Sancțiunile severe impuse Rusiei de către Occident a făcut ca Vladimir Putin să depindă într-o măsură mult mai mare de bunele relații cu China. Pe de altă parte, ajutorul pe care Xi Jinping pare dispus să-l acorde Rusiei nu va veni gratis, iar în relația bilaterală, Moscova este de departe partenerul cel mai slab.
Într-o analiză a Politico.eu, intitulată „Noul vasal al Chinei: Vladimir Putin”, este prezentat noul raport de putere dintre China și Rusia apărut în urma invadării Ucrainei de către ruși. Dependența Rusiei de exporturile către China este mai mare ca niciodată, însă chinezii nu par dispuși să cumpere petrol și gaze de la ruși, fără să le smulgă acestora concesii importante.
În 1949, liderul comunist chinez Mao Zedong, recent victorios în războiul civil, era lăsa să aștepte cu săptămânile la o reședință din afara Moscovei, până când a fost primit de către liderul sovietic, Iosif Vissarionovici Stalin. Mao a primit armamentul pe care l-a cerut atunci Uniunii Sovietice, însă a trebuit să-l plătească cu vârf și îndesat.
După șapte decenii lucrurile stau cu totul altfel. Cu puțină vreme înainte de invadarea Ucrainei, președintele Vladimir Putin a mers la Beijing pentru a proclama prietena „fără limite” cu China lui Xi Jinping, însă dinamica puterii arată cu totul altfel. China are acum o economie de 18.000 de miliarde de dolari, de zece ori mai mare decât a Rusiei, care se confruntă cu o economie în contracție din cauza sancțiunilor și cu un iminent embargo asupra exporturilor sale de petrol în Occident.
Xi împărtășește ostilitatea lui Putin față de Occident și față de NATO, dar asta nu înseamnă că-i va oferi acestuia un ajutor dezinteresat. Preocuparea strategică majoră a lui Xi este prosperitatea și securitatea Chinei, nu salvarea Rusiei. Este probabil ca Beijingul să cumpere o parte din petrolul rusesc care nu va mai fi vândut Europei, dar numai cu un discount consistent de la prețul pieței globale. China ar urma să ajute Rusia doar în măsura în care nu va atrage asupră-i sancțiuni și nu va periclita capacitatea de a-și vinde produsele în țările bogate din America de Nord și Uniunea Europeană.
China a afișat de la începutul războiului solidaritate politică față de Moscova. Și-a intensificat comerțul cu China, a extins numărul tranzacțiilor financiare fără dolari sau ruble, a accelerat cooperarea pentru dezvoltarea de tehnologie militară, în paralel cu manevre militare comune în zona Pacificului. Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, a admis că viitorul țării sale este alături de China afirmând: „După ce Vestul a adoptat o poziție dictatorială, legăturile noastre cu China vor crește și mai repede.” Chiar Xi Jinping pare a fi un admirator al lui Putin la nivel personal, unii analiști vorbind despre „un complex al Rusiei” de care ar suferi liderul chinez.
Însă există limite serioase ale prieteniei „fără limite” ruso-chineze. Cel puțin până acum, China a dat asigurări națiunilor occidentale că nu vinde armament sau piese pentru avioane Rusiei întrucât nu vrea să devină o victimă a sancțiunilor. Și mai îngrijorător este că prețul Beijingului pentru sprijinirea rușilor este foarte mare. De exemplu, China vrea ca Rusia să nu mai vândă armament Indiei, o sursă importantă de venituri pentru Moscova.
„Într-o răsturnare a cadrului din timpul Războiului Rece, Rusia va fi partenerul secund al unei Chine mai puternice. Asta îl va irita pe Putin”, a declarat Matthew Kroenig, director adjunct la Atlantic Council’s Scowcroft Center for Strategy and Security. Acum Huawei construiește rețeaua 5G a Rusiei, care are nevoie de cooperarea cu Chinei în mai toate domeniile, de la componente pentru avioare la tranzacțiile în valută. Rolul Chinei este cu atât mai mare cu cât trei economii mare ale Asiei s-au alăturat Occidentului în sancționarea Moscovei: Coreea de Sud, Japonia și Singapore.
În momentul de față, marea necunoscută a relațiilor sino-ruse este în ce măsură China îl va ajuta pe Putin să facă față embargoului UE asupra petrolului rusesc, ce va produce o gaură mare în bugetul Rusiei dacă nu apar alți mari cumpărători. Rusia și Arabia Saudită sunt principalii furnizori de petrol ai Chinei. În luna mai, importurile maritime de petrol rusesc au ajuns la 1,14 milioane de barili pe zi, față de 800.000 de barili în 2021. Este vorba mai puțin de solidaritate, cât de calcule economice reci. Sancțiunile internaționale impuse Rusiei a făcut ca această țară să vândă barilul cu 20 sau chiar 30 de dolari mai ieftin.
China importă 10.000.000 barili pe zi și se estimează că necesarul ei va crește pe măsură ce lockdown-urile împotriva Covid vor înceta, iar economia chineză va reporni. Până acum, Rusia vindea țărilor UE 2.400.000 barili pe zi însă este puțin probabil ca China să preia în întregime acest surplus din cauza temerilor de securitate și față de dependența de furnizori unici. Și în ce privește gazele, China este într-o poziție mai bună. Înainte de invadarea Ucrainei, Putin a semat un acord cu Xi privind creșterea treptată a exporturilor de gaze către China până la 48 de miliarde m³ pe an, cu mult peste cele 4,1 miliarde m³ din 2020. Rusia vrea că construiască un nou gazoduct, Power of Siberia 2, prin care să livreze gazele către China.
„China are toate atuurile în negocieri și, ca și în cazul primului gazoduct Power of Siberia, va negocia la sânge. Ce nu se poate ști acum este dacă china este pregătită să încheie acordul, Probabil că Rusia ar putea oferi termeni foarte atractivi din cauza disperării. Dar le va accepta China? Vor fi tentați de preț sau se vor gândi de două ori înainte să crească dependența față de Rusia?”, a spus Nikos Tsafos, consilier pe energie al primului-ministru grec.
Una dintre condiții ar fi limitarea exporturilor de armament rusesc către India, cu care China are o dispută de frontieră care a degenerat de mai multe ori în confruntări violente. Din 2017, India este principala piață de export pentru industria rusă de armament, urmată de China. Moscova a ignorat până acum cererile chineze, însă lucrurile se pot schimba. „Rusia era foarte încăpățânată spunând Chinei că nu este în măsură să-i dicteze cui vinde arme. Dar cred că China va fi în această poziție în următorii cinci ani”, spune Aleksandr Gabuev, expert în relațiile sino-ruse la Carnegie Endowment for International Peace. Pe de altă parte, și India vrea să cumpere petrol ieftin rusesc, fără însă să-i supere prea mult pe american.
„O Rusie slăbită de război și de sancțiuni, dar nu haotică și instabilă, convine interesului pe termen lung ale Chinei. Izolarea Rusiei o va împinge și mai mult într-o poziție de partener secund în relație, în timp ce dependența economică și strategică față de China va crește”, crede Bobo Lo, un fost diplomat australian la Moscova.
Chiar dacă Vladimir Putin și Xi Jinping au o relație personală bună, obiectivele lor diferă. Liderul comunist chinez vrea să obțină un al treilea mandat de președinte promițând că economia chineză o va depăși pe cea americană, devenind cea mai puternică din lume, iar eventualele sancțiuni impuse de Occident i-ar da peste cap planurile, se spune în analiza Politico.
În schimb, Putin ar putea fi nevoit să accepte statutul de vioară a doua în condițiile în care războiul din Ucraina a devenit un element central în încercarea de a se menține la putere. Astfel, dependența de China ar fi un inconvenient suportabil dacă va primi resursele necesare unei victorii asupra ucrainenilor și susținătorilor lor din NATO, îndeosebi asupra americanilor, crede Aleksandr Gabuev.