Andrei Dicu, necruţător după Poli Iaşi-Dinamo 1-0: Negoiţă şi ai lui, copârşeul „câinelui”!

Mânăstirile se transformă în bordeluri cât ai zice „miliţie”. Dan Nistor, despre care vorbeam deunăzi că ar fi sau nu ofertat de FCSB, a transformat un foc de paie într-o şurubăreală tip Hiroshima&Nagasaki, la pătrat. Dinamo a mâncat cinci bătăi cum nu se poate mai elegant pentru o echipă cât piciorul broaştei, dar cu ifose de elefant. Bratu ţipa de pe făraş la Nistor, ca să-şi salveze coada de „analist tv şi de specialist în tactică surdă”, iar Negoiţă repeta pentru noua serie din „Omul invizibil”.

După dezastrul de la Iaşi, în care „roş-albii” s-au făcut de râs din nou, Dinamo are timp de reflecţie şi de metafore, precum un repetent la gramatică, iniţiat în compuneri copiate. Dan Nistor dădea sms-uri, Bratu se înfuria ca un puşti din Regie, furios că un oier vrea să-i fure gagica preferată, linia în clasament e pe minus, dar patronul Negoiţă tace ca melcul, iar preşedintele Alex David mai are puţin şi cheleşte de tot, înconjurat de spiritul negru al tăntălăilor care-l străjuiesc. De când Nicolae Badea a părăsit corabia dinamovistă, sunt ani buni de atunci, toată coşmelia s-a transformat într-o bărcuţă care merge spre moarte şi la prora căreia nu există nici măcar două monezi, ca să-i pună mortului pe ochi, la trecerea Styxului. Atleţii pudorii din „Ştefan cel Mare”, altfel spus o gaşcă de onanişti proveniţi din sectele lui Negoiţă, se parfumau, până de curând, cu iluzia că „merge şi aşa”, adică ciupeala e mama proştilor. Din păcate pentru ei – şi îmi amintesc de un senzaţional interviu cu Cornel Dinu, acordat de curând pentru fanatik.ro – din pricina acestor comiteri manageriale au crăpat de nervi mai toţi intelectualii rămaşi în şeptelul din „Groapă”.

Andrei Dicu, necruţător după Poli Iaşi-Dinamo 1-0: Negoiţă şi ai lui, copârşeul “câinelui”!

După ce a curăţat de bani casa regimentului şi n-a fost nici măcar în stare să dea un lustru pe candelă, alde Negoiţă s-a ostenit să scape şi de Ionel Dănciulescu, unul dintre puţinii inşi care aveau treabă cu fotbalul, din clubul fotbalistic Dinamo. „Sunt nişte lucruri care s-au acumulat în timp. Este o decizie grea, pe care trebuia s-o iau de mai mult timp. Am rămas aici pentru că iubesc acest club. Îi spun „la revedere” lui Dinamo, dar nu este un adio. Decizia mea nu se bazează pe latura financiară. În viaţă sunt importante mai multe aspecte. Nu plec din cauza unei persoane anume sau a unei situaţii din prezent”, a spus Dănciulescu, după ce s-a săturat să fie un fluier de tinichea în orchestra lui Negoiţă. Şi a vorbit elegant, fără să-i dea patronului sub centură, cum poate că ar fi meritat…

Pe de altă parte, Florin Bratu a fost dezamăgitor. La televizor, când bea ape plate şi analiza meciuri, părea normal. La fel şi când se tânguia pe la hotelul comandantului, înainte de a fi „uns” antrenor principal. Avea, aşa, o jenă de ţărăncuş mediocru, dar bine-crescut. Mai nou, fiara din el îşi cerea drepturile. Ataca jucătorii, deşi problema lui nu e ce oferte are unul sau altul, ci modul în care (nu) ştie să-i pună în teren. „De când Dan Nistor a avut propunerea de la FCSB, s-a stricat toată atmosfera. Atunci s-a destabilizat achipa. Mi-a spus că vrea să plece la FCSB, că este o oportunitate”, s-a lamentat Bratu, despre care am aflat că şefii clubului Real Madrid l-au sunat ore în şir ca să le explice cum să „descurce” „criza” apărută după plecarea lui Ronaldo. Să fim serioşi, râdem de ne tăvălim…

Cum şi-a prelungit Dan Nistor contractul cu nota de lichidare

La Dinamo a fost o seară vânătă, cu ţânţari. Toţi sunt deştepţi, toţi aruncă mâţa în curtea ăluilalt şi toţi au tupeu. Asta e cel mai grav. Că Bratu e un antrenor de 2 lei dar se dă zmeu la TV e una, dar să-i vezi pe ceilalţi…. Majoritatea sfătuitorilor lui Negoiţă s-au obişnuit să sugă buzunarul „skinny” al patronului şi să se îmbuibe cu femeile de serviciu, la cantina de la subsolul unui hotel de periferie. Un mongoloid, un avocat tâmp şi un petrecăreţ de viţă stearpă s-au cocoţat în prepeleacul unui club de tradiţie, care moare-n disoluţie. N-au antrenor, n-au echipă, suporterii le fug ca potârnichile, dar îl dau afară pe Dan Nistor, pentru că ar fi primit o ofertă, în loc să se dea singuri afară, pentru că nimeni cu creier, chiar pane, nu i-ar angaja vreodată.

Ştiţi care e culmea ironiei? E ca în bancurile cu proşti. Nu, mint. E chiar un banc cu proşti. Ei îl dau afară, dar în acelaşi timp îi prelungesc contractul. „Eu discut cu Dan Nistor, de când a început această telenovelă şi niciodată nu mi-a spus că-şi doreşte să plece acolo. Dimpotrivă, el mi-a spus că-şi doreşte să rămână aici. Pot să vă spun că de azi dimineaţă noi am bătut palma cu Dan Nistor pentru prelungirea contractului pe încă un an. Încă n-a semnat, pentru că a avut meci”, a spus Alexandru David.

Serios, David, eşti băiat fin şi inteligent. Tot o brambureaţi „de dimineaţă” încoace şi zurliul n-a semnat pentru că a avut meci… seara. Disneyland, tată! Oare de ce latră câinii la sufletu’ vostru, măi, „profesioniştilor”? Şi nu mă refer la „câinii roşii”, ci la maidanezii care înconjoară stadionul „Dinamo”, când e luna plină şi buzunarul gol. Pentru că, pe obrazul fotbalului, sunteţi nişte ploi cleioase, răsucite de vânt. Cât despre Nistor, daţi-i, dom’le, foaia de lichidare, că nici guguştiucii nu mai stau pe lângă stadionul din „Ştefan cel Mare”, de teamă că-i prind bucătarii lui Negoiţă şi-i servesc la dejun, pe post de cocoş flambat….

Bratu sau o aspirină pentru SIDA

Sigur că n-a trecut mult timp şi meltenii au răsturnat primul butuc din căruţă, ca să scape ei cu obrazul nerăptuit. Bratu a fost dat afară, deşi sărmanul e doar un pion. O şosetă care mergea singură, ca tuta, când pantoful corespunzător îi punea piedică din spate. Evident, va reveni în mijlocul ecranelor, să ne explice (ca şi Ilie Dumitrescu, de altfel, care n-a făcut nicio brânză ca antrenor dar dă lecţii) pe unde face găina pipi şi cum poţi construi o fermă de urşi în spălătoria blocului. Penibilul e la el acasă, dar mă întreb şi eu, ca idee, pe Negoiţă ăsta cine-l dă afară din propria lui umilinţă? Pentru că nu Bratu, David, mongoloidul diverşii ţuţări argăsiţi pe acolo sunt de vină pentru mucegaiul perpetuu, ci dom’ patron. Faptul că l-a dat afară pe Bratu seamănă cu o aspirină aruncată unui bolnav de SIDA, aflat în stare de agonie. E o petrecere cinică, în care mortul viu se descăpăţânează singur, într-un cor de urale, iar la ieşire, madama de la garderobă primeşte bacşişul în pufuleţi.

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

500 pentru „spartani” şi o fată cu căpăţână de miel

Nu ştiu alte cluburi cum sunt, dar când mă gândesc la Dinamo că şi-a luat a 500-a bătaie în Liga 1, brusc mi se face dor de filmu’ ăla cu Cristi Borcea în rolul principal, cu Rednic şi cu multe exponate din Muzeul Figuranţilor din Ceară, care răcneau „hu, hu, hu”, într-un spot idiot, imitându-i pe spartanii lui Leonidas. Curat războinici, nu alta! Ba mai spartani decât spartanii, că ăia erau doar 300, în timp ce smardoii lui Dinamo însumează 500. De înfrângeri. De belele. De umilinţe. De râsu’ curcilor, fraţilor…

Cu siguranţă, alicele scoase din şoldul domnului Negoiţă nu vor ajunge la vreun muzeu, pentru simplul motiv că şi muzeele au onoarea lor. Probabil că nici Dinamo nu va retrograda, deşi ar fi un desert maiestuos, pentru un campionat tern. Problema este alta. Când dă zădufu’n mintea unora, când curge agale răsuflarea morţii pe cutia cu mărunţiş a miliardarilor de tinichea, românul pune botu’ şi crede că-i la adăpost, ca Niţă prostu’ ascuns în latrină, în faţa tancurilor sovietice. Dinamo este un club simptomatic pentru dezastrul care va urma în fotbalul românesc. O cloacă de ageamii, de la Negoiţă şi Bratu până la ultimul îngrijotor de closete. Alexandru David, am mai spus-o, este o excepţie, dar el îşi apără patronul. Probabil că nici nu mai are pe unde ieşi, din cursa de şobolani, dar are onoare şi pleacă ultimul. Asta, dacă nu va fi dat afară…

Dinamo se găseşte, deocamdată, doar pe locul 10, în Liga 1. Face pe sexoasa, dar e o handicapată cu căpăţână de miel. Sigur, să fim optimişti, poate ajunge şi mai jos. Are toate şansele. Problema nu e înfrângerea de la Iaşi şi nici măcar faptul că roş-albii n-au mai câştigat un meci de pe vremea lui Noe, ci lipsa raţiunii. Amărâţii ăştia umblă desculţi prin bălegar şi se dau ţâfnoşi, crezându-se Cristi Borcea, care face copii cu snopu’. Ei bine, ei nu „nasc” nimic. Ba da, o fântână de frustrare, care taie ca briceagul, când vrei să-ţi bagi, pardon, laba-n ea.

Prin Oltenia, la sicriu i se mai zice şi „copârşeu”. E şi o scenă comică, pe tema asta, cu regretatul Emil Hossu, în „Căsătorie cu repetiţie”. „Câinelui roşu”, încă viu dar surmenat „blană”, i-au făcut nişte imbecili un loc de veci pe care nu-l merită. Această este soarta ignoranţilor, care îşi fac bandaj din istoria creată de alţii şi se cred, deja, mumii de faraoni.