Tot săpăm, în Cer, Morminte… Nae Tilihoi şi Reghe Ăl Bătrân, plictisiţi de banalitate

Ne trezim dimineaţa, deschidem televizoarele, computerele sau radiourile online şi aflăm că…e duminica morţii. Nicolae Tilihoi, Hary Reghecampf… Tot săpăm, în cer, morminte…

Nicolae Tilihoi este fundaşul ferm al „Craiovei Maxima”. Un Înger printre Îngeri. Un Înger viu printre Îngeri vii. Despre fundaşi se scrie rar, pentru că arta lor nu e driblingul, nu e golul, ci oprirea adversarului, datul la gioale şi poliţia careului. Nu toţi au tandreţea lui Belodedici, iar Nicolae Tilihoi, cu atât mai puţin. Când Hagi trebuia să joace la Craiova, a dezertat. Ulterior, când se întâlneau pe teren, Tilihoi şi colegul lui de dat la ţurloaie, „Negoro” Negrilă, îi arătau crampoanele: ”Uite, Gică, noi cu astea te primim!”. Dar, dincolo de faulturile obligatorii ale vieţii, Nae Tilihoi este Un Suflet. Un cavaler al prestanţei. Şi cu asta trebuie să rămânem. Nu cu lacrima, pentru că acest om n-a crezut în nicio lacrimă, nici măcar de la patruj’ de grade în sus. Aşa suntem noi, Oltenii, nemuritori…

L-am cunoscut pe domnul Hary Reghecampf la botezul băiatului Anei şi al lui Laurenţiu. La Intercontinentalul bucureştean. Dacă cumva (Ana, Laur, iertaţi-mă că dau din casă…) doamna Ionela Prodan era un pic arţăgoasă, se temea ca nu cumva să „scârţâie” vreo şaibă din angrenajul evenimentului, îl certa pe amfitrionul Costin Mărculescu pentru că, înainte să prezinte toate angaralele, bea şpriţ cu fanatikul Andrei Dicu, ei bine, domnul Reghecampf îşi plimba zâmbetul tip Robert Redford prin sala plină de figuranţi. Era şi este un neamţ atipic. Un neamţ cald, depăşind „teutonica” gheţărie, care-i caracterizează pe şvabi. Un domn. A stat cu noi, cu fiecare ziarist în parte şi ne-a considerat, deşi nu ne cunoscusem până atunci, parte din familie.

Pentru cei care nu cunosc familia Reghecampf, să ştiţi, dragi cititori „fanati(c)ki”, că aici bunul simţ şi educaţia veghează. Pentru cei care nu-l cunosc, în particular, pe Laurenţiu Reghecampf, să ştiţi că – indiferent dacă vă place sau nu, ca antrenor – acest băiat e binecuvântat cu suflet. Un suflet rupt dintr-un neamţ cu nume ovreiesco-brittish, „Hary”, care nu sapă gropi în cer, ci sădesc seminţe de nobleţe, în pământ.

Da, a fost o duminică tristă. Şi mai curvă decât opereta „Văduva veselă”. Din păcate, suliţele din fundal vor respira şi mâine cu acelaşi glas. Carnea părinţilor noştri va rămâne, însă, veşnic puternică.