Andrei Dicu, actor pe scena S1monei Halep: „Doamne, ce măcel!!!”

„Chiar vrei să mă vezi plângând?…” Este replica Elinei Svitolina, adresată unui jurnalist, după acel meci formidabil, câștigat de S1mona, la Roland Garros, în 2017, o vorbă readusă „pe tapet” de colegii de la FANATIK.RO, pe parcursul unui reportaj de excepție. Nu, Elina Svitolina, n-am vrut azi să te vedem plângând, pentru că energiile negative dărâmă, nu construiesc. Am vrut doar s-o vedem pe S1mona, zâmbind, la finalul unei semifinale mai prețioase decât aerul… Și am fost nu doar spectatorii, ci participanții acestui regal artistic, nu doar sportiv.

Răsfoind paginile internetului, dau de o discuție între S1mo și Ion Țiriac, care a urmat meciului cu victima Cori Gauff. „Am bătut-o pe asta, dar am servit al dracului de prost”, ar fi spus S1mo. Nu știm dacă această discuție a fost sau nu reală, dar, cu siguranță, Halep a servit deranjant, în acel meci. Cu toate astea, a învins. Acum, doar a… zdrobit-o pe Svitolina. A… servit bine. A jucat monumental. Am trăit momente în care mi-am amintit de săracu’ Titi „Prosop”, care mușca bumbacu’ atunci când boxa Doroftei… Am lăcrimat, iar lacrima s-a transformat în Paradis. Nu în minune, pentru că, teoretic, părea firesc ca românca să câștige. Dar uneori și firescul are toanele lui așa că… Să rememorăm cum a fost…

Andrei Dicu, actor pe scena S1monei Halep: „Doamne, ce măcel!!!”

Ca de obicei, în ziua meciurilor S1monei, între „fanatici” se nasc discuții. Colegul Iulian, despre care v-am mai povestit, îmi spune că va fi „de gardă” la finală, dacă Halep „va fi” acolo. Îi răspund că „va fi”. Fata asta ne readună, ne repune în drepturile noastre de comentatori ai mirării și de muncitori ai faptei… bine făcute. „Ținem pumnii, S1mona!”, titrează exuberant FANATIK.RO, probabil cel mai sufletist site (de sport și nu numai) din România. Le place sau nu unora, asta e realitatea, strângem pumnii și inimile, într-un cor tricolor, pentru această fată, care poartă-n casa sufletului ei o bucată consistentă din respectul pe care trebuie să-l acordăm acestei țări.

Tot colegii ne anunță că jucătoarea care va câștiga acest meci va urca pe locul 4, în timp ce învinsa va ocupa locul 7. La începutul turneului, Halep se afla pe locul 7, iar ucraineanca se găsea pe 8. S1mo trăiește, însă, urcările la prezentul continuu. Nu uită niciodată să evadeze. De multe ori, pământul pare înghețat, pe ea o dor tălpile dar rămâne, mereu, eroina tabloului. Și pentru că nimic nu e întâmplător în viață și nici peste hotare, în tribună apare Darren Cahill… O fi un semn…

Două game-uri, lungi cât o viață

În tribune, surâsuri diplomatice, înclinări de cap, respirație medie ca să nu deranjeze aerul, pahare ținute puțin peste nivelul curelei, emoții mai mult sau mai puțin protocolare. Englezii sunt reci și parșivi, dar astăzi au ce admira. S1mo joacă perfect. Aplauze ca la corrida… Primele două game-uri au durat cât o viață. S1mo e agresivă. Lângă mine, o ciorbă se sleiește, pentru că nu poți mânca în timp ce adrenalina curge ca Dunărea. 20 de minute au durat acele două game-uri, dar uneori norocul e o vietate cu solzi de cositor. De la Wimbledon până la București, aerul s-a rarefiat. A urmat un break la zero al ucrainencei, iar noi trecem, la trecut și la prezentul viitor, prin furci caudine. Apoi… s-a întâmplat ceea ce simțeam încă de dimineață. S1mo a lăsat-o pe Elina în paragină, ca pe monumentul ostașului sovietic, transferat în beciurile Muzeului Antipa.

Domnii care nu știu ce înseamnă să fii român nu ne cunosc. În semn de eternă recunoștință, nu-i cunosc nici eu. Rămân român, poate să-mi dea țara remunerația și în natură. Rămân român, dar trebuie să salut și restul, atunci când e cazul. Astăzi, salut, în sfârșit, publicul britanic, care reînvață să ne respecte. De 43 de ani, de la Ilie Năstase încoace, românii caută finala de la Wimbledon. S1mo a găsit-o și sâmbătă vom fi, din nou, cu toții, în același gând.

În lumea S1monei, Dumnezeu n-are buzele uscate

La televizor, e rubrica meteo. Vorba regretatului Gheorghe Dinică, „presimt vremuri nasoale”. Poate vine Serena… Așa, și?

Setul al doilea, pe care simt prin vene cum îl câștigăm, trece repede. Îmi amintește de o piesă de teatru, bună de altfel, intitulată „Doamne, ce măcel”. În lumea S1monei Halep, Dumnezeu n-are buzele uscate. Îi sărută talentul, bucuria, inteligența și norocul.

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

O văd cum se lovește cu racheta în cap. Iarăși îmi amintesc de Titi „Prosop” și mă enervez, nu de alta, dar în afară de motan, nu găsesc ceva palpabil cu care să-mi bușesc tărtăcuța. Urmează un schimb de game-uri la zero. Parcă s-ar juca în comuna Luciu, proverbială pentru faptul că acolo pământul este foarte tare, iar oamenii merg să bată țăruși cu fundurile, ca să le vină mințile la cap…

Piesa de teatru continuă, iar noi suntem actorii cu care S1mona Halep se joacă pe scena visului ei, de a deveni prima româncă învingătoare peste ceața britanică. 6-1, 6-3. FANATIK.RO titrează:„ TENIS-ȘAMPANIE!”… Nu există un titlu mai bun și mai meritat. Colegii noștri sunt jurnaliștii pe care S1mo îi merită.

Sunt 43 de ani de la finala lui Ilie și doar două zile până la finala S1monei. O finală vecină cu desăvârșirea. Se spune că, de multe ori, românii iubesc efemere lucruri, ieftine și sclipitoare, care nu-i plictisesc cu durata lor, pentru că se termină repede, se sparg, se mohorăsc la culoare și… așadar oamenii nu au obligația să le întrețină ori să le apere. S1mona Halep este, însă, un „bun” național îngrijit, care ne îngrijește. Ne arată cum să reurci, pe o scară a valorii pe care o credem, de multe ori nemeritat, prea înaltă. Felul în care a doborât-o pe ucraineanca Svitolina ne-a demonstrat cum ne putem recâștiga insula de suflet, lăsând șerpii neputinței într-un cazan de uitare.

Finala e sâmbătă. S1mo se bate cu toate mărimile și proclamă un drept care, astăzi, ni se pare normal: dreptul de a fi! La mii de kilometri, eu revin pe scena piesei regizată de ea: Doamne, ce măcel!