RADAR TV: Fantoma Deac, pufosul Alibec muşcat de Musca Ţeţe şi nişte unguri frustraţi. Nu toţi!

• Şumudică a avut o săptămână grea. La început, l-am văzut văicărindu-se la sport.ro, pentru că Astra e cea mai slabă echipă din play-off: „Mi-e ruşine să merg pe stradă!” Apoi, la Digi, a afirmat că „Alibec ar trebui să coste dublu faţă de Stanciu”, dar şi-a certat fostul jucător pentru reacţiile la adresa coechipierilor şi ale arbitrilor. Şumi a devenit atât de moralist, dar în acelaşi timp şi de naiv, încât visează să aibă cât mai multe… vise frumoase!
• Juventus-Barcelona (scor 3-0) a fost un meci istoric, din toate punctele de vedere. Din comentariul marca ProTv, am aflat un lucru foaaarte rar pe un teren de fotbal: „Juventus a fost împinsă spre propriul careu de acest pressing teribil al lui Juventus!”. Apoi, Mironică s-a lăsat, din nou, pradă clişeelor: „Dybala, noul Messi!” Nu e, dom’le, „noul” X sau Y! Mai terminaţi cu marota asta! Aceşti jucători, cum e cazul lui Dybala, au personalitate, sunt diferiţi de alţii şi nu tânjesc să copieze pe nimeni ori să fie asemuiţi cu adversarii lor. Asta-i boală românească, pentru că numai noi ne raportăm la trecut, la „vechii” Dobrin, Hagi, Nadia, etc. Sigur, ne înghite istoria, pentru că legende contemporane nu prea mai avem şi rareori se mai nasc sportivi cu personalitate. De altfel, însuşi juventinul a declarat: „Nu vreau să fiu un nou Messi, ci Paulo Dybala!”. Evident, mitologia Europei Centrale e, în multe privinţe, o sursă suplimentară de frustrare pentru noi. În fine, luat de viteza confruntării, acelaşi Mihai Mironică îl tot confunda pe Quadrado cu Umtiti. Îi sugerăm ca, pentru a evita astfel de situaţii, Ion Alexandru să-şi tragă normă de sufleur, clasa I, băncuţa de la geam.
• De pe FANATIK.RO am aflat că Gabi Enache va deveni tătic, la doar câteva luni după ce şi-a părăsit nevasta. „La începutul anului a fost surprins de paparazzi cu amanta sa, Lena Rohozneanu, motiv pentru care a divorţat la scurt timp de soţia Mădălina. Enache nu s-a arătat deloc afectat de divorţ, ba chiar a fost scos din încurcătură de judecători. Acum se poate vedea fără nicio restricţie cu Lena, căreia i-a oferit foarte repede statutul de <oficială>. A început să treacă nestingerit pragul frumoasei brunete şi dovadă că nu a pierdut timpul, va deveni din nou tătic. Lena este însărcinată şi avem toate motivele să credem că papa nu poate fi altul decât fotbalistul de la FCSB”, se arată în articolul semnat de colegul Gabriel Eşanu. Imediat, triunghiul amoros a devenit dreptunghi, pentru că moralistul Gigi Becali şi-a vârât codiţa şi l-a certat pe jucător, arătându-i obrazul, cum am văzut noi, ăştia mai bătrânii, în desenele animate ceauşiste cu Bălănel şi Miaunel. Dar, surpriză, dreptunghiul s-a transformat în pentagon cât ai zice „Reghe”, pentru că şi antrenorul l-a criticat pe fotbalist, reproşându-i, însă, „oficial” doar nereuşitele din teren. Măi, Enache, atenţie, că boala asta cu „fomeile” te poate îndrepta către forme nebănuite de revelaţie. Nu de alta, dar tocmai am citit în ziare că până şi Adi Mutu, despre care se zicea că reprezintă falocraţia în ţara asta, a fost la un pas să se pocăiască, pe vremea lui Consuelo. Sigur, tot încerca el să se apropie de părintele Onanie, dar la un moment dat tot a sărit, pardon, coarda. Atenţie, însă, cu fetele astea care-şi scot caii la păşune-n faţa bărbaţilor însuraţi, mai ales a fotbaliştilor însuraţi, pentru că, după modelul avioanelor de luptă ruseşti, care cică ar merge la vânătoare de balene, ar putea avea o cutie neagră… plină de surprize.

Cum ne-am transformat istoria într-un pamflet!!

• La ştirile Pro Tv am văzut că halterofilul Ilie Ciotoiu, dublu medaliat cu bronz la Europenele din Croaţia, a fost găzduit de antrenorul său în camera cu murături. „De mine n-o să auziţi că mă dopez”, a spus sportivul. În general, băieţii ăştia care fac skandenberg cu sărăcia îţi oferă revelaţii. Mai ales, morale.
• Cosmin Băleanu s-a uitat la alt film, în zilele de Champions League. Altfel nu se poate explica de ce tot încurca arbitrul meciului Bayern-Real cu „fluieraşul” de la Dortmund. Băleanu nu e la primul luft de genul acesta şi se pare că are niscaiva probleme de memorie. Îmi amintesc că, nu demult, dezinformase cumplit telespectatorii, vorbind despre un meci Astra – FCSB care urma să se joace în cu totul altă zi decât „preciza” comentatorul. Ok, şi ca să nu credeţi că sunt rău, v-am păstrat pentru final una bucată colivă lingvistică, tot din timpul comentariului meciului de la Munchen: „De la Bayern lipseşte Hummels, care a contat şi ea”. Da’ ce mai contează?
• Povestea „tricolorilor” Under 18 care au intonat imnul secuiesc nu mai trebuie să deranjeze decât în condiţia în care ne uităm cu toţii în oglindă. Obiceiurile, bune sau proaste, se clădesc în timp. Că e vorba despre un meci de hochei sau despre o manifestaţie publică, nici nu mai importă. Este vina noastră, a tuturor, că am permis ca asemenea fenomene să se petreacă, sub ochii nostri, de ani buni. Din păcate, trebuie să vă împărtăşesc o amintire. Nu demult, am mers la Lacul Roşu. Acolo, dincolo de minunăţia locului, există un bazar, d’la stil shaorma, adicătelea cu de toate. Printre toate acareturile, se găsea, la loc de cinste, drapelul secuiesc. Am întrebat o vânzătoare cum îşi permite să comercializeze aşa ceva şi m-a lăsat fără replica: „Păi dacă se cere?!”… Aţi înţeles, da? „Se cere”!!! Atât. Aici, pamfletele nu-şi mai au rostul, poate doar în condiţiile în care ne-am transformat istoria într-un pamflet. Este ruşinos, dureros şi stupid. În alte ţări, a fi naţionalist (în sensul curat, nu trombonist) este o mândrie. La noi e „cool” şi „trendy” să fii cretin!
• CSM Bucureşti s-a calificat en fanfare în Final Four-ul Ligii Campionilor, învingând-o pe Ferencvaros, la Budapesta, cu scorul de 27-26, după ce româncele câştigaseră şi în tur. Două lucruri ne-au atras atenţia, pentru că în rest, vorba lui Radu Paraschivescu, „emoţii n-am avut”. În primul rând, a fost amuzantă reacţia antrenorului Per Johansson, în traducerea lui Costi Prună, la unul dintre time-out-uri: „Bela, te-oi mai odihni şi tu, dar nu acum!”. Al doilea „amănunt” e mai interesant. Demonstrând că nu oricine se poate găinăţa în propriul destin, „civilizata” galerie maghiară a scuipat-o tot meciul pe Paula Ungureanu, chestie care s-a lăsat cu oprirea jocului. Stau şi eu şi mă întreb, cum ar zice nea Puiu Iordănescu… Oare cine or fi „ţiganii”? În schimb, CSM a câştigat triumfal! Deşi unii vor spune că în lotul bucureştencelor sunt multe jucătoare străine, ei bine, asta înseamnă „naţionalism” modern. Să câştigi. Să mergi drept. Să propui valori!
• Arbitrajul lui Bârsan ne-a lăsat cu ochii-n bernă. Până şi jucătorii olteni au recunoscut că a doua lovitură de la 11 metri a fost acordată prea uşor, Şumudică însuşi a povestit la microfonul Dolce că arbitrul i-a mărturisit că a greşit, dar a venit, aiuritor, Dan Lăzărescu şi ne-a electrocutat la emisiunea lui Dan Udrea: „Penalty clar!” Întunecate sunt căile Domnului, uneori chiar şi-n seara de Paşte! Mai grav e că geme ţara de „specialişti”, care înainte de a intra în studiourile tv coboară bordura cu paraşuta, dar când vorbesc „live” rămân cu nori în loc de cap!

„Băăăă, ce fotbalist am fost! Başca, ăl mai destabilizator lider sindical!”

• Budescu a devenit un fel de Horea, Brenciu şi Crişan, toţi într-un singur trup şi cu capul mare! Dolofanul îndemna jucătorii la răzmeriţă, adicătelea să nu mai joace, nu de alta da’ e bine să pui, iobăgeşte, presiune pe arbitru. Domnu’ Budescu a învăţat ce e mai prost de la Şumudică, în sensul în care a devenit maestru în arta frustrării. Şi asta se vede, inclusiv în privinţa prestaţiilor sale de la echipa naţională, acolo unde străluceşte, dar lipseşte cu desăvârşire. Mă întreb, oare de ce-ţi mai trebuie antrenor, dacă iei doar ce-i mai nefericit de la el şi nu „prinzi” părţile bune, pentru că, slavă Domnului, Şumudică are şi d’astea cît încape, Măria Ta! E mai simplu să rămâi anonim, că şi fiţele se pun la pensie! Parcă-l văd pe Budescu, peste vreo patruj’ de ani, mergând molcom pe Magheru, ca un buldog bătrân, mângâindu-şi bombeul pantofului.„Băăăă, ce fotbalist am fost! Başca, ăl mai destabilizator lider sindical!”.
• Dinamo a învins Viitorul cu 2-1 şi a bifat o premieră: primul triumf, pe teren propriu, cu echipa de la malul mării, care parcă venise pe litoral, la Bucureşti. Sigur, e o aiureală să stabileşti etapă de campionat taman de Paşte, dar se pare că programul Ligii noastre e prea încărcat, astfel că uneori competiţia internă pare chiar un lucru serios. Se pare, însă, că jucătorii ambelor echipe au stat cu gândul la cozonaci, fiindcă până şi elogiatorul de profesie Bogdan Cosmescu a fost de acord că băieţii au jucat cu cozondracii-n vine: „La cum arată, nici Dinamo şi nici Viitorul nu arată ca nişte campioane”.
• Obsesiile statornice ale nedreptăţitului Hagi par să se transmită fotbaliştilor Măriei Sale, care au jucat ca nişte cizme, de parcă-i aştepta Moş Nicolae, nu Iepuraşul. Numai că Hagi ştie doar una şi bună, ca să nu-şi încarce memoria. „Ştiu că am deranjat şi că am ajuns acolo sus, unde e deranj mare”, s-a repetat obsesiv Gică, după ce echipa lui s-a bătut singură. Păcat, domnilor, aşa de tineri sunteţi ca echipă şi deja (vorba lui Horaţiu Mălăele, într-un rol dintr-o piesă la modă), pentru unii dintre voi, Viitorul a trecut!
• După remiza albă de la Cluj, CFR-FCSB 0-0, Ion Crăciunescu grăit-a drept la Digi Sport: „A fost o etapă bună pentru Dinamo!”. Într-adevăr, cum-necum, băieţii lui Contra au legat a treia victorie consecutivă în play-off şi încep să spere ceea ce până de curând părea un marasm. Numai că, având în vedere haosul managerial de la club (inclusiv scandalul privind stadionul, despre care FANATIK.RO v-a informat în exclusivitate), intrarea în normalitate cu care se tot laudă „câinii” e de fapt o intrare în grotele absurdului, fiindcă nicicând dârele negre de pe gulerele actualei conduceri n-au strălucit mai dihai ca acum.
• Miriuţă şi Reghecampf s-au flambat pe băncile de rezerve şi s-au smardoit ca la carte. Apoi, au dat-o la pace, în faţa camerelor de filmat şi au lăsat să pară că totul a fost aşa, un fel de spectacol regizat, taman pentru fraieri. Nu e prima oară când asistăm la asemenea derapaje între antrenori cu pretenţii, dar decât să-şi suleimenească fardurile pentru imagine (de faţadă, evident), simbolurile Ligii 1 mai bine şi-ar spăla ciorapii-n Dâmboviţa, de faţă cu tot poporu’, că poate aşa am înţelege valoarea reală a campionatului mioritic!

De la Fane Iovan la gripatul Muniru

• Dovadă că la FCSB nervii-s întinşi pe sistemul „praştie” a fost şi scandalul legat de Muniru. „Sulley este ca şi plecat de la Steaua, deşi momentan Becali a renunţat la ideea de a-i rezilia contractul. După conflictul pe care l-a avut cu Florin Tănase la antrenament, patronul a vrut să-l dea afară pe loc, însă a renunţat la idee când mai mulţi jucători au intervenit şi s-au rugat de Becali să-l ierte. Laurenţiu Reghecampf a preferat să încerce să muşamalizeze incidentul, spunând că Muniru a fost <răcit> şi că de aceea nu a evoluat în partida cu Astra, cu toate că jucătorul era scos din lot şi amendat cu 40.000 de euro”, a scris colega Iuliana Spirache. Metoda „muşamalizării” are o istorie bogată pe plaiurile roş-albastre. Îşi are originea în anii ’80, când presa n-avea voie să scrie despre escapadele bahice ale lui Fane Iovan sau despre cum erau primiţi noii veniţi la echipă, cu apă-n ghete şi s-a continuat pe vremea manageriatului lui Victor Piţurcă, atunci când fotbaliştii erau ostracizaţi dacă semnau contracte cu fraţii Becali. Această manieră de imitaţie seamănă perfect cu aceea a unui celebru ober-plotoner de la vechiul restaurant al CCA, care făcea cu ochiul peştilor din acvariul amplasat în hol şi sfârşise prin a le imita respiraţia pe sub apă.
• Ciprian Deac a dispărut ca măgaru-n ceaţă pe tot parcursul meciului, primul între CFR şi FCSB de când blondul a început negocierile cu Becali. Aşteptăm ca Gigi să-şi mai procure şi alte fantome, pe parcursul play-off-ului, ca măcar să asistăm la versiunea long-story a unui Halloween cu final aşteptat.
• În schimb, Alibec a oferit, fără dubii, imaginea ultimei seri a etapei. După ce s-a cărăbănit pe teren, greoi, ca un soldăţel de plumb, atacantul ne-a demonstrat cât de frustrant poate fi să n-ai jucării în copilărie. Pentru că a fost schimbat, în loc să i se ofere un tort, o ţigară şi-un coniac pentru prestaţia dezolantă, Domnul Goe a trecut pe lângă antrenorul său cum trece rapidul de Constanţa prin gara Ciulniţa şi apoi s-a burzuluit la o cutie cu apă, de parcă-l pişcase Musca Ţeţe. Reghe a încercat să pareze, „normal, nu mă interesează”, da’ l-am văzut cât de tumefiat era, de nervi. Probabil că Alibec va scăpa şi de data asta, dar junele imberb tinde să-şi facă loc într-o galerie de fotbalişti zdruncinaţi la mansardă, pentru care vizita medicală coincide cu ziua lor norocoasă: Aia în care sunt înţepaţi cu un ac şi infestaţi cu ceva pozitiv!

• Această rubrică este un pamflet şi va fi considerată ca atare.