Andrei Dicu „taxează” haosul de la Dinamo: Rednic, pansamentul inutil și telefonul de la miezul morții

CFR Cluj a snopit-o pe Dinamo, în deplasare (scor 3-0 pentru ardeleni), și a demonstrat că este îndreptățită să spere la un nou titlu. Până aici, nimic spectaculos, decât, poate, prestația excelentă a lui Țucudean, care ar fi meritat, într-adevăr, să devină unul dintre laureații anului. Șocul apare, însă, din „Ștefan cel Mare”, acolo unde, adus „cu turle și sobe”, vorba scriitorului Mihail Novicov, Rednic n-a reușit decât să adâncească „groapa” în care se afundă „Câinii roșii”. Din nou, strategia șefilor dinamoviști, în frunte cu Negoiță, se dovedește falimentară.

Într-o noapte palidă de octombrie, undeva pe la orele 2.00, un moment perfect pentru negocierile făcute pe genunchi, Claudiu Niculescu a primit telefonul morții subite, prin care era anunțat că este demis de la cârma grupării bucureștene. În cel mai pur stil proletcultist, s-a încercat trecerea sa pe linie frântă, adică mutarea în postul de „Niculescule, dă-mi dosarul”, adicătelea de director general. Antrenorul a refuzat postura de om de paie și și-a luat picioarele la spinare, lăsându-i loc lui Mircea Rednic, pe care boșii dinamoviști se căzneau, de mai multă vreme, să-l momească la echipă. Acesta este stilul de execuție neo-activistă, cu care ne-au obișnuit oficialii lui Dinamo, deși, de mai multă vreme, încearcă să ne mintă că vremurile în care „negocierile” se făceau cu Volga neagră pitită în dosul blocului și cu sula-n coaste au apus.

Andrei Dicu „taxează” haosul de la Dinamo: Rednic, pansamentul inutil și telefonul de la miezul morții

Sigur, Mircea Rednic nu este, deloc, un antrenor rău. Ba din contră. Problema este modul în care a fost el adus și ce i s-a dat pe mână. Să le numărăm. Niculescu a fost înlocuit după 3 săptămâni, timp în care a făcut doar 13 antrenamente. Oare, e firesc ca un tehnician să fie „zburat” după o perioadă atât de scurtă, în care nu a avut timp să-și demonstreze capacitățile? Culmea e că fotbalul românesc abundă de exemple în care anumiți tehnicieni erau ținuți în brațe, luni bune, deși rezultatele lor negative curgeau pe bandă rulantă. Acesta nu a fost, însă, cazul lui Claudiu Niculescu.

„Nu mă așteptam la asta, nici în cele mai cumplite coșmaruri, dar asta este țara în care trăim”, a spus, la vremea aceea, Claudiu, la Digi Sport. Țara și instituțiile, fie ele fabrici, facultăți sau cluburi sportive, sunt conduse de oameni. Dar așa cum este gravă migrația către orașe a oamenilor care nu știu să folosească orașul, tot la fel se întâmplă cu ascensiunea unor afaceriști veroși, care pun pe butuci grupări fotbalistice de tradiție. Un fel de mameluci crescuți într-o altă mentalitate, care s-au obișnuit să dea vrabia din mână pe cioara de pe gard, fiind impresionați exclusiv de „firmă” și mai puțin de necesitatea de moment și de contexul în care se pot face anumite strategii.

Rednic, care, repet, este un antrenor capabil, a revenit, pentru a patra oară la Dinamo, într-un moment nefast pentru el. Tocmai fusese concediat de arabii de la Al Faysaly și nu se găsea în postura de a redresa o corabie în derivă, mai ales că nu avea nici „materialul” necesar. „Roș-albii” au transferat, în continuare, la plesneală, pe principiul „cantitatea bate calitatea”. S-a vorbit despre implicarea fiicei antrenorului, Luana, în cazul acestor achiziții, dar nu aceasta este cheia problemei. Important este dezinteresul manifestat de Negoiță, vizibil atât în maniera în care se comportă cu oamenii – vezi cazul demiterii „bitzkrieg” a lui Claudiu Niculescu – dar mai ales prin prisma lipsei investițiilor și a vidului de profesionalism. De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, însă „ultrașii” pretind.

Dreptatea lui Nistor și cuiele din cosciug

După umilința suferită în fața clujenilor, căpitanul dinamovist Dan Nistor a declarat, pentru Digi Sport:„ Se pare că istoria de anul trecut se va repeta. Vom juca, din nou, în play-out. Trebuie să fim sinceri, să spunem adevărul. Va fi foarte greu, dacă intrăm în play-off va fi o minune”.

La Dinamo, chestia asta cu „adevărul” e o utopie. Cum latri în front, cum primești un șpiț în fund, asta dacă nu cumva ești vreo „legendă vie” și te unge patronul cu niscaiva alifii financiare, ca să-ți ții botul ferecat. Cel puțin așa se aude prin peluză… Poate că și acesta este unul dintre principalele motive ale declinului, pentru că, greșelile recunoscute reprezintă un pas înainte. Numai că, aici nu e cazul și Nistor a sesizat această găunoșenie.

Pe de altă parte, Mircea Rednic a încercat să spele cumva obrazul boss-ului, afirmând la același post de televizune că „având în vedere condițiile de la Dinamo, era necesară mai multă implicare”. Din nefericire, declarația domniei sale ar fi fost vrednică în arealul altor vremuri, de mult apuse, în care tovarășul Nicolae Ceaușescu ne explica, peltic, la mitinguri, cum „sunt create toati condițiili”, deși românii n-aveau nici pamperși și fierbeau scutecele copiilor, la căldare. Tot așa se petrec evenimentele la cazanul de echipă tutelat de Negoiță. Pe vremea bunicilor noștri, pentru indivizi ca dânsul, care doar bravează cu alura de „investitori” și de fapt sunt mai zgârciți decât opinca proverbialului George Copos, exista sintagma „cârpă-n fund”. Și din nefericire, apărând asemenea personaje băltite, Rednic nu se transformă într-un cavaler în armură, ci în apologetul unor zgârciobi incapabili. Iar jucătorii pe care aceștia i-au adus sunt rodul unor „căutări” fușerite, de care, din păcate, nici antrenorul nu este străin, măcar și pentru faptul că a păstrat la echipă asemenea giurumele.

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

Cuiele din cosciugul lui Dinamo, o echipă condamnată, din nou, la anonimat, sunt bătute temeinic, de o liotă de habarniști, de care, cu bunul simț care îl caracterizează, Mircea Rednic trebuia să se dezică. Nu stă el în salariul ponosit pe care i-l oferă Negoiță&co. și mai importantă e onoarea unei echipe de tradiție, care a ajuns să fie batjocorită de condamnări hotărâte în toiul nopții și de apologeți ai haosului.