Zgomotul straniu care distruge vieți. Ce spun specialiștii despre „The Hum”: „Oamenii au fost torturați de acest sunet”

De mai bine de 40 de ani, un sunet ciudat afectează oameni din întreaga lume. Diferit cu mult de tinitus, sunetul ascuțit auzit de multe persoane, acest zgomot face ca mintea celor afectați să o ia razna.

The Hum, sunetul care a înnebunit planeta

Sute de milioane de oameni sunt afectați de The Hum, un zgomot atât de persistent încât afectează grav calitatea vieții. Un caz cunoscut este al lui Simon Payne, un englez care, în 2005, a început să audă sunetul, potrivit The Independent. Cu o frecvență joasă, asemănător unui huruit, care pare să vină din toate direcțiile, l-a înnebunit atât de tare pe bărbat încât a plecat din Anglia în Noua Zeelandă.

Sunetul l-a urmărit însă, astfel că englezul a încercat să îi facă față. Nu a reușit, ajungând să renunțe la locul de muncă pe are îl avea și chiar și la viața socială. După 10 ani de chin, sunetul s-a oprit, dar a revenit mai târziu, însă la o intensitate mai mică.

„Am descoperit că se întâmpla peste tot. Nu te poți ascunde niciunde de el. (…) Mi-am abandonat jobul la un moment dat, așa că trăiam din economii și încercam să mă descurc cum puteam. A fost destul de oribil – nu puteam să dorm din cauza zgomotului care îmi zguduia capul încontinuu. Eu obișnuiam să fiu viața și sufletul petrecerii, dar m-am retras din viața socială. M-a făcut să mă simt foarte izolat și nu am mai făcut nimic. (…) A durat vreo 10 ani și ajunsesem la capatul puterilor. Prima dată m-am gândit: ‘Ah, o să revină mâine și mâine și mâine’, dar nu s-a întâmplat. Treptat, viața mea s-a întors la un fel de normalitate”, a povestit Payne, potrivit sursei citate.

Digi24.ro

VIDEO Efectul Schengen: Stațiunea din Ungaria, situată la 20 de kilometri de graniță, în care unul din doi turiști este român

Payne a descoperit ulterior că nu este singurul om care aude acest sunet straniu. The Hum, cum se numește sunetul, înseamnă vuiet, murmur sau zumzet, și afectează circa 4% din populația lumii.

Unde și când a apărut sunetul straniu

Primele date referitoare la sunet au apărut în anii ’70, în Bristol, unde locuitorii au raportat presei că aud un zgomot asemănător unui motor sau unui tunet, însă fără o sursă fizică. Astfel de plângeri au avut loc în toată lumea, chiar și în Tokyo, Mexic și Scoția.

Mulți oameni susțin că aud acest sunet și în prezent, viața fiindu-le afectată grav prin stări de anxietate și depresie. Acest fenomen a fost asociat inclusiv cu mai multe cazuri de sinucideri și crime. Un exemplu este Adam Lanza, autorul masacrului din 2012, soldat cu 12 victime, din școala din Newton, Connecticut, zonă care era frecvent afectat de The Hum. Apoi este și Aaron Alexis care a ucis, în 2013, alte 12 persoane pe un șantier naval din Washington. El a scris „My ELF weapon” pe arma folosită, acronim ce poate însemna „extremely low frequency” adică „frecvență extrem de joasă”.

The Hum a ajuns să fie chiar și subiectul unui roman și al unui serial. Autorul canadian Jordan Tannahill a declarat că zgomotul de frecvență joasă făcea să vibreze chiar și geamurile. Ulterior a scris „The Listener”, urmând ca acesta să fie adaptat într-un serial produs de BBC.

Digisport.ro

Nadia Comăneci a dezvăluit ce i-a dat iubitei lui Sebastian Stan când a văzut-o prima dată și a descris-o în trei cuvinte

„Uneori provoca sângerări nazale, dureri de cap și chiar insomnie”, a menționat și Tannahill pentru The Independent.

Serialul relatează povestea lui Claire, o profesoară interpretată de actrița Rebecca Hall. Ea începe să audă zumzetul și, dacă la început nu i-a acordat atenție, ulterior a devenit chiar obsedată de sunetul venit de nicăieri. După un timp, și un elev de-al său începe să audă sunetul. Cei doi formează o legătură și chiar se înscriu într-un grup de sprijin comunitar. În serial, Claire ajunge să își piardă slujba și să aibă probleme în familie, asemenea lui Simon Payne care, din fericire, a avut înțelegere din partea partenerului său încă de la început.

În cartea sa, Tannahill asociază The Hum cu fenomenul Schumann, în care Pământul este lovit de opt milioane de descărcări electrice în fiecare zi și face ca spațiul dintre suprafața planetei și ionosferă să rezoneze, de aici și frecvențele foarte joase.

Posibile cauze ale apariției zumzetului

Cercetătorul canadian Glen MacPherson, care a auzit zgomotul în 2012, a demarat programul The World Hum Map and Detabase, prin care victimele huruitului sunt invitate să își povestească experiențele. El susține că sunetele antropice trebuie separate de The Hum și că zgomotele produse de rețelele electrice, pompele de căldură, traficul maritim sau cele din industria mineritului nu ar trebui confundate cu huruitul global. MacPherson mai crede că acest sunet ar putea avea ca sursă și anumite aspecte ce țin de corpul și mintea umană, amplificat de expunerile la mediu și folosirea unor medicamente.

„Nu există niciun dubiu că nenumărați oameni au fost torturați de acest sunet, dar întrebarea este ce sunet? Este o pulsație de joasă frecvență. Este foarte pătrunzătoare. Și orice ai face, nu o poți bloca. Problema este că nimeni nu a reușit să o înregistreze. Din anumite motive, este extrem de evazivă. Pare că vine din toate direcțiile în același timp, aproape ca și când ar veni prin pământ. Suntem destul de siguri că ‘the Hum’ este o percepție a sunetului generată intern – cu alte cuvinte, nu este un sunet adevărat, la fel cum tinitusul nu este un sunet real. Este probabil provocat de o combinație între o anume anatomie, expunere la mediu sau folosire a unor medicamente cu sau fără prescripție”, a afirmat MacPherson.

În jurul acestui sunet au fost formulate diverse teorii ale conspirației. În timp ce unii oameni de știință sunt de părere că huruitul are ca sursă natura, cum ar fi valurile oceanice care lovesc și produc vibrații ori erupțiile vulcanice sau cutremurele, alții cred că rețelele 5G, armele sonice sau aparatele de control al minții ar fi vinovate de acest zgomot deranjant.

Cercetătorul Jean-Pierre Maurice de la Universitatea din Saskatchewan consideră că sunetele sunt produse de aurora boreală și de centura de radiații din jurul Terrei, profesorul american David Deming este de părere că transmisiile telefonice produc aceste sunete, iar NASA crede că aceste sunete sunt, de fapt, undele radio ale plantei noastre, dar pe care nu le poate auzi toată lumea și nici măcar microfoanele.

Ipoteze mai mult sau mai puțin științifice

Pentru a încerca să descopere proveniența sunetului, echipele de lucru din lume s-au mobilizat. Cercetătorii trimiși la Taos, New Mexico, au încercat să își seteze aparatele la cele mai joase frecvențe ce pot fi auzite de om, între 8 și 80 Hz, ce sunt percepute ca un zgomot abia perceptibil. Totuși, nu s-a putut izola un sunet care să semene cu The Hum. Nici cercetătorii din Windsor, Ontario, au încercat același lucru cu un sunet provenit de la o fabrică de oțel de pe insula Zug. Nici această încercare nu a avut succes, nedescoperindu-se de unde poate veni zgomotul atât de puternic și totuși de o frecvență atât de joasă.

O altă ipoteză ar fi existența unei rețele de transmițătoare radio numită LORAN (long range radio navigation) care difuzează semnale de joasă frecvență ca o formă primitivă de GPS. Cei care nu cred în această ipoteză consideră că, dacă LORAN s-ar face vinovat de The Hum, atunci multe dintre victimele zgomotului, mai ales cele care se plâng de existența lui noaptea, ar trebui să fie din zona turnurilor emițătoare.

Încă o posibilitate interesantă o reprezintă avioanele TACAMO, aeronave militare care folosesc cele mai joase frecvențe existente pentru a comunica cu submarinele. Având în vedere că misiunile lor sunt secrete, zborurile au loc noaptea, iar mulți localnici din Largs, Scoția, cred că The Hum vine din zona bazei navale locale.

David Deming, profesor de geoștiințe la Universitatea din Oklahoma, susține că The Hum nu poate fi o halucinație auditivă a minții omenești, mai ales că nu există niciun motiv pentru care victimele ar dori să fie afectați de acest zgomot teribil, ci chiar încearcă să scape cu orice preț de el. Cât privește posibilitatea ca The Hum să fie confundat cu tinitusul, și această ipoteză cade din start. Explicația este că oamenii care suferă de tinitus raportează zgomote la o frecvență foarte ridicată, pe când zumzetul în cauză este la un nivel deranjant de scăzut.

Profilul momentelor în care apare fenomenul The Hum

Majoritatea cazurilor au fost raportate îndeosebi pe timpul nopții și în interiorul caselor. Fenomenul tulburător are o frecvență mai mare în zonele rurale decât urbane, mai ales că, în cele din urmă zgomotul poate fi acoperit cu ușurință de celelalte sunete de fundal specifice orașelor. Cât privește vârsta victimelor zumzetului, acestea ar avea între 55 și 70 de ani, potrivit unui studiu din 2003 realizat de Geoff Leventhall, consultant în zgomote și vibrații.

„Este un fel de tortură; uneori, îmi vine să ţip. Noaptea este cel mai rău. Este greu să adormi atunci când auzi sunetul acesta în fundal. Te mişti şi te învârţi în pat şi devii din ce în ce mai agitat din cauza sa”, este declarația unei pensionare din Leeds pentru BBC.

Unele cazuri, foarte puține însă, au fost rezolvate, ca urmare a depistării sursei sunetului. În acele situații a fost vorba de echipamentele unor fabrici din zonă, instalații de încălzire, țevi de gaze, cabluri de curent și dispozitive de comunicații fără fir. Cu toate acestea, cercetătorii pot confirma că există persoane care au auzul atât de sensibil încât percep sunete ieșite din spectrul celor normale pentru auzul uman (20 – 20.000 Hz). De asemenea, s-a confirmat și faptul că fenomenul The Hum nu reprezintă o isterie în masă sau relatări ipohondrice.

„Este un mister ce durează de 40 de ani şi cred că e foarte posibil să rămână nerezolvat pentru o perioadă lungă de timp”, a concluzionat Leventhall, potrivit Live Scrience.