Editoriale

Andrei Dicu, încântat de victoria S1monei: A transformat „Blitzkrieg-ul” în desen animat!

05.07.2019 | 21:10
Andrei Dicu incantat de victoria S1monei A transformat Blitzkriegul in desen animat

Înaintea meciului cu Azarenka, Halep primea un compliment firesc de la Tecău, cel care tocmai se calificase în „optimi”, după ce nu mai jucase pe iarbă de doi ani. FANATIK.RO anunța, ca de obicei în exclusivitate, că Horia o propune pe S1mo drept portdrapel al României, la J.O de la Tokyo, din 2020. Așa este și nu doar grație valorii jucătoarei noastre, ci mai ales a faptului că tot ce ține de conștiință, de elementele datorită cărora omul e om, nu se „mercantilizează”. Aici este vorba despre emoția, emulația și solidaritatea pe care S1mo le predă, cu eleganță, de la catedra de românism. 6-3, 6-1 este un registru de valori, nu un scor. O demonstrație de forță care, din nou, ne-a trezit nouă, celor de dincolo de teren, sentimentul putinței.

Derby-ul zilei a cincea la Wimbledon aducea față în față două foste numărul 1 mondial, dintre care, sperăm noi (și credem că îndreptățit) una dintre jucătoare, S1mona Halep, să-și (re)schimbe porecla în renume, cum ar fi spus Peneș Curcanul. Atât S1mo, cât și Vika sunt recunoscute drept unele dintre luptătoarele aprige din circuitul WTA, două „fiare” care se agață cu dinții de victimele lor, dar în loc de ospețe însângerate oferă spectacole memorabile, la finalul cărora ai senzația că simți în alveole oxigenul din munți. Înaintea partidei, scorul meciurilor directe era 2-2, iar partida lor de referință rămânea cea de la Open-ul american din 2015, când românca și-a adjudecat calificarea în semifinale. Însă, vorbim cu atâta ușurință despre polițe rămase de plătit, ne antrenăm zilnic în acest sens și uităm că nu nuanțele trebuie să ne obsedeze, ci miezul, adică devenirea. Probabil că asta a omis și Azarenka, iar Halep a redevenit (oare, a câta oară?) cea care izbutea să devină numărul 1 mondial.

Andrei Dicu, încântat de victoria S1monei: A transformat „Blitzkrieg-ul” în desen animat!

Azarenka a început turneul după modelul „Blitzkrieg”, sufocându-și adversarele din primele două partide în minimum de seturi. „Ea vrea să fie perfectă în orice domeniu”, spunea Wim Fissette, fostul antrenor al S1monei, aflat acum în loja Vikăi. Ce ironie… Nu era un motiv de… revanșă pentru Halep, ci un moment prielnic pentru a pune lucrurile la punct, după o despărțire care a născut atât comentarii cât și ambiție, din punctul de vedere al româncei. Și nu numai…

Simona Halep a oferit o adevărată demonstraţie de forţă în meciul cu Victoria Azarenka de la Wimbledon
Simona Halep a oferit o adevărată demonstraţie de forţă în meciul cu Victoria Azarenka de la Wimbledon

S-a bătut moneda pe ideea că Halep nu-și dorea atât de rapid un meci cu o asemenea încărcătură și că Azarenka tânjește după gustul revanșei de mult timp. Uneori, „animalele de pradă” devin un fel de proză călduță, iar așa au decurs evenimentele și cu jucătoarea din Belarus, în primul set, când a încercat același „Blitzkrieg”. Numai că, entuziasmul i-a jucat feste… Chiar dacă s-a jucat pe sistemul break – contra-break până la game-ul al șaptelea, Halep a arătat, încă o dată, că are personalitate și detentă. A izbutit câteva lovituri „de kinogramă”, cum s-ar zice la fotbal și i-a întins adversarei nervii de-a lungul fileului, de parcă era celebrul personaj animat „Omide”, din filmul copilăriei noastre, „Maria Mirabela”. Ei bine, ca să continuăm în nota nostalgică a acelui film, „sub cerul ca oglinda, alături de prieteni”, S1mo n-a… visat frumos, ci a jucat cerebral și la obiect. Cu un spirit al ceremonialului loviturii decisive, a lovit fără milă, ori letal, ori obligându-și adversara să greșească, nepermis.

S1mo a bătut-o în mod generos pe Azarenka, pentru că i-a lăsat adversarei impresia că poate câștiga primul set. Românca a fost condusă cu 1-3, după care a demonstrat cine-i jupânița, în cetate. A jucat precum o mașinărie, a funcționat precum un tun cu apă, care izbește și nu lasă urme, pentru că acestea sunt stinse de soare. Important este că Halep arată o formă de zile mari și că, indiferent cine va fi adversara din turul următor, S1mo pare stăpână pe sine.

Un salt psihologic nemaipomenit

Ilie Năstase, primul număr 1 mondial din istorie, ne-a arătat că poezia și realismul sunt compatibile. Mulți dintre noi am crezut contrariul și ne-am simțit „specialiști”. Mâncăm zilnic tone de vorbe mari și tot atât de neînsemnate. În sport, totul ține de stăpânire. Asta e o chestie similară cu talentul: o ai sau n-o ai. Aceasta este, de fapt, marea bucurie, dincolo de desenul animat pe care l-am văzut, „rulând” pe arena de la Wimbledon: faptul că S1mo s-a stăpânit, în primul set, când Vika părea să dețină monopolul. N-a mai căzut fizic, așa cum s-a întâmplat în dese rânduri și nu s-a mai înfuriat.

Se pare că Halep a înțeles, în sfârșit! Totul e să fii lucid, să nu trișezi, să nu te autoiluzionezi, să-l respecți pe cel care te depășește, dar, în același timp, să ții seama și de faptul că nu orice critic „imparțial”, ascuns după un gard de vorbe, știe să-ți tragă cu praștia-n rachetă exact când SERVEȘTI sau când AI MINGE DE MECI.

Chiar dacă S1mo este, deocamdată, departe de ce am dori cu toții, important este că reînvață să-și domine adversarele, inclusiv din punct de vedere psihic. Cine nu vede dincolo de ceea ce vede înseamnă că e orb de-a binelea.