Andrei Dicu e iar Contra lor: Cu Tătărușanu atacant, deveneam popor prestant!

„În general nu mă tem de nicio echipă sau de un anumit jucător. În echipa Norvegiei sunt jucători dezechilibranți, precum Odegard, King, Elyounoussi sau Johnsen. Forța Norvegiei stă în echipă. E o formație cu jucători tineri, care joacă foarte bine pe contraatac. Au câștigat și grupa din Liga Națiunilor”… Am spicuit din discursul selecționerului Cosmin Contra, de la conferința de presă de dinaintea jocului de la Oslo, citat de fanatik.ro. La fel, atacantul Claudiu Keșeru se arăta entuziasmat, cu puțin timp înaintea duelului de pe „Ullevaal”. Numai că, după cum a decurs povestea, cel puțin în prima repriză, Neînfricatul Contra Croitorașul cel Viteaz era să primească vreo șase buzdugane, dacă la trei dintre ele nu-și vâra venele Tătărușanu, iar la una nu se lovea… Keșeru de atacant, ca Nebuna din Chaillot de scriitura dramaturgului Jean Giraudoux! Hai să fim serioși, dacă Tătărușanu ăsta era atacant, până acum ne făceam și noi un popor prestant, nu linia defensivă a propriei noastre firi! Nu mai stăteam la mâna unor fofilați cu aere de războinici și cu platoșă croită din mileul fezandat pe sub peștii de pe televizor…

Andrei Dicu e iar Contra lor: Cu Tătărușanu atacant, deveneam popor prestant!

La prima vedere, Norvegia nu părea o sperietoare. Potrivit multor voci, din punct de vedere valoric, părea egala „Tricolorilor”, chiar dacă în clasamentul FIFA România este situată pe locul 25, iar formația nordică pe poziția a 50-a. Și adversara noastră a făcut parte tot din categoria C a Ligii Națiunilor, unde, ca și noi, s-a clasat pe poziția a doua, în seria sa. Așadar, misiunea noastră de a câștiga la Oslo (victorie care urma să fie completată cu un succes în Malta) și de a mai recupera din punctele cedate la Stockholm nu era imposibilă. Doar că, ce-și face omul cu mâna și mai ales cu piciorul lui, joc prost se numește!

Selecționerul Lars Lagerback era de părere că omul-cheie al Naționalei noastre nu este un jucător anume, ci însuși selecționerul Contra, care, de la sosirea sa pe banca tehnică a schimbat multe în angrenajul „Tricolorilor”. Și nu s-a „dezmințit” nici acum. A început cu un Chipciu controversat, cu Toșca rămas mult pe trecerea de pietoni de la club și cu Stanciu. O „Cavalerie Ușoară” pe care o doream demnă de operă, nu de operetă. O echipă pe care mulți o numeau „super-ofensivă”, dar de la care am așteptat un șut pe poartă, cât o veșnicie. Vorba unei doamne, cu ăștia ne-ar fi frică să ne calificăm la „Euro douăzeci douăzeci”… Am revăzut un Grozav(u) piftios și lânced, acru precum o lămâie stoarsă până-n fibră. Un Stanciu a cărui definiție a devenit cuvântul „aiurea”. Un Chipciu care, dincolo de o singură intervenție salutară, l-a pierdut, mereu, pe King, de parcă ar fi fost o Queen dezolată. Și așa mai departe…

Rezultatul pribegiei „cataroaielor”

Acestor băieți, crescuți de presă și de public din burdihanuri de fanfară, le trece vremea, precum câinilor de la paza buticului, care așteaptă să fie „onorați” drept ofițeri de Miliție. Trăiesc captivi în propriul lor „bă” și în propria lor „străinătate”. Păi… în străinătate jucau, pe vremuri, cei mai ageri sau cei mai… îmbucurați de talent. Acum, pe străzile orientelor șubrede se pălăvrăgesc toate cataroaiele…

Unora le-a trecut vremea în care, în senzaționala Liga 1 toți le ofereau baloanele (goale sau pline), antrenorii îi pulsau și îi plusau, iar impresarii îi mulgeau. „Afară” au dat de concurență, pentru că acolo joacă bărbați și nu băieți.

„OOOOOF, UUAU, AAAU…”

Am reușit să o aud și pe asta. Comentatorii PRO TV ne-au lămurit: „România este ofensivă. Se apără”. Apoi, aceleași sintagme, ca pe vremea comunismului: „OOOOOF, UUAU, AAAU…”  Doamne, ce cinste i-aș face răposatului Silviu Brucan, care a pronosticat „doar” 20 de ani ca să scăpăm de cretinism… Apoi, marele și robustul Keșeru a tras pe mijlocul porții, iar Grozavu(l) grozav a zburat de pe teren, deși metroul către Grozăvești i-ar fi cerut, măcar, să stea în picioare. Și a venit 1-0 pentru  ei. Cum ziceau ăia? „Ooooof, Uuau, Aaau..”

Pe Hagi l-au pierdut în lift, dar i-au dat alarma lui Keșeru

Pe la 11:05, seara, ora la care chelnerii îți iau ultima comandă, s-a gândit și Cosminel să-l trimită în teren pe Hagi. Imediat, Deac a simțit, neapărat, că e momentul să se vadă și el la tv și a simulat că bate, de fapt, că vrea să execute un corner. Unghiul de imagine nu l-a ajutat, asa cum ghinionul s-a ținut și de mălăielile lui Keșeru. În fine, nu scriem cronici, avem alte treburi, dar, uneori, nervii te determină să-ți schimbi poziția. Este o chestie firească, de altfel, o strămutare logică în anturajul echipei naționale, moștenită din perioada în care era selecționată, glorios, Laura Andreșan. Dar, revenind la jocul serios, doar Ianis a jucat serios. Poate pentru că nu a marcat niciodată pentru Națională și poate că, uneori, s-a precipitat. Sau a fost plouat cu pretenții, cumva prea târziu, dacă ne gândim doar la acest meci.

„Conform cu situația”, ca să citez dintr-un romancier celebru, am luat și al doilea gol. Apoi, Keșeru a marcat, după un ofsaid pasiv al lui Țucudean. Săpunaru cerea calm. Păi la vârsta lui, ce să pretindă…. Dar, repet, după părerea mea, „ofensiva” noastră Națională trebuia să înceapă cu Hagi. Nu cu bătături.

Digisport.ro

”Cea mai frumoasă femeie din lume”, gata să spună totul despre Năstase: ”Nu mai pot să trăiesc în minciună. E dureros ce mi se întâmplă”

Tătărușanu a mai făcut vreo două minuni, arcuindu-și brațele mai ceva ca Ilie Năstase, cel de acum 40 de ani, Țucudean s-a visat Ibrahimovic, dar Keșeru a marcat, norocos, din pasa aceluiași… Ianis! Undeva, prin satele noastre, asemenea întâmplări sunt denumite frust: „Norocul Porcului”.  Așa îi zice, fără vreun apropo și cred că majoritatea atacanților de pe lumea asta îmi dau dreptate, deși n-au auzit ei de Zlotești, de Strehaia, sau de alte s(t)ate unde spiritul e, mereu, la el acasă.

Entuziasmul looserului

Am văzut multă lume, pestriță sau spelbă, cum credeți dumneavoastră că o fi, bucurându-se de o remiză obținută în secunda ultimei secunde. Corect, am pierdut și noi meciuri în asemenea situații precum cea în care am milostivit după amărâtul ăsta de punct, dar atunci când am mâncat bătaie „pe sistemul ăsta”, am făcut-o demn. De data asta, România nu merita egalarea. Acesta este entuziasmul looserului.

Dacă au existat doi jucători pe teren care ar fi meritat, cu prisosință, să câștige, aceștia sunt Tătărușanu și Hagi. Fără ei am fi pierdut la un scor rușinos. Sigur, se poate cont(r)a pe noroc, dar… șansa este șubredă. Viețile noastre sunt șubrezite de astă idee…

E înfiorător să-ți pui întrebări hamletiene, de genul „am fi putut sau nu câștiga dacă….”, atunci când tu te sprijini doar în noroc și în inspirația discutabilă a unor ageamii. Sigur, te salvează un portar genial, care, repet, prin toate baloanele pe care le „scoate”, devine, paradoxal, cel mai bun… marcator al României!

Toate „vârfurile” Echipei Naționale nu au marcat câte șuturi „de nescos” a „scos” Tătărușanu!

Acest meci nu a fost o remiză. A fost o milogeală. La care se adaugă un gol anulat al Norvegiei, pe nedrept. Un noroc al nostru, pe care îl vom plăti.

Acest meci a fost încă o lecție a propriei noastre auto-mulțumiri.

…Și încă o dovadă că nu avem decât discursuri, dar cu fotbalul stăm undeva la mijlocul din spatele relației noastre cu viața. Să ne amintim discursul „Croitorașului cel Viteaz” și apoi hai să revedem meciul. Nu declarațiile împricinaților… Să nu ne luăm după sublima iluzie că vom bate Malta. Ce vom face dacă Tătărușanu sau Hagi vor avea un atac de plăcintă cu mere, înaintea meciului? Probabil, selecționerul va apela, în eterna tradiție a selecționerilor, la ghinion. Să fim sinceri cu noi și apoi să vorbim despre „motivație” și despre alte prostii pe care le auzim la televizor…

Nu vedeți că Cosmin (cacofonia este intenționată) i-a zis lui Maxim, „Mastic”? Io fi sete, săracu’ la câte lucruri își „asumă” și în câte momente își dorește să fie „inspirat”…

Avem o Națională la fel de peltică precum discursul selecționerului. Acesta este Adevărul. În spatele căruia, mulți se caută în oglinda porumbilor…