Andrei Dicu, bucătar la derby-ul CFR-FCSB: Piftie de dino-șoareci, în postul neputinței

Cu cinci etape înaintea verdictului acestui sezon, CFR Cluj și Steaua „fecesebistă” s-au întâlnit într-un turnir injectat cu predicții mincionoase, de genul „derby-ul anului”, etc. Aflate la o distanță de numai 3 puncte, ambele combatante aveau tot interesul să tranșeze victoria, pentru a scăpa, cel puțin, de grijile momentului. Cu toate astea, proverbul cu „pomul lăudat” s-a adeverit și de această dată și am asistat la un meci de un nul absolut, cu zero șuturi pe poartă și cu o grămadă de timp pierdut. Am mai văzut partide încheiate cu scorul de 0-0, dar, de data asta, parcă ne vine să-i dăm în judecată pe combatanți, pentru că ne-au făcut să pierdem două ore din viață.

S-a vorbit prea mult despre absențele din ambele tabere, în speță accidentații Țucudean și Pintilii, dar dacă două echipe cu pretenții la titlu și cu vise europene stau, fiecare, într-o singură cârjă, atunci ne-am lămurit cu cine avem de a face și în ce campionat lasciv ne fluturăm frustrările. Tot vorbim despre „vedete”, despre sumele investite în transferuri, toată lumea e „noul Pele”, „noul X”, „noul Y”, când de fapt principalele candidate la câștigarea campionatului, blindate cu „vedete”, nu izbutesc să tragă un șut pe poartă… Știm, a fost vorba despre „strategii”, iar nimeni nu e „noul Bulă”… Asta o spunem așa, ca să mai și râdem un pic. Nu de alta, dar fiind un meci cu miză, cei 22 de anonimi (plus rezervele) care s-au pierdut în gheața verde din Gruia au găsit de cuviință să semene mai mult cu „Litovoi”, mamiferul preistoric la modă, ale cărui ciolane au fost descoperite recent în Țara Hațegului, decât cu niște fotbaliști dezghețați de frustrări.

Andrei Dicu, bucătar la derby-ul CFR-FCSB: Piftie de dino-șoareci, în postul neputinței

Mărturisesc că am urmărit meciul înconjurat de prieteni și n-am reușit să numărăm pe degetele…tuturor atacurile sterile ale celor două echipe. Am privit un joc care ne-a convins, încă o dată, că Europa e departe, deși, pe întregul cuprins al piftiei noastre stătătoare, de la nord de Dunăre, asemenea procesiuni terne merg ca unse. Trecând peste cele câteva atacuri violente la „gioale” (mai ales în prima repriză), puteai să juri că asistăm la un blat. Sigur, toată lumea știe ce joacă CFR, un fotbal „la ciupeală”, iar Steaua n-are umerii necesari să poarte o „firmă” pe care nu o (mai) merită. Dacă măcar gazdele își simțeau sacii apăsând pe osia căruței, pentru că – teoretic – le era de ajuns și o remiză, trombonismele oaspeților, care se cred în fiecare an campioni dinaintea încălzirii, s-au alchimizat în ratarea lamentabilă a lui Gnohere, din finalul primului act.

Am uitat să vă spun că „Litovoi”, despre care vorbeam mai sus și care se pare că a trăit acum vreo 70 de milioane de ani, nu era un animal prăduitor, vreun dinozaur sau brontozaur de bun simț, ci un fel de dino-șoarece, care stătea pitit, la pândă, așteptând să-i pice ceva gustos, din resturile lăsate de alții mai mai musculoși. Cam așa s-a întâmplat și cu jucătorii Clujului, „mândria Ardealului”, care, la fazele fixe, baletau fără o fărâmă de logică. În schimb, „războinicii” capitalei s-au dovedit niște „Mitici”, veniți să-și etaleze frezele cu hieroglife, sub Feleac… Și atât.

Noaptea loserilor

FCSB, plantația atât de bronzată sub „soarele” Gigi și irigată de „fâsurile” lui Meme, s-a dovedit buimacă sub bagheta amețitului Teja (un tip pe care, vorba unui coleg, l-am mai „martelat” în această rubrică), iar asta nu e o stare de moment ci o stare de spirit. Să ai la dispoziție cei mai scumpi (nu am spus „valoroși”) jucători din țară și tu să te calicești la pase laterale, la pojarul fricii și la cinismul lipsei de viziune, în condițiile în care trebuia să ataci cu toate forțele și să citești anti-fotbalul gazdelor, e lucru mare…

„Cu siguranță, se putea mai mult. Băieții au avut o atitudine bună. Era mai bine să câștigăm…”, ne-a spus Teja, la Digi Sport. Halucinant. Pe sistemul „Ana are mere, Mihăiță n-are…” știți dumneavoastră ce anume. Sigur, dacă-l întrebi pe Teja, toată lumea „a făcut un meci bun”. Comentariile sunt, deja, de prisos. Până la urmă, Cornel Dinu are dreptate când spune că „Luțu e singurul de acolo care știe fotbal”. Nu e un pamflet, este realitatea în sânge.

De cealaltă parte, Dan Petrescu a blufat pe sistemul „tot ce e moca, e bun”. Curată strategie de „Bursuc”, iar cei care îl propun pe antrenorul Clujului la națională au tot dreptul să-și dea cu tesla-n gândire. Cu o bară a lui Moutinho nu scăpăm din Era Glaciară. Deși, chiar și aici e o problemă. Bara se pune sau nu ca „șut pe poartă”? Da’ dacă bara aia a stat într-o poziție nefirească, vorba maestrului Crăciunescu?… Ei, atunci nu se mai pune că alde CFR s-a temut să atace și devine valabil ghinionul proverbial al celor „buni”… Și ca să ne mai amuzăm un pic, vă rog, dragi cititori, să vă reamintiți că domnii de la CFR sunt pe locul 1 și așteaptă, cu nesaț, să se pregătească pentru Liga Campionilor. Mă rog, cât i-o lăsa vreo echipă din Malta sau din Andorra să viseze, că deja luxemburghezii de la Dudelange au intrat în top-class…

Gigi și dreptatea cea de pe urmă

Dan Petrescu vorbea despre ratarea lui Manea și se plângea de persistența ghinionului. Apoi, același palavre din lemn de nuc, „Trebuie să ne gândim la meciul următor”, pentru ca la final să pomenească o vorbă sfântă: „Respect”. Numai despre asta n-a fost vorba, iar site-urile de sport n-au izbutit să ilustreze acest simulacru de fotbal decât cu figurile fetelor frumoase, din tribune. La așa meci să te tot duci, dar să nu te mai întorci!

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

De mai multă vreme, deși inițial dăduse vagi semne vitale, Liga 1 propune meciuri și concurențe mucegăite, care amintesc de finalul anilor ’90. Pe vremea aceea, eram în coada Europei dar ne simțeam bine, pentru că ne măcinam între noi propriile neputințe și ne imaginam că suntem Zei. Apoi, au venit performanțele „UEFAntasticilor”, iar calificarea aceea a Stelei în semifinale ne-a îmbătat ireversibil. Am crezut că, brusc, cota acestui campionat lâncezit s-a trezit la respirare. Și iar am reptilit în minciună… Iar rezultatele se văd azi, la cele mai „bune” echipe. „Nu avem jucători de anvergură. Cum să câștigi dacă nu ai un corner?”, se întreabă, retoric, până și vulcanicul Gigi. Până și el s-a prins cu cine și cu ce avem de a face, chiar dacă îi trece repede….

Una peste alta, când ajungi să tremuri la un asemenea joc, înseamnă că în România psihologii șomează, iar oficiile Forțelor de Muncă rămân fără cozi la poartă, pentru că toată puzderia de creiere reșarjabile se pricepe, de minune, la fotbal.

„Am fost proști, dar am avut noroc”, a spus același Gigi Becali. Încă o jumătate de adevăr, pentru că se referea exclusiv la timpul trecut, deși ar fi trebuit să fie mai generos.

Păcat. Am trăit o senzație leșioasă, de genul aceleia care te încearcă atunci te duci să mănânci la un restaurant de lux și în locul unui vânat suculent ți se servește o piftie din orgolii fără mușchi și cartilaje făcute pilaf.