Sport

Interviu spumos cu Zlatan Ibrahimovic: “Francezii ar trebui să fie fericiți că m-au avut!” Sfatul pentru Mbappe şi ce spune despre retragere

Atacantul suedez Zlatan Ibrahimovic a acordat un interviu special cotidianului L'Equipe cu ocazia lansării noii sale cărți, "Adrenalina, tot ce nu am povestit încă", în Franța.
23.01.2022 | 19:19
Interviu spumos cu Zlatan Ibrahimovic Francezii ar trebui sa fie fericiti ca mau avut Sfatul pentru Mbappe si ce spune despre retragere
Zlatan Ibrahimovic a oferit un interviu spumos în L'Equipe (sursă foto: hepta.ro)
ADVERTISEMENT

Fiecare discuție cu Zlatan Ibrahimovic este o sursă savuroasă de umor, discurs motivațional și încredere de sine. Asta transmite starul suedez al lui AC Milan și în interviul acordat astăzi cotidianului francez L’Equipe în care a revenit asupra câtorva lucruri importante subliniate în noua lui carte, “Adrenalina, tot ce nu am povestit încă”.

Cum furia interioară a devenit benzina lui de pe gazon, cum își găsește motivația de a juca la 40 de ani, ce a însemnat cu adevărat Franța pentru el, de ce îl sfătuiește pe Mbappe să plece la Real Madrid și ce ar reprezenta calificarea la Cupa Mondială cu Suedia. Toate acestea se regăsesc într-un interviu cu totul aparte, ce definește perfect personalitatea puternică a lui Zlatan Ibrahimovic.

ADVERTISEMENT

Zlatan Ibrahimovic, interviu de zile mari: “După 35 de ani, corpul dictează calendarul”

În cartea dumneavoastră, vorbiți mult de copilăria dificilă, de tinerețe și de furia care era în dumneavoastră. Această furie v-a ajutat să deveniți campionul de astăzi?

– Cred că da pentru că este ceva ce am purtat mereu cu mine. Nu îți poți schimba caracterul într-o zi. A trebuit să învăț să îmi utilizez furia într-o manieră pozitivă, să o transform într-un atu. La început, era un handicap. Făceam greșeli, adesea grave. Dar eram tânăr și, cu timpul, am putut să o folosesc ca un carburant pe teren.

ADVERTISEMENT

Vorbiți mult despre vârsta voastră, de cei 40 de ani. Cum vă simțiți? Deja bătrân, încă tânăr?

– Vârsta este o provocare. Pe teren, mă simt tânăr pentru că mintea mea gândește rapid și, în acest gând, am impresia că voi reuși precum în urmă cu 10 ani. Dar apoi, fizicul trebuie să urmeze mintea și nu o urmează mereu. Asta e viața, corpul suferă schimbări. Astăzi, țelul este să gestionez fizicul. După 35 de ani, corpul e cel care dictează calendarul.

ADVERTISEMENT

Ce faceți pentru a vă păstra dorința, motivația de a vă trezi și de a vă antrena zilnic?

– Este o pasiune și nu am pierdut-o niciodată. Am șansa de a veni dintr-o generație veche în care erai obligat să faci eforturi, să transpiri, să muncești dur pentru a te face cunoscut. Noua generație nu are nevoie să sufere atât pentru a se face văzută. Acum cu platformele digitale, totul merge mult mai repede, totul este mai deschis, mai disponibil. Înainte, dacă nu jucai în marile meciuri, nimeni nu te vedea. Am avut această mentalitate în care trebuia să demonstrez mereu că sunt puternic: de fiecare dată când intru pe teren, trebuie să arăt cine sunt. Nu mi-am pierdut niciodată acest caracter.

A reprezentat aroganța francezilor mai bine decât francezii înșiși

Vă enerva când vă întâlneați cu jucători care nu aveau această mentalitate?

– O, da! Dar depinde: dacă ești în echipa mea, mă vei asculta. Dacă nu ești în echipa mea, nu contează pentru tine. Dar când nu sunt mulțumit de atitudinea coechipierilor mei, resimt asta în fiecare zi, nu vă faceți griji! Trebuie exemple în vestiar pe care tinerii să le urmeze. Când eram tânăr la Juve, erau Vieira, Thuram sau Nedved, cu o forță imensă de muncă. Și îmi spuneam: dacă ei, la cariera lor, muncesc așa, eu trebuie să muncesc cel puțin la fel de mult.

ADVERTISEMENT

Când citim cartea, nu suntem prea siguri că vă place Franța. Spuneți că francezii sunt aroganți, dar dumneavoastră, Zlatan, nu iubiți aroganța?

– Am spus doar că francezii sunt reputați pentru aroganța lor. Și m-au calificat drept arogant. Așa că spun că ar trebui să fie mândri pentru că am reprezentat perfect Franța. Mai bine chiar decât francezii înșiși, poate!

Atunci, Franța este cu adevărat “o țară de rahat”, cum ați regretat că ați spus într-o zi la Bordeaux?

– Nu, nu. Vorbeam de lumea fotbalului în acel moment. Nu era vorba de Franța din afara fotbalului. Nu joc teatru și nu joc un rol unde toată lumea este perfectă. Eu sunt perfect fiind eu însumi și, uneori, mă înșel, fac greșeli, face parte din viață. Dacă nu, nu am învăța niciodată, nu am crește niciodată. Și mă voi mai înșela, evident.

  • 113 goluri în 122 de meciuri a înscris Zlatan Ibrahimovic pentru Paris Saint-Germain între 2012 și 2016. Când a plecat din Ligue 1, era cel mai bun marcator din istoria lui PSG, record depășit ulterior de Edinson Cavani.

“Cine vine astăzi nu realizează cum era înainte la PSG”

V-ați simțit foarte criticat în Franța?

– Dar este normal, este Ibrahimovic care vine, cu acest caracter, cu banii pe care îi câștigă și vorbește cum vorbește. Dar asta nu mă deranjează. Dar ceea ce nu vreau este să fiu criticat personal. Nu mă poți judeca decât profesional. În Franța, am plătit impozite mai mult decât oricine, așa că francezii ar trebui să fie fericiți că m-au avut.

Da, ne lipsiți…

– Mulțumesc. Și mie îmi lipsește Franța, am petrecut niște ani frumoși. Nu a fost ușor, dar a fost fantastic.

Ați scris: “Ajuns la PSG în vara lui 2012, am găsit infernul. Nicio legătură cu clubul bogat și organizat de astăzi.” Așa era atunci?

– Înainte de a veni, știam deja că va fi complicat din punct de vedere al motivației. Trebuie să fii motivat pentru a-ți face bine treaba. Veneam din Serie A, unde jucam împotriva unor jucători mari, a unor cluburi mari, pe stadioane mari. Și cu tot respectul pe care îl am pentru Franța, nu este aceeași dimensiune ca în Italia. Leonardo mi-a spus că nu mă poate ajuta să îmi găsesc adrenalina. A trebuit să muncesc în fiecare zi. PSG dorea să ajungă la cel mai înalt nivel, atât pe teren cât și în afara acestuia, dar avea foarte multe lucruri de făcut. Sunt mândru să îmi spun că am fost acolo la început și să văd unde a ajuns astăzi. A fost fantastic. Un jucător care vine acum nu realizează cum era înainte.

Poate deveni oricând vrea directorul sportiv al lui PSG!

Ați jucat în Italia, în Spania, în Anglia, în Statele Unite. Unde situați Ligue 1?

– Nu este ușor să joci în Franța. Oamenii ar putea gândi că este un nivel mediu, dar Franța are talente imense și toți au foamea de a reuși. Fizic, sunt puternici.

Ați fi putut deveni director sportiv la PSG, de asemenea.

– Pot deveni imediat! Eu sunt cel care decide, nu ei mă cheamă: când vreau să merg, voi merge.

Și dacă ați fi director sportiv la PSG, ce jucător ați aduce?

– Sunt deja câțiva campioni în echipă, nu? Și să cumpăr alții, mi s-ar părea exagerat.

“Să fii conducător, să ai mijloacele și să nu vrei să îl transferi pe Mbappe înseamnă că ți-ai greșit meseria!”

Și cum ați face să îi gestionați?

– E greu de spus, trebuie să fii în interior. Când joc într-o echipă, știu dacă este bine sau nu. Dar nu pot spune asta despre alte echipe. Trebuie să fie clubul tău, casa ta, pentru a vedea unde poți progresa. Însă da, dacă aș fi director sportiv, voi avea caracterul meu. Să gestionezi un efectiv de staruri este complicat pentru că nu îi tratezi ca pe orice alt jucător. Dacă vrei să ajungi în vârf, trebuie să găsești o cale de a-i gestiona, să-i faci să coabiteze și să muncească împreună. Nu este deloc ușor, dar nimeni nu a spus că va fi.

Ați scris că la PSG nu este nevoie să fie la 100% pentru a câștiga meciurile.

– Este adevărat! Pentru a câștiga marile meciuri, trofeele, ți se repetă mereu: “Trebuie ca fiecare dintre voi să fie la vârf”. Dar nu la PSG. Ai atâția campioni în lot încât ești liniștit, ai un comfort. Neymar nu este bine? E suficient ca Messi să fie bine. Nu este Messi bine? Este suficient să fie Mbappe bine. Fiecare jucător poate face diferența de unul singur.

Kylian Mbappe chiar trebuie să plece la Real Madrid, cum l-ați sfătuit în carte?

– Doar Kylian poate răspunde la această întrebare. Depinde de ceea ce vrea, de ceea ce gândește. Dar eu aș pleca. Dar dacă aș fi PSG, aș încerca să îl păstrez. El va decide. PSG vrea să îl păstreze, evident, dar el vrea să rămână? Mă gândesc că sunt și alte cluburi care îl vor: dacă ești conducător, ai mijloacele necesare și nu vrei să îl iei pe Mbappe, ți-ai greșit meseria. M-a întrebat și i-am spus: “Dacă aș fi în locul tău, aș merge la Real”. Am avut șansa de a juca în diferite echipe, în mai multe țări, cu diferiți campioni și așa am învățat și am evoluat. Să joci la tine acasă întreaga carieră este mult mai ușor, după mine. Așa că atunci când îți faci bagajul și pleci în alte locuri este o aventură.

Parisul, mult mai frumos decât Manchester

Spuneți că Thiago Silva este unul dintre cei mai puternici jucători pe care i-ați cunoscut. Totuși, PSG nu i-a prelungit contractul și a plecat la Chelsea. Credeți că suntem prea interesați de vârsta jucătorilor?

– Nu știu, au vrut un alt val, o altă generație pentru că el a stat opt ani la club. Au vrut, poate, să schimbe identitatea. Dar nu te mai doresc pentru că joci rău. Din contră, Thiago a plecat în Premier League și demonstrează și astăzi că este la cel mai înalt nivel.

Ați evocat și limitele arbitrilor francezi în cartea dumneavoastră. Și ei sunt slabi?

– Era dificil pentru ei și pentru noi să muncim cu ei. Era ceva nou pentru ei, nu erau profesioniști cu normă întreagă și când sunt atâția mari campioni care ajung la PSG… A fost dur pentru că nu erau obișnuiți. Dar nu puteam aștepta ca ei să progreseze.

Au fost și lucruri care v-au plăcut în Franța?

– Am învățat foarte multe, sunt mândru de ceea ce am făcut. Este o țară fantastică, iar Parisul este un oraș incredibil. Sincer, este mult mai frumos decât Manchester.

  • 62 de goluri în 120 de selecții are Zlatan Ibrahimovic pentru naționala Suediei.

Nu este încă pregătit să fumeze țigara de la finalul carierei

Ați jucat cu Gianluigi Donnarumma la Milan. Înțelegeți de ce nu este titular la PSG?

– Asta mă uimește foarte tare. Știu că nu este deloc ușor pentru antrenor, nu îl cunosc pe Navas, dar este un portar mare, de asemenea. Sunt două fenomene. În lumea mea, Donnarumma este numărul 1 astăzi. Și nu știu dacă este o idee bună să alternezi portarii sau este mai degrabă o favoare făcută unuia dintre ei. În orice caz, eu sunt obișnuit să am un portar care este numărul 1 și care este întotdeauna același. Și în cazul lui Donnarumma, nu încape discuție: este cel mai puternic din lume și basta. Am jucat cu el și știu ce spun.

Să vă calificați cu Suedia la Cupa Mondială este una dintre ultimele mari provocări ale dumneavoastră?

– Ar fi frumos dacă ne vom califica. Să joc pentru țara mea la vârsta mea este ceva incredibil. În mod normal, la 40 de ani, ești acasă, îți aprinzi țigara și ești satisfăcut de cariera pe care ai avut-o. Dar eu încă nu sunt pregătit să fumez țigara. Vreau să continuu cât mai mult posibil, nu vreau să am regrete după aceea.

ADVERTISEMENT