5 iulie 1982. Toată lumea din Barcelona ştia că seara acelei zile va aduce un meci pentru istorie. Brazilia şi Italia urmau să se înfrunte. Ar fi putut să fie finala competiţiei dar, spre surprinderea generală, era doar un meci din a doua fază a grupelor. Din acea grupă C făceau parte Argentina, campioana mondială, Brazilia, care dispunea de cea mai bună generaţie din istorie, şi Italia, cea mai bine organizată echipă. Doar una dintre ele urma să se califice în semifinale.
La începutul anilor 80, la zece ani după ce Pele s-a retras de la naţională, Brazilia îşi formase cea mai bună generaţie din istoria fotbalului. Îl avea pe marele Socrates, despre care mulţi spun că a fost chiar mai talentat decât Pele. Doar că, spre deosebire de ani 60, acum Brazilia nu mai depindea de un singur jucător. Zico, Falcao, Toninho Cerezo şi Serginho completau o formulă de vis. Selecţionata carioca practica un fotbal încântător, în care îmbina tehnica şi viteza la un nivel nemaivăzut la acea perioadă.
Considerat un mare talent al Italiei, Paolo Rossi era un fotbalist extrem de controversat înainte de startul 1982. În 1980, după un sezon de vis cu Perugia, Rossi a fost suspendat pentru o perioadă de trei ani, după ce s-a descoperit implicarea sa în scandalul Totonero, în care mai mulţi jucători şi manageri ar fi contribuit la “trucarea” mai multor meciuri din Serie A. Suspendarea avea să fie redusă la doi ani, astfel că Rossi a putut participa la turneul final din Spania. Avea să fie golgheterul competiţiei, cu şase goluri, şi declarat cel mai bun jucător al mondialului. A adus calificarea în semifinale cu trei goluri marcate în poarta Braziliei. Portarul Italiei, Dino Zoff, a făcut şi el un meci mare.
La începutul anilor 80, fotbalul italian avea parte de o organizare mult peste a celorlalte rivale de la Campionatul Mondial. Squadra Azzurra era condusă de Enzo Bearzot, cunoscut ca Vecio, omul care deţine recordul de meciuri pe banca Italiei, 104. A fost un start perfect pentru europeni, care au deschis scorul prin Rossi, încă din minutul 6. În minutul 25, acelaşi Rossi readucea Italia în avantaj, după ce marcase şi Socrates. Falcao a făcut 2-2 în minutul 68, scor la care Italia era out de la turneu, iar Brazilia în semifinale. Doar că, inexplicabil, sud-americanii au continuat să preseze, în căutarea golului trei. Au fost surprinşi pe un contraatac în minutul 75, iar Rossi a readus Italia în avantaj şi în drumul spre titlu.
Francisco Moraes, fanul brazilian recunoscut că a participat la toate ediţiile mondialului din 1970 până în prezent, a făcut, înainte de World Cup 2014, o comparaţie pentru a înţelege cât de puternică era acea echipă a Braziliei din 1982. “Neymar jr. este un jucător fabulos. Cel mai bun pe care îl avem în actuala generaţie. Dar vă spun că în echipa din 1982, el nici nu ar fi avut loc în primul 11”, a spus Moraes. “Nu Brazilia a pierdut acest meci, ci fotbalul este cel care a pierdut. Dacă noi am fi luat acest titlu, poate ar fi însemnat că stilul de fotbal spectaculos ar fi putut să mai trăiască o perioadă”, a declarat Falcao imediat după meci. A fost completat de Zico, la fel de filosofic: “Aceasta este ziua în care fotbalul a murit. A câştigat sistemul folosit de Italia”.
După ce a trecut de Brazilia în faza a doua a grupelor, Italia a defilat spre cel de-al treilea titlu mondial. A fost o victorie cu 2-0 în faţa Poloniei, în semifinale, cu alte două goluri marcate de Paolo Rossi. Chiar polonezii fuseseră cei care îi învinseseră în prima fază a grupelor, pentru a-i obliga să înfrunte Brazilia pentru un loc în semifinale. Apoi, în ultimul act, Italia a trecut de RFG, scor 3-1, cu Rossi din nou pe lista marcatorilor.