Andrei Trifan îi pune Simonei Halep o întrebare grea: Merită să îţi rişti cariera pentru un milion de dolari?

Lăcomia şi prostia se plătesc în viaţă. Uneori, preţul este mult mai mare decât un milion, fie el şi de dolari. Asta trebuie să înveţe Simona Halep. De regulă, excesul este premergător dramelor. Nu sunt un hater al Simonei, dimpotrivă. Accept că, în construcţia universală, omul are o grămadă de defecte şi un strop de calităţi. Fiecare împinge la suprafaţă, în circumstanţele şi în limitele sale, ceea ce doreşte. Pentru ce i-a oferit România, Halep este un sportiv prea mare. Doar că dimensiunea ei nu mai este de multă vreme una naţională. A devenit, prin multă muncă, un star mondial.

Statutul vine cu imense beneficii şi infinite sacrificii. Bunăstare şi lux, la schimb cu reguli şi restricţii. E un joc invizibil, unanim acceptat de sportivii vedetă şi de oamenii normali. Fie că este vorba despre fanii aşezaţi comod şi gata să bârfească în faţa televizorului, de suporterii care vin în tribune şi plătesc bilete sau de sponsori şi organizatori, toţi gravitează în jurul jucătoarelor, dar pretind acelaşi lucru: RESPECT. Aici stă cheia. În China, Simona Halep a dovedit respect pentru cei care au investit în ea resurse emoţionale sau financiare?

Andrei Trifan îi pune Simonei Halep o întrebare grea: Merită să îţi rişti cariera pentru un milion de dolari?

La un moment dat, Roger Federer a explicat ce înseamnă performanţa pentru un număr 1 în tenis: “Ceea ce cred că am făcut bine în cariera mea a fost să joc cu dureri, să joc cu probleme, să joc în orice condiţii”. Era modul lui de a spune că nu te poţi opri atunci când eşti sus, când guşti din succes şi nu eşti dispus să renunţi la el. Niciodată, însă, elveţianul nu s-a înjosit. A preferat să îşi accepte vârsta şi să nu joace la Roland Garros. A preferat să renunţe la turnee care i-ar fi adus sume uriaşe, pentru a avea grijă de organismul său. La Wuhan, dar mai ales la Beijing, Halep nu a părut demnă de măreţia unei regine a tenisului feminin.

Merită, Simona, să îţi rişti cariera pentru un milion de dolari? Ai ajuns la 27 de ani şi ai strâns cam tot atâtea milioane în cont. Sunt banii tăi, ai muncit pentru ei şi, cu siguranţă, te vei bucura de ei toată viaţa. Mai contează un milion? Se vor găsi numeroşi paznici ai statuii tale gata să tragă săgeţi otrăvite spre cei care văd lăcomie în tine, prinţesa încoronată la Roland Garros. Vom fi făcuţi invidioşi, nerecunoscători sau, pur şi simplu, nepricepuţi.

Foamea de “lovele” şi de performanţă trebuie îmbrăcată în haina stilată a decenţei

Uneori, merită să ne asumăm riscurile. Tu, ca sportivă, iar noi, ca ziarişti. Ai fost obişnuită şi, poate, obligată de destin să îţi sacrifici trupul. Ai făcut-o în adolescenţă pentru o şansă spre marea performanţă, iar apoi pentru a atinge culmile unde doar vulturii şi zeii respiră. Acum, însă, după multă vreme, eşti stăpâna propriului destin. Nimeni nu mă poate convinge că Simona Halep, simbolul ambiţiei şi luptei pe terenul de tenis, a acceptat să intre pe teren, ştiind că va fi umilită de o adversară inferioară, fără o altă motivaţie decât cea financiară! Pentru că Simona a ştiut, de când a păşit în arenă, în ce stare se află!

Spatele este o zonă sensibilă pentru ea de multă vreme. Într-un dialog pe care l-am avut cu Ilie Năstase acesta îmi mărturisea că singura soluţie, în opinia lui, ar fi ca Halep să ia o pauză. “Dar poate ea are alte obligaţii”. Obligaţiile la care făcea Năstase referire sunt sponsorii şi contractele semnate cu diferite turnee înainte de a simţi dureri. Corect! Când eşti numărul 1 trebuie să îţi respecţi obligaţiile. Să înveţi să joci cu dureri, cu probleme, în orice condiţii. Aşa cum spunea sublimul Roger. Doar că, dacă nu poţi face asta, îţi rămâne cea mai mare obligaţie: să nu trădezi niciodată ceea ce eşti! Nici pentru un milion de dolari…

O accidentare serioasă la spate o poate scoate din circuit luni bune. Mai mult, ar putea să îi pună în pericol cariera. Ajunsă pe un soclu vecin cu cele ale lui Hagi, Nadia sau Năstase, Halep trebuie să fie atentă cu balanţa vieţii. Nu mai este copila de altădată şi nici fetiţa disperată să strângă bani şi trofee. Foamea de lovele şi de performanţă trebuie îmbrăcată în haina stilată a decenţei. O regină nu va fugi prin noroi după un bănuţ de aur, când cufărul dă deja pe dinafară.

Când îţi va fi greu să faci asta, iar banii vor fi ispitori precum o gură de apă într-un deşert incandescent, aminteşte-ţi cuvintele lui Mihai Neşu: “Mi-am dorit toată viața să fiu fotbalist. A fost dorința mea cea mai mare. Și a doua cea mai mare, să am fooooaarte mulți bani. Ce să fac cu ei? Nu știu! Nu mi-am dat seama nici acum”.

Digisport.ro

Statul plătește 138.000.000 $ din cauza ”celui mai înfricoșător monstru”, condamnat la 360 de ani de închisoare

În vremuri grele, când acest popor are nevoie mai mult ca oricând de repere, nu ne dezamăgi. Iar la final vreau să îţi spun două cuvinte. Te rog, data viitoare când vii pe un teren de tenis, să respecţi această încăpere. E mult prea deosebită pentru astfel de lucruri…