Andrei Dicu, fascinat de „mitraliera” Halep: O execuție cu minte, din partea unui copil cuminte

Cum începe o dimineață la muncă, lunea, în România? Simplu:„ Azi joacă Halep!”… Apoi, urmează o discuție între mine și colegul Iulian:„ Ce crezi? Mie mi-e teamă de partida cu puștoaica asta, de 15 ani! Simt ceva, e periculoasă…”. El răspunde:„ Mie mi-e frică mereu când joacă S1mo…” Cam asta a făcut S1mona din noi. Ne-a… „halepizat”. Această fată nu mai e de multă vreme „doar” o sportivă sau un… subiect de presă. Este o stare de spirit. Nu vreau, Doamne ferește, să jignesc pe cineva ori să diminuez din meritele cuiva, dar am impresia că de la Andreea Răducan încoace, nicio altă campioană nu a făcut să trepideze România în asemenea fel. Doar că Andreea s-a stins prematur, iar seismul a fost provocat în urma unei nedreptăți. În cazul S1monei, lucrurile stau altfel. Ea își caută dreptatea cu truda unei furnici, cu încăpățânarea unei vulpi și cu dezinvoltura unei pisici sălbatice. În fața unei fetițe de 15 ani, Halep a dezvăluit două fațete ale copilăriei ei. A făcut trei duble greșeli consecutive, în primul set, dar, pe de altă parte, a dictat cursul meciului. Aceasta este S1mona Halep, un paradox într-un trup de femeie, cu scăpărici în ochi și cu taină în vene…

România este o țară prăfoasă și cu o singură fântână: exuberanța trandafirilor care răsar din copiii acestei nații. S1mona Halep, ajunsă la maturitatea dată de vârsta fizică, își retrăiește copilăria prin felul în care joacă și în care ne întinde, poate inconștient, nervii pe sârmă. Ani în șir, a jonglat cu inimile și cu mințile noastre, iar de cele mai multe ori, totul s-a transformat într-un luntraș, care ne-a purtat de la agonie la extaz și invers. Așa s-a întâmplat și acum, în fața unei Gauff puternică, agresivă din start, talentată dar necizelată. Îi mai trebuie mult, până departe. E ca și cum ai pune un lăutar bun să cânte precum Rachmaninov…. Aprigă, dar parcă stinsă în ea însăși (privind-o, aveam senzația că parcă tot timpul îi vine să plângă…) aspira la mai mult decât putea duce. Ținea în culmea spinării victoriile repurtate în fața lui Venus Williams, etc, dar când te întâlnești cu acest ghem de suflet care se numește „S1mona Halep”, coordonatele se așează diferit.

Andrei Dicu, fascinat de „mitraliera” Halep: O execuție cu minte, din partea unui copil cuminte

S1mona Halep este un fel de pată roșie, care ține treaz un peisaj gripat de tonuri gri. Înaintea meciului cu „minunea” Cori Gauff, Mats Wilander, expertul Eurosport, citat de FANATIK.RO, spunea că „victoria cu Azarenka a pus-o, deja, în semifinale, pe Halep”. Nu mi-a picat bine, pentru că predicțiile aduc, de multe ori, ghinion. Mai ales atunci când un copil maturizat dă piept cu un puști imberb, care nu are nimic de pierdut și care are tot sprijinul asistenței. Pentru că există „sindromul Mozart”, al junilor teribili, care fac deliciul publicului și pentru care – dincolo de talentul lor – omenirea e în stare să parieze, uneori lăsând rațiunea la coadă. De asemenea, prima parte a primului set a cam urzicat-o pe S1mo.

În cartierul Drumul Taberei, din orașul București, țara România, nu se mai auzea nici vântul. Autobuzele care ne crispează tăcuseră. Nu părea să se întâmple nimic grav pe teren, dar S1mo ne-a oferit atâtea surprize, încât ne imaginam orice. Se făcuse o liniște planetară deplină, iar eu mi-am reamintit conversația cu al meu coleg, care pică în plasa temerilor la fiecare meci al lui Halep. Cred că, până la urmă, am avea cu toții emoții chiar și în situația în care S1mo ar juca singură… sau la perete.

Mai mult, în timpul jocului am citit că tatăl lui Cori Gauff a oferit un interviu în exclusivitate pentru FANATIK.RO, în care a spus un adevăr:„ Statutul de cap de serie reprezintă ceea ce ai făcut în trecut. În turneu, lucrurile stau altfel”. Și a avut dreptate, pentru că fiica sa ne-a făcut să trecem printr-o tensiune teribilă, chiar dacă scorul (6-3, 6-3) arată altceva. Parcă nervii noștri erau întinși pe o cale ferată, așteptând să se spargă precum călcați de un gigant orb, care în furia sa imberbă, zdrobește și stăpânește. Numai că, la un moment dat, ne-am liniștit. Gauff a cedat nervos. Ba chiar a aruncat și cu racheta. Sufletul unui copil este o grădină agitată și multicoloră…

Între maturitate și greșeli inexplicabile

S1mo și-a gestionat atuurile și a condus ostilitățile. Ea sădește, zilnic, semințe de emoție. Recoltele se anunță bune și în acest an. Numai că, imediat, iar s-a gândit să copilărească. A ratat, inexplicabil, mingi de meci, iar asta dacă s-ar fi petrecut în timp ce ar fi jucat cu o altă adversară ar fi costat-o. În fața acestei puștoaice, venită din calificări și care părea că a stat prea mult la soare, a tranșat meciul cu anvergura mitralierei. O armă, e drept, ce părea la un moment dat înfundată, dar care și-a regăsit tirul, pe parcurs. S1mo a măturat cu adversara ei, care, să nu omitem acest lucru, la un moment dat devenise favorita publicului. În general, noi, românii, suntem sensibili la asemenea aspecte și de multe ori trăim cu sentimentul acut al imposibilității, atunci când contextele ne par defavorabile.

S1mona Halep a devenit, abia de ceva vreme, copilul frumos care merită să fie. Da, S1mo, ca să revii acolo unde ți-e locul, trebuie să vrei și mai ales să te aduni! Acest meci nu a fost câștigat de talent, ci de experiență, dar mai ales de minte. De creier. De furnicătura cerebrală a fiecărei celule. Repet până la saturație cuvântul „copil”, dar Halep s-a comportat exact cum un elev eminent o face la finala unei Olimpiade de matematică. A stat în banca ei, și-a etalat ustensilele și și-a arătat măreția, în lăcașul speranțelor noastre.

„S1mona Halep e sora mea mai mare”

Pentru că nimic nu e întâmplător, exact când scriu aceste rânduri, o fetiță de 5 ani îmi spune:„ S1mona Halep e sora mea mai mare…” Zâmbesc și mă întorc la tastatură. Mă simt înconjurat de copii, deși, de data asta, mă bucur că unul dintre copiii lumii a pierdut. Mă refer la Cori Gauff. De fapt, mă înveselește victoria S1monei, dar, totuși, să nu ne mințim. Cori Gauff a mâncat o bătaie de zile mari pentru că, dincolo de talentul pe care îl are, începe să devină (prea repede) o fântână somnambulă, ghidată de orgoliu. Ar fi păcat…

Digisport.ro

Împușcată mortal în plină stradă, la 21 de ani, alături de iubit! Autoritățile au făcut o descoperire care schimbă totul

Fetița de lângă mine și-a terminat înghețata. Îmi face cu mâna și-mi spune:„ Baftă, S1mona Halep!” Un copil pleacă, altul rămâne în cursă la Wimbledon, condamnat să ne facă fericiți. Copilul din mine rămâne cuminte, pentru că aflu că Halep urmează să dea piept cu o chinezoaică, deloc comodă. Colegul meu Iulian rămâne cu minte, pentru că așteaptă articolul. Astăzi nu ne mai este frică. Pentru că am revăzut copilul teribil care a făcut din S1mona Halep ceea ce îmi promitea, pe vremuri, la decernarea unor premii:„ Eu m-am născut să joc tenis și o să fac asta toată viața, pentru că părinții mei au investit în mine!”.

Să nu ne atingem de copiii acestei țări, așa cum n-avem dreptul nici măcar să pipăim Tricolorul din biserica Țebei!