Fostul mare internaţional olandez Wesley Sneijder s-a retras din activitate anul trecut, la vârsta de 35 ani. Wesley Sneijder a jucat în cariera sa, pornind ca foarte mulţi alţi olandezi de valoare, de la Ajax Amsterdam, la două mari cluburi europene: Real Madrid şi Inter Milano.
Sneijder a adunat un număr impresionant de selecţii la echipa naţională, 134, jucând cu „Portocala mecanică” poate cel mai trist meci din carieră în 2010, finala CM din Africa de Sud, pierdută în faţa Spaniei cu 0-1.
Wesley Sneijder crede, fără falsă modestie, că a fost la fel de bun ca Lionel Messi sau Cristiano Ronaldo, însă a existat un aspect care a diferenţiat clar drumurile lor în viaţă şi în fotbal.
„Aș fi putut deveni ca Messi sau Ronaldo. Pur și simplu nu mi-a plăcut. Mi-a plăcut viața, poate am luat un pahar de vin la cină. Leo și Cristiano sunt diferiți, au făcut multe sacrificii.”
În 2010, Sneijder era unul dintre cei mai buni jucători din lume. Reuşea tripla la Inter, fiind coleg cu Cristi Chivu, juca finala CM şi totul părea a fi pe culmi, mai ales că terminase şi pe locul 4 în trofeul Balonul de Aur, după trioul Barcelonei.
Însă, în loc de vârful piramidei, a început o neaşteptată coborâre, exprimată prin părăsirea clubului din Milano în 2013 şi experienţele cu totul diferite care au urmat: Galatasaray, Nice şi, cel mai rău, Al Gharafa, în campionatul Qatar.
Capitolul la care stă foarte prost olandezul este viaţa de familie. Are un copil dintr-o primă căsătorie, născut în 2006, care trăieşte alături de mama sa, dar fără a avea relaţii prea mult cu tatăl.
Pe 17 iulie 2010, la numai şase zile după finala CM din Africa de Sud, Sneijder şi-a unit destinele cu un fotomodel de origini hispano-olandeze, Yolantha Cabau van Kasbergen, cu care are un băiat născut în 2015. Însă şi acest mariaj a durat doar nouă ani, anul trecut cei doi anunţând divorţul.
Wesley Sneijder admite că dacă nu i-ar fi plăcut foarte mult viaţa ar fi avut mari şanse să devină un superstar, însă nu regretă alegerea făcută, pentru că principiul său este „viaţa trebuie trăită”.