Un caz fără precedent se desfășoară în Iași, unde o femeie vrea să rămână însărcinată cu embrionul prelevat de la soțul mort în accident cu doar o săptămână înainte de implantare. Este scandal în instanță, după ce familia bărbatului a spus că nu acceptă așa ceva, ba chiar ridică și problema moștenirii.
Văduva a depus o cerere în instanță pentru a i se permite implantarea unui embrion conceput împreună cu soțul său. Bărbatul a murit într-un accident rutier cu doar șase zile înainte de procedura de fertilizare in vitro. Când a aflat de intențiile femeii, familia bărbatului s-a opus, invocând atât motive morale, cât și materiale, legate de moștenire.
Emilia și soțul său erau de peste 20 de ani împreună, însă nu au reușit să aibă copii în tot acest timp. În 2023 au decis să apeleze la fertilizarea in vitro, dorindu-și foarte mult să devină părinți. Prima încercare a eșuat, astfel că s-au programat pentru un alt embrion.
Cu doar șase zile înainte de procedură, bărbatul în vârstă de 39 de ani a murit într-un accident tragic de mașină. După două luni, când Emilia începuse să își revină din șocul suferit, a decis să continue procesul început alături de partenerul său, cel de a deveni mamă, după cum relatează Ziarul de Iași.
Când a solicitat reluarea procedurii, clinica la care fusese a refuzat, și asta pentru că un contract semnat între părți prevedea ca în caz de „deces al unuia dintre beneficiari”, actul încetează, iar embrionii neutilizați vor fi distruși. Emilia a contestat contractul în instanță, argumentând că situația soțului ei este comparabilă cu cea a unui donator de spermă, unde consimțământul nu mai este necesar după recoltare.
Judecătorii din Iași au recunoscut că România nu are o legislație clară în acest sens , astfel că au apelat la jurisprudența CEDO. În primă instanță, Emilia a primit câștig de cauză, susținând că moartea bărbatului a fost „un caz de forță majoră” ce nu poate duce automat la anularea contractului.
„Crearea vieții în laborator bulversează conceptele de familie, de procreare, de maternitate, paternitate…”, au notat magistrații, subliniind complexitatea dilemei morale și legale.
Văduva nu s-a lovit doar de refuzul clinicii, ci și a familiei bărbatului. Părinții și fratele decedatului o acuză pe femeie de imoralitate și egoism, fiind de părere că le sunt date peste cap calculele privind moștenirea. Și asta pentru că în cazul unui deces fără urmași, soțul supraviețuitor, părinții și frații persoanei în cauză beneficiază de câte o treime din averea acesteia. În cazul unor moștenitori, părinții și frații sunt excluși de la bunuri, un sfert revenind soțului supraviețuitor, iar trei sferturi copiilor.
Familia mai susține că relația dintre ea și bărbat nu mai era deloc una bună. Ei nu mai locuiau împreună, ea fiind farmacistă în Bârlad, iar soțul său angajat în comuna gălățeană Cudalbi. Se întâlneau doar în weekenduri, iar din cauza problemelor, bărbatul se apucase și de băut. Și la momentul morții sale avea o concentrație de 2,26 % alcool în organism. De aici și acuzațiile familiei că ideea unui copil reprezintă doar obsesia femeii, și nu dorința reală a bărbatului, a cărui libertate de a alege dacă dorește sau nu să devină tată nu poate fi transferată asupra văduvei sale.
„Instanța nu poate primi apărările intervenienților prin care susțin atitudinea egoistă în speranța unei ultime încercări de a obține o sarcină și de a aduce pe lume un copil având în vedere ansamblul eforturilor depuse împreună și solidar de către cei doi soți.
Ambii erau determinați de dorința conceperii unui copil, indiferent de ce s-ar întâmpla. Totodată, relația durabilă de aproximativ 20 ani nu denotă o decizie de moment sau pasageră, ci mai degrabă o construcție solidă ghidată de sentimente părintești.
În fine, instanța pune accentul pe interesul superior al copilului și pe drepturile pe care acesta le dobândește încă din momentul concepțiunii, cu condiția de a se naște viu, în ciuda faptului că într-o asemenea situație ar opera o modificare a modului de repartizare a bunurilor succesiunii rămase de pe urma defunctului sau alte beneficii ce decurg din starea civilă”, au conchis magistrații, dispunând continuarea procedurilor de fertilizare in vitro.
Sentința Judecătoriei ieșene nu este definitivă, ea putând fi contestată cu apel.