Bîrfa, invidia şi micile răutăţi îşi au rădăcina în copilărie. Iată cum pot fi ţinute în frîu

„Să nu îndrăzneşti să ieşi din cuvântul meu!”, „E ruşine!” Aşa sunt cei mici îndemnaţi să-şi suprime furia, supărarea, teama. Astfel, copilul va deveni adultul care va apela la ironie, bârfă, mici răutăţi pentru a-şi manifesta nemulţumirile

Agresivitatea pasivă nu se manifestă prin ţipete, furie, manifestări violente şi de multe ori se poate ascunde sub haina unor zâmbete false sau a unei aparente bună-voinţe, a cărei naturaleţe lipseşte însă. „În cazul adulţilor agresivitatea pasivă se manifestă în viaţa de zi cu zi prin comportamente în general tolerate de către societate şi de către cercul de cunoştinţe: micile răutăţi la adresa celorlalţi, bârfa, ironia, dispreţul, tendinţa de a judeca sau de a critica, dorinţa de control, tendinţa de a manipula, de a desconsidera reuşitele altora, amânările îndeplinirii obligaţiilor, sunt cele mai întâlnite forme ale agresivităţii pasive”, explică Monica Adriana Burcea, psihoterapeut de formare psihanalitică şi trainer formator la Centrul de Terapie prin Râs Mandarin.

Aceste comportamente nu doar că îi vor face pe cei din jur să se îndepărteze de noi, dar în timp pot duce la depresie, egoism exacerbat, dorinţa de răzbunare, lipsa capacităţii de a ierta, creşterea anxietăţii. Persoanele cu agresivitate pasivă tind să dezvolte ticuri nervoase: rosul unghiilor, legănatul pe scaun, grimasele.
De ce apare

„Lipsa suportului familiar sau a susţinerii familiei în copilărie nasc sentimente de insecuritate, frică, nemulţumire şi copilul va deveni astfel adultul care va apela la reprimarea sau neexprimarea sentimentelor de teama de a nu fi exclus sau neacceptat”, adaugă Monica Burcea.

Alte două motive importante din cauza cărora apare agresivitatea pasivă sunt, potrivit psihoterapeutului, un loc de muncă în care nu sunt permise discuţiile libere şi relaţiile în care unul dintre parteneri face totul pentru a fi pe placul celuilalt. Expresii precum „Nu m-am supărat!”, „Credeam că şti”, „Tu vrei ca totul să fie perfect!” sunt folosite de acele persoane care îşi disimulează emoţiile din cauza faptului că se tem să exprime sincer ceea ce simt.

Negarea mâniei, acuzarea celuilalt de perfecţionism, retragerile din discuţie sunt modalităţi prin care unele persoane îşi descarcă subtil furia.

Enervarea celor din jur,o satisfacţie personală

Cea mai mare abilitate a persoanelor cu agresivitate pasivă este eliberarea mâniei prin intermediul frustrării celorlalţi. Cu toţii am întâlnit persoane care întârzie constant, care promit şi apoi „uită” să-şi respecte promisiunile sau care şi-au făcut un scop din a judeca ţinuta, comportamentul sau alegerile celorlalţi. Aceste persoane par că adoptă în mod special anumite comportamente pentru a-i enerva pe cei din jur.

În momentul în care îşi manifestă furia, persoana cu agresivitate pasivă îşi „trăieşte victoria”.

Digisport.ro

O actriță celebră din SUA a văzut un român și a izbucnit imediat în râs. Ce a urmat

Indiciile care dau de gol o persoană cu agresivitate pasivă
– în general evită să spună ce gândeşte cu adevărat într-o discuţie faţă în faţă;
– are tendinţa de a se răzbuna pe căi ascunse;
– acceptă cu deschidere o sarcină nouă, dar amână executarea acesteia foarte mult, uită sau sabotează acţiunea respectivă;
– este foarte tentată să dea vina pe cei din exterior, pe context, pe insuficienţa resurselor pentru a-şi justifica comportamentul;
– atacă prin remarci sarcastice şi apelează la aluzii răutăcioase;
– are tendinţa de a planifica împreună cu ceilalţi şi îi lasă baltă în ultimul moment;
– în general, nu-şi suportă şefii sau persoanele aflate în poziţii autoritare;
–  este un „fin observator” al defectelor şi nereuşitelor celorlalţi.

Cum ne comportăm cu o persoană răutăcioasă

Dacă am descoperit în cercul de prieteni o persoană cu un astfel de comportament este indicat să nu ne lăsăm cuprinşi într-un joc al represaliilor reciproce. Ne irită? Ne enervează? Critică prea mult? Afişează dispreţ faţă de ceea ce fac ceilalţi? Dacă simte că îi ignorăm comportamentul sau ne prefacem că nu îl vedem, îşi va intensifica atacurile.
Psihoterapeutul Monica Burcea explică ce e de făcut când întâlnim o persoană cu agresivitate pasivă:
n Cel mai bun lucru pe care îl putem face este să-i vorbim cu amabilitate. Cu astfel de persoane este indicat să fim atenţi cum spunem mai mult decât ce spunem. Pot avea tendinţa de a răstălmăci cuvintele astfel încât să-şi demonstreze încă o dată nevinovăţia sau de a înţelege cu totul şi cu totul altceva.
n De mare ajutor poate fi şi încurajarea exprimării sincere. Agresivitatea pasivă este în primul şi în primul rând nemulţumire. Persoana este ironică, sarcastică sau dispreţuitoare? Încurajaţi-o să se exprime deschis, să vorbească despre ceea ce o nemulţumeşte de fapt.
n Cereţi-i părerea când este posibil! Persoana se va simţi astfel respectată şi va simţi că poate participa la luarea unei decizii. Acest fapt este de ajutor întrucât agresivitatea pasivă se manifestă adesea prin contestarea tuturor deciziilor, a regulilor, a procedurilor.

Lăsaţi copiii să îşi exprime emoţiile!

Majoritatea copiilor au fost învăţaţi încă de la o vârstă fragedă să-şi suprime sentimentele considerate ca negative, cum ar fi furia, supărarea, resentimentele, teama şi durerea: „Comportă-te ca un copil bine crescut!” Să nu îndrăzneşti să ieşi din cuvântul meu!”, „E ruşine!” sunt doar câteva exemple. Cei mici găsesc adesea diferite căi de a-şi transforma resentimentele şi a le redirecţiona către exterior: o atitudine mai rebelă, tendinţa de a amâna îndeplinirea sarcinilor, nevoia de a nu se supune regulilor, dispreţul, „uitarea” anumitor responsabilităţi. „Copiii au nevoie să-şi exprime emoţiile şi de aceea este recomandat ca fiecare părinte să petreacă timp cu copilul interesându-se nu doar de teme şi de note, ci şi de ceea ce simte copilul, despre relaţiile acestuia cu prietenii, cu colegii de şcoală. Copiii trebuie încurajaţi să vorbească despre nemulţumirile, supărările şi temerile lor”, explică Monica Burcea.

De asemenea, au nevoie să înţeleagă de ce anume li se aplică pedepse. Altfel, vor percepe comportamentul adultului ca fiind sever, dictatorial şi vor fi nevoiţi să găsească alte modalităţi de a se elibera de furie.

Micile răutăţi la adresa celorlalţi,bârfa, ironia, dispreţul, tendinţa de a judeca sau de a critica, dorinţa de control, tendinţa de a manipula, de a desconsidera reuşitele altora, amânările îndeplinirii obligaţiilor sunt cele mai întâlnite forme ale agresivităţii pasive”.
Monica Adriana Burcea, psihoterapeut de formare psihanalitică şi trainer formator.

Sursă: www.doctorulzilei.ro