Pastila federală. Gazeta de perete! Candidaţii la preşedinţia FRF îşi publică aici dreptul la replică

La sugestia unui prieten, iubitor de FOTBAL ca şi mine, citesc şi scriu, în ultima vreme, despre lupta pentru şefia Federaţiei Române de Fotbal. Nu ca jurnalist ci ca analist-comentator, (mai ales) pentru că am un favorit în cursă!

 

Nu-mi place ce citesc. De fapt, nu-mi place că, sub semnăturile unor jurnalişti de sport pe care îi citesc şi îi apreciez de multişor apar… verdicte tăioase vizavi de declaraţiile (doar) unuia dintre candidaţii cu şanse reale de câştig. „Raţionamente” decupate vizibil din tot mai desele luări de (o)poziţie ale celuilalt candidat.

 

Dacă te declari „stelist” sau „dinamovist”, nu o să poţi scrie niciodată o cronică obiectivă de „derby”. Adică nu o să poţi să informezi corect, ceea ce ar trebui să fie un mare privilegiu, dar şi o mare responsabilitate. Nişte „simpli” jurnalişti pot să facă foarte, foarte mult rău atunci când, în rezultatul muncii lor, în loc de onestitate, decenţă şi inteligenţă primează ipocrizia, răutatea, agresivitatea… 

Am senzaţia că, (şi) în această campanie, o parte a presei de sport s-a cam transformat într-o gazetă de perete. Aici îşi publică candidaţii – mai ales cel care provine din Marketing (sic!) – probabil cam scump, dreptul la replici”. 

 

Trăim vremuri politice în care dosurile s-au ridicat mult deasupra capurilor; aceleaşi dosuri care ne îmbâcsesc de ani şi ani de zile. Ei „evoluează” neruşinat şi impertinent între incompetenţă, mitocănie şi tupeu. Caraghioşi fuduli, fac zilnic dovada fanfaronadei şi lipsei de responsabilitate. Şi, cel mai grav, cred în continuare că împărăţesc peste o masă de prostie amorfă şi somnolentă. Nici FOTBALUL nu pare să scape din această, hai să-i spunem, capcană…

 

Vă reamintesc – mai ales votanţilor – vorbele lui Eric Ambler: „Într-o civilizaţie muribundă, prestigiul politic nu este recompensa celui mai bun diagnostician, ci a omului care ştie să se poarte cel mai bine cu un bolnav!”. Fotbalul românesc este pe moarte, asta ştim cu toţii; încercaţi să îi oferiţi toată atenţia voastră şi tratamentul cel mai bun (nu cel mai scump)!

 

„Pietrele folosite la o construcţie sunt mai frumoase decât un morman de pietre”, spune Aldous Huxley. Prin urmare, haideţi să ţinem cu FOTBALUL toţi, şi jurnalişti şi „simpli” analişti, că putem!