Zece SUPER FILME de văzut în perioada de izolare, recomandate de Irina Margareta Nistor cititorilor FANATIK

Irina Margareta Nistor nu mai are nevoie de nicio recomandare. Este VOCEA, cu majuscule, a evadărilor din comunism în filmele „putredului Occident și a imperialiștilor americani”, văzute noaptea, pe ascuns, la video, în anii Epocii de Aur a lui Nicolae Ceaușescu.

Irina Margareta Nistor vă recomandă 10 capodopere cinematografice cu care să vă umpleți izolarea de pandemia ucigătoare a coronavirusului Covid-19

Irina Margareta Nistor a lucrat ca translator la TVR în timpul regimului comunist și a avut curajul să traducă peste 3.000 de filme „capitaliste”, aduse „subversiv” în țară în special de personalul TAROM, marinari și… fotbaliști. Adică aceia care aveau privilegiul să iasă din lagărul socialist de acasă…

…Și aduceau valize de casete video, traduse de Irina Margareta Nistor și vizionate cu nesaț de toate păturile sociale, de la muncitori și țărani la profesori universitari și miniștrii lui Ceaușescu pe aparatele video care ajunseseră să coste cât un autoturism Dacia 1310, adică în jur de 70.000 de lei.

FANATIK a contactat-o pe Irina Margareta Nistor și apreciatul critic de film, despre care a scris și presa americană în timpul Războiului Rece dinainte de 1989, vă recomandă să vedeți următoarele capodopere cinematografice clasice în zilele și nopțile lungi ale izolării din calea distrugătoare a pandemiei de coronavirus Covid-19. Vizionare plăcută!

Digi24.ro

O femeie bolnavă de cancer a decis să se mute împreună cu familia în „zona albastră” din Costa Rica, iar viața ei s-a schimbat complet

Iluzia cea mare / La grande illusion (Franța,1937)

Pentru a înțelege mai bine recentul oscarizat „1917”, această capodoperă a lui Jean Renoir (fiul celebrului pictor), este despre o idee care s-a regăsit inițial în ideea de Comunitate Europeană: nu există granițe între popoare, ci între clasele sociale, cea germană fiind încredințată genialului Erich von Stroheim, iar cea franceză lui Pierre Fresnay, în vreme ce „mecanicul” este starul vremii: Jean Gabin!

Deși în 1939 avea să izbucnească al Doilea Război Mondial, lumea își făcea, încă, iluzii că nu se va repeta vreodată prima conflagrație care a îndoliat mapamondul, încheiată cu 16 milioane de morți (9 milioane de combatanți și 7 milioane de civili) în 1918.

Șoimul maltez / The Malteze Falcon (SUA, 1941)

Cu un an înainte de „Casablanca”, Humphrey Bogart este detectivul particular din exemplarul roman polițist al lui Dashiell Hammett. Toate personajele vor rămâne legendare pentru „a 7-a artă”, în regia lui John Houston, aflat la debutul său impecabil. Alături de Bogart, Mary Astor și Peter Lorre creează tensiunea ideală pentru acest gen de peliculă.

Ghepardul / Il Gattopardo (Italia, 1963)

Luchino Visconti creează un sfârșit de lume, dar nu într-un film apocaliptic, ci într-unul de un mare rafinament istoric, într-o Sicilie înțepenită în dogmele secolului 19. Burt Lancaster este impecabil în rolul prințului Salina, al cărui nepot, Tancredi, în care este distribuit șarmantul Alain Delon, se îndrăgostește de frumoasa Angelica (splendida Claudia Cardinale), al cărei râs… vulgar îi dă de gol originea deloc nobilă!

Digisport.ro

A venit reacția soțului, după ce o jurnalistă celebră s-ar fi sărutat cu alt bărbat în fața a 20.000 de oameni

Nașul / The Godfather (SUA, 1972)

Radiografie la și în sânge a temutei Cosa Nostra siciliene, importată în Mafia din America, întruchipată de Marlon Brando, în regia italianului 9nici nu se putea altfel!) Francis Ford Coppola. O mare șansă de a deveni vedetă internațională, pentru încă puțin cunoscutul Al Pacino! Și de a înțelege mecanismul infernal al lumii lor interlope.

Cartierul chinezesc / Chinatown (SUA, 1974)

Un film al încă hulitului regizor polonez urcat pe cai mari la Hollywood: Roman Polanski. Durul Jack Nicholson o are parteneră pe Faye Dunnaway (deja celebră din 1967, pentru criminala necruțătoare din „Bonnie și Clyde”) într-o serie de intrigi bine ticluite în cosmopilitul Los Angeles al anilor ’30.

Annie Hall / Annie Hall (SUA, 1977)

Cu și de excentricul genial Woody Allen și partenera sa de pe atunci, suava Diane Keaton, e o comedie romantică, inteligentă, cu o scenă de neuitat de un Paște atipic și o reîmpăcare accidentală, într-o cafenea, firește new-york-eză , orașul preferat al cineastului.

Fanny și Alexander / Fanny och Alexander (Suedia, 1982)

Ultimul film de cinema al marelui regizor suedez Ingmar Bergman. O viață de familie cu personaje incitante, cu răsturnări de situații fascinante , privite prin ochii unor copii nordici, un frate și o soră, care descoperă dragostea și ura, dar și dramele, mult prea de timpuriu. Atenție: există o variantă de 3 ore și încă una de 5!

A fost odată în America / Once Upon a Time in America (SUA, 1984)

Italianul Sergio Leone, specializat în westernuri spagheti, alege să facă un film cu gangsteri ai anilor ’20, în plină prohibiție. Admirabili Robert De Niro și Joe Pesci (pe care îi regăsim în recentul atât de lăudat, dar „neoscarizat” neașteptat, „The Irishman” de pe Netflix), dar și James Wood. Iar la personaje feminine, fermecătoare partitura frumoasei Elizabeth McGovern, pe care în zilele noastre o știm din „Downton  Abbey”.

Înapoi în viitor / Back to the Future (SUA, 1985)

Un SF care-i va cuceri chiar și pe cei care nu sunt fanii genului. O călătorie prin tunelul timpului, într-o direcție neobișnuită, a unui regizor preocupat de asemenea aventuri: Robert Zemeckis (în 1994, va face altă capodoperă: „Forrest Gump”, cu Tom Hanks). Distribuția ajută pelicula să rămână în memoria cinefililor: eternul copil precoce Michael J. Fox și regretatul Christopher Lloyd.

Matrix / The Matrix (SUA, 1999)

Regizorii, frați inițial, deveniți apoi frate și… soră, Andy și Lana Wachowski îl fac ultra-celebru pe tânărul „mare speranță” Keanu Reeves, într-o lume virtuală, aflată încă la începuturi, și în care timpul și legea gravitației par ignorate. Printre ingrediente și ceva arte marțiale, ca să cucerească mai mult public, deja obsedat de deja răposatul Bruce Lee!

• „Înainte de 1989 lucram până pe la ora 3 la Televiziunea Română, unde subtitram. Plecam apoi undeva chiar lângă Televiziune și până aproape de miezul nopții, traduceam între șase și opt filme. Erau câte două legate pe casetă, deci nu mă puteam opri preț de trei sau patru ore, pentru că riscam să desincronizez tot și ar fi însemnat să o iau de la capăt, o muncă de Sisif” – Irina Margareta Nistor
• „Filmele erau, evident, la prima vedere, nu știam absolut nimic de dinainte. Era foarte tricky, nu știai despre ce era vorba și practic putea să fie orice. Eram plătită, probabil pentru că domnul pentru care făceam treaba asta, cel care avea afacerea cu casetele, nu se prinsese că eu eram atât de pasionată de filme încât i-aș fi dat și bani ca să le văd și să le traduc” – Irina Margareta Nistor
• „Până acum cred că am văzut peste 17.000 de filme. Văzute, nu traduse. Nu există oraș în care să merg și să nu mă duc la cinema și să nu mănânc înghețată. De-aia și am vocea asta, mereu răgușită” – Irina Margareta Nistor
• „Au fost unele comedii în timpul cărora râdeam și eu în timp ce traduceam, iar la unele drame plângeam. Mi s-a întâmplat să mă trezesc că mi se îneacă vocea, așa cum mi s-a înecat vocea atunci când am anunțat că a luat Cristian Mungiu «Palme d’Or» la Cannes. Există înregistrarea, eu funcționez pe acest sistem. Nu am ceea ce se cheamă o voce albă, fac asta cu foarte multă intensitate” – Irina Margareta Nistor