Benny Adegbuyi: “Respir românește și sunt mândru să port tricolorul”

Locul 1 mondial în clasamentul Glory, Benny Adegbuyi poartă cu mândrie “tricolorul” pe umeri după fiecare victorie. Omul care s-a impus recent la o gală în Chicago a vorbit despre cariera sa și planurile de viitor într-un interviu exclusiv acordat pentru FANATIK.

La ce vârstă ai început sporturile de contact?

Eu sunt un caz atipic. Deși am cochetat cu artele marțiale din copilărie, am început să îl practic cu adevărat abia la 26 de ani. Atunci, am avut primele antrenamente reale și tot atunci am debutat într-un meci. Cu ceva timp înainte, m-am înscris la selecțiile Local Kombat de la Constanța. Culmea, am pierdut acel meci de selecție, dar asta nu m-a descurajat. La scurt timp mă mutasem deja de la Cluj-Napoca la București și mă antrenam de două ori pe zi.

Ce te-a făcut să alegi lumea luptelor?

Nu lipseam din fața televizorului atunci când era o gală de K-1, eram fan, dar nu mă gândeam că voi ajunge să lupt la cel mai înalt nivel. Auzisem că e o selecție, un prieten, Marcel Boboc, a insistat să ajung acolo, am participat, apoi restul e istorie. Din prima clipă când am pășit în ring, am simțit că acolo e locul meu. Iată că au trecut 7 ani și mă simt la fel de bine.

A mai fost şi un alt sport pe care ai fost tentat să îl încerci la nivel profesionist?

În adolescență am jucat baschet. Eram înalt, aveam detentă, toți antrenorii erau încântați de mine și chiar am fost aproape de a începe o carieră, dar se pare că destinul a avut un alt plan cu mine.

Ce au spus părinţii tăi când i-ai anunţat că vrei să încerci lumea sporturilor de contact?

Sincer? Nici măcar nu au știut. Tata locuiește în Nigeria, iar mama în Italia. Când am participat la selecții, nu am anunțat pe nimeni din familie. M-am dus pur și simplu.

Care au fost idolii copilăriei tale, din K1 şi Local Kombat?

N-aș putea să spun că am avut idoli în condițiile în care până la 26 de ani nu mă gândeam că voi ajunge luptător profesionist, dar îi apreciam pe Ciprian Sora și Remy Bonjasky. Mereu voiam să îi văd în acțiune.

O parte a copilăriei ai petrecut-o în Nigeria. Cum îţi aminteşti de acea perioadă?

Amintirile sunt vagi pentru că am locuit când eram foarte mic. Stăteam chiar în Lagos, care pe atunci era capitala Nigeriei. Mama mea a fost cea care nu s-a adaptat, așa că ne—am întors în România împreună cu sora mea.

Ai revenit la opt ani în România, perioadă în care în occident se vorbea despre România ca fiind o ţară în care există rasism. Tu ai avut astfel de probleme în trecut, sau mai recent?

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

Cred că primul an a fost dificil la întoarcerea în țară, dar asta nu din cauza rasismului, ci pentru că nu vorbeam limba română la momentul respectiv. Comunitatea din Aiud ne-a primit foarte bine atât pe mine, cât și pe sora mea, și nu am avut mari probleme cu rasismul. Mici glume, dar nu care să mă afecteze. Sincer, nu am simțit niciodată România ca pe o țară rasistă. Sunt român, mă simt român și sunt mândru de asta.

Până să ajungi cunoscut, ai mers în Italia şi ai lucrat ca bodyguard. Mai credeai atunci că vei ajunge un luptător cunoscut?

Până să încep cariera, niciodată nu am crezut că voi ajunge un nume important, nici măcar că voi ajunge sportiv. Așa cum spuneam, totul a fost o decizie de moment. Poate pură întâmplare fiindcă inițial nici nu voiam să fac pasul ăsta.

Deşi eşti, să spunem, jumătate român şi jumătate nigerian, ai dovedit de-a lungul timpului o mare dragoste pentru tricolor. Cum ţi s-a insuflat aşa repde spiritul românesc?

Sincer, eu mă simt român, respir românește, vorbesc românește. Cel mai mult, sunt mândru să țin tricolorul pe umeri după un meci câștigat. Asta îmi dă o energie incredibilă. Stau în România de aproape trei decenii, ar fi culmea să mă simt altceva decât român.

Mâncărurile preferate?

Îmi plac foarte mult preparatele tradiționale din Ardeal, în special cele pe care le făcea bunica mea, varză a la cluj și ciorbă cu tarhon.

Care este meciul de care îţi aduci aminte cu cea mai mare plăcere?

Revanșa cu ucraineanul Pavel Juravlev. Cu un an înainte, pierdusem în turneul Superkombat prin KO și lumea deja se gândea că acolo îmi e nivelul. Acel meci din 2013, de la Galați, a rămas preferatul meu. Am câștigat prin KO, după ce Juravlev a fost numărat de câteva ori. A fost un meci în care puțini îmi dădeau șanse că îmi voi putea lua revanșa.

În ultimii ani, cariera ta a fost în permanentă ascensiune. Care a fost cheia succesului, în condiţiile în care poate puţină lume şi-ar fi imaginat să ajungi la un nivel atât de ridicat?

Faptul că am început mai târziu sportul de performanță cred că a fost un mare avantaj. La 26 de ani, aveam deja maturitatea necesară pentru a-mi calcula pașii, nu mă puteam lăsa influențat de tentații, iar asta m-a făcut să evoluez, să fiu conștient de șansele care mi se oferă.

2018 cu victorie la Chicago. Ce a reprezentat acest succes uriaş şi care sunt obiectivele şi programul tău pentru următoarea perioadă?

În urma câștigării acestui turneu foarte important, am fost declarat challenger obligatoriu la centura mondială Glory, așa că acum aștept confruntarea cu actualul campion Rico Verhoeven. Încă nu s-a stabilit nimic, probabil la finalul anului sau la începutul anului viitor, dar între timp îmi voi continua și cariera în boxul profesionist, unde am obținut și primele victorii.

Benny Adegbuyi, tentat de o carieră în televiziune sau film

Recent ai participat la Ferma Vedetelor, unde ţi-ai câştigat un capital important de fani. Mulţi nu vor uita prea curând când ţi-au dat lacrimile în timp ce vorbeai cu soţia despre fiul tău. Cum a fost experienţa în lumea TV.

A fost super tare! Cred că aș accepta din nou dacă aș avea ocazia, însă pe primul plan este cariera sportivă. Am avut multe meciuri importante în ultimii doi ani și fiecare dintre ele necesită luni de pregătire. Orice săptămână pierdută în afara sălii de antrenament, îmi poate afecta cariera.

Au mai existat propuneri pentru emsiuni TV sau filme?

Au fost multe oferte, dar programul aglomerat m-a obligat să le declin. Așa cum spuneam, mă concentrez momentan pe sport și prefer televiziunea doar în momentele de pauză.

Ai o familie superbă, îmi imaginez că este foarte greu să pleci la turnee şi să stai departe de soţie şi fiul tău. Te gândeşti la momentul retragerii?

Abia am început! Am 7 ani, mă simt mai în formă ca niciodată și în momentul ăsta momentul retragerii e foarte departe.

Vei continua şi după retragere în această lume a luptelor sau vei încerca altceva? Modeling? TV?

În primul rând aș vrea să transmit mai departe cunoștințele acumulate în această perioadă. Am lucrat cu cei mai buni din lume, iar asta m-a ajutat mult să progresez și să ajung al doilea în lume dintr-un anonim. Unul dintre planuri este să îmi deschid o sală, dar nu aș spune nu nici unei cariera în televiziune sau film.

CV Benjamin Adegbuyi
Data nașterii: 24 ianuarie 1985 (33 de ani), Cluj-Napoca
Înălțime: 1,98 metri
Greutate: 118 kg
Debut pe reguli K-1: 2011
Meciuri: 35
Victorii: 30
Victorii prin KO: 18
Înfrângeri: 5
Performanțe: Câștigător turneu Superkombat Varna (2012), Câștigător turneu Glory Denver (2015), Câștigător turneu Glory Nisa (2016), Câștigător turneu Glory Chicago (2018)

Curiozități despre Benny Adegbuyi:
* tatăl său este profesor universitar în Lagos, iar Benny este descendent al celebrului trib Yoruba
* are un fiu, pe Patrick, în vârstă de 3 ani
* Benny Adegbuyi ocupă locul 1 mondial în clasamentul Glory la categoria grea și e challenger obligatoriu al campionului Rico Verhoeven
* din 2017, Benny Adegbuyi a început și o carieră în boxul profesionist, are două victorii, ambele prin KO
* înaintea meciurilor importante, Benny Adegbuyi se antrenează în Olanda alături de Dennis Krauweel
* A jucat rolul unui luptător în filmul Forced to Fight alături de Gary Daniels (2011)
* Benny Adegbuyi a luptat în 13 țări. După România (14 meciuri), cele mai multe le-a disputat în Statele Unite ale Americii (8). În 2016 fost nominalizat la titlul de “Cel mai bun luptător din lume”.