Editoriale

Andrei Dicu, despre Rădoi și Naționala U21: Pușcaș și cureaua lată, ce bărbați suntem deodată!

16.10.2018 | 23:03
Andrei Dicu despre Radoi si Nationala U21 Puscas si cureaua lata ce barbati suntem deodata

Naționala U21  României s-a distrat, acasă, cu Liechtensteinul, sau cum îi zicea Nea Puiu, „Lichănștainu”. Ne mai trebuia un singur punct, pentru a ne califica la Europeanul de anul viitor. Nimic mai simplu, nu? La Ploiești și în toată țara a fost un interes enorm. Vorba aceea, din Epoca lui Ceapi: “Viitor de aur țara noastră are!”. Până la urmă, așa cum era normal, i-am bătut de le-au mers fulgii, în ciuda faptului că oaspeții au încercat să ne bată… la propriu, pe teren, în sensul în care au jucat foarte dur.

M-a bucurat înaintea meciului declarația lui Marius Șumudică:„ Este o generație frumoasă. A fost crescută în mare procent de Hagi. Asta înseamnă fotbal. Au crescut într-un mediu sănătos. A fost un cantonament prelungit. Hagi merită respect, chiar dacă nu am o relație extraordinară cu el. Hagi este un erou, are meritele lui pentru această performanță, pe lângă Daniel Isăilă și Mirel Rădoi”. Elegant, punct ochit, punct lovit. Indiferent de anumite resentimente, trebuie să oferim Cezarului ce merită. Hagi a educat o mulțime de copii talentați și lucrul acesta se vede. Păcat că lumina vine mai timid dinspre alți oameni cu bani, care se declară iubitori de fotbal și de România. Vorbele ne mănâncă, iar teama este Luntrașul care ne poartă spre o moarte indecentă.

Andrei Dicu, despre Rădoi și Naționala U21: Pușcaș și cureaua lată, ce bărbați suntem deodată!

Revenind la meciul în sine și la întregul context, la începutul campaniei părea imposibil să ne calificăm. Ei, iată că s-a putut. Așa cum putea să dispară și zâmbetul șugubăț al lui Burleanu, afișat înaintea începutului partidei de la Ploiești. El a venit să se împăuneze cu ce nu-i aparține, nu are niciun merit în crearea acestei Naționale Under 21, care a depășit-o pe cea a lui Mutu și Chivu.

Nu jocul cu amărâții ăștia trebuie să ne bucure, ci atitudinea și calificarea. Și faptul că acești juni sunt pregătiți de un „înviat” în materie de antrenorat, Mirel Rădoi. Un fleac, i-am ciuruit pe băieții din Liechtenstein. Contează mai puțin petrecerea, importantă e redevenirea.

Au trecut mulți ani de la calificarea obținută de Victor Pițurcă, dar să ne amintim că ulterior, la turneul găzduit de România, ne-am făcut de râs. Cu o pleiadă de jucători care, mai târziu, au ajuns baza Naționalei Mari. Important este ca acești puști glorioși de azi să nu devină mere stricate sau niște fructe culese din pomul creșterii lor, prea târziu.

Naționala lui Contra nu șchiopătează, ci e moartă în islaz. L-ați înjurat toți pe Daum, desi nu el era vinovatul. Acum, vă purtați cu mănușițe cu alde Cosminel, nu de alta, da’ e de-al nostru și se dă eroic. Adicătelea, are doar manifestări de suporter, nu de antrenor. Se joacă de-a meseria, improvizează și moare în dosul curții, crezând că a prins vulpea de coadă, în capcane infantile, când de fapt hoața și-a făcut cuib în propriul lui frigider și i-a mâncat (pardon) oușoarele. Mirel Rădoi, cu firava lui experiență, devine tot mai matur și are rezultate. Poate că, discutând cu Hagi, pentru că e clar că… nu sunt străini unul de celălalt, având în vedere că majoritatea fotbaliștilor Naționalei U21 provin din truda lui Gică, a învățat câte ceva despre creșterea copiilor. A trecut vremea de la momentul acelui Mirel Rădoi, războinicul lui Gigi, care se bătea cu lumina din vestiar. Acum, avem un alt Rădoi și Naționala U21 are, într-adevăr, un antrenor. Fără a-i șterge din merite lui Daniel Isăilă, de la Emil Săndoi această echipă n-a mai avut un selecționer care să coaguleze un tot unitar.

O beție cu Dulca

Cu doar câteva ore înintea jocului, Cristi Dulca (dacă nu-l cunoașteți, a fost jucător la Rapid și mai nou a devenit dăștăpt televizionist), afirma: „Ar trebui să ne bucurăm excesiv și să nu fim temperați! Suntem în pragul unei calificări istorice. Acești copii au format un grup unit și această calificare la un turneu final este o mare realizare. 95 la sută dintre jucători evoluează la echipele lor de club, ceea ce nu s-a întâmplat când eram eu selecționer la Under 21”.

„Monșerule”, lasă scuzele, pentru că astea nu nasc nimic. Și nici cuvinte precum „excesiv” nu crează, ci doar amețesc. Noi trebuie să ne bucurăm cât trebuie. Doamne ferește, nu platonic, că asta se numește, în unele restaurante vânătorești, „labă de urs”, dar cu măsura maturității. Și să învățăm să creștem acești oameni, pentru a nu-i perde și pentru a nu-i lăsa la after-school-uri pline de păduchi.

Beția verbală a lui Dulca seamănă perfect cu macheala pe care am trăit-o după Revoluția din ’90. Și atunci ne-am urcat pe garduri și am crezut că suntem altceva decât eram. Dacă există exemplul lui Hagi, care a arătat că știe să-și crească toți copiii, de la… Ianis și Chira până la ceilalți pe care i-a educat să fie oameni, asta ar trebui să ne invite nu doar la meditație, cât mai ales la faptă. Nu mă interesează cât și pe unde jucau fotbaliștii Naționalei U21, pe vremea lui Dulca. Dar mă bucură generația de azi, care a învățat să învețe.

Hagi, Man, Ivan… exemple motivaționale

Pușcaș, Hagi, Pașcanu, Ivan, Radu, Man, Cicâldău, Nedelcu…. Și toată echipa. Ne-au arătat că au devenit bărbați și că merită nu doar calificarea, ci mai ales respectul unei țări. Nu ne „îmbătăm” ca Dulca, dar am văzut o lecție de creștere. Poate părea un pic exagerat, dar acești tineri ar trebui, măcar din punct de vedere motivațional, să joace în locul Naționalei ”Mari”. Pentru că merită și pentru că aduc bucurie, nu umbră. Pentru că luptă. Și o fac cu o curea de transmisie între linii, pe care inșii lui Contra nu o au. Motoarele lor sunt stinse. În schimb, băieții lui Rădoi se simt reciproc. Sunt prieteni. Sunt puternici. Li s-a cerut o remiză, dar s-au bătut pentru o victorie mare. Nu contează în fața cui, nu mai are nicio importanță că, la începutul primei reprize am avut o jumătate de penalty și o altă jumătate de gol, ambele „nefluierate”. Doar Anglia se mai poate lăuda cu o apărare precum a noastră, iar asta spune mult. Românii au defilat, nu doar cu pigmeii pe care i-am snopit la Ploiești, ci, mai ales, în fața Portugaliei.

Micul Hagi nu mai e Ianis, e Hagi. Ce gol a dat… Man e o certitudine. Ivan renaște. Nedelcu luptă. Mățan forțează limite. Ștefan e impecabil. Pușcaș mitraliază. E un număr 9 veritabil, modern și matur. Moruțan este arma secretă. Petre înscrie înainte să respire. Asta este o echipă de fotbal. Aviz amatorilor.

Cu siguranță, mai e mult până departe, dar Naționala Under 21 arată că putem. Ba mai mult decât atât, această calificare la Europenele din Italia și din San Marino ne-a redesenat pe harta fotbalului, în condițiile în care, în aceste preliminarii, selecționerii Isăilă și Rădoi au folosit 30 de jucători. Așadar, arie de selecție avem. Iar acum avem și un antrenor care știe să renască alături de elevii lui. Mirel Rădoi nu mai e, nici el, un ucenic. E un bărbat.

Scorul de 4-0 contează doar pentru că e prea mic pentru o nebunie atât de frumoasă. Pușcaș a cerut… titlul european. Ok, bărbaților, arătați-ne că nu mergeți în Italia la shopping. Pentru că vă iubim!