Vă căsătoriţi în ziua de sâmbătă? Vedeţi aici pericolul care vă pândeşte

Biserica avertizeaza asupra unei practici deosebit de comune în viaţa oamenilor. După cum se ştie, şi la noi în ţară, ca pe o foarte mare parte de pe mapamond se obişnuieşte ca sâmbăta să fie ziua în care se efectuează cele mai multe ceremonii de căsătorie, în special cea religioasă, după eveniment urmând să se desfăşoare nunta. Această ordine este prezentă de foarte multă vreme şi foarte puţini aveau sau au habar dacă e o decizie bună sau nu.

Preotul Nicolae Tănase a scos o carte în 2011, intitulată  “De la prietenie la iubire, Căsătoria – taina iubirii creştine”. În această carte este explicat de ce decizia de a face cununie şi nuntă sâmbăta este o mare eroare, cu consecinţe pe termen îndelungat în plan spiritual. Preotul vine cu argumentul că sâmbăta este a morţilor şi nu a celor vii şi a face cununii şi nunţi pune în pericol însăşi relaţia celor care decid să-şi unească destinele în această zi.

Căsătorie în Sâmbăta Morţilor. O decizie pe care au schimbat-o oamenii

“Tinerii din ziua de azi nu ştiu că nunţile nu se fac sâmbăta. Lunea e pentru îngeri, marţea e pentru prooroci, miercurea ţinem post pentru că L-a vândut Iuda pe Hristos, joia e pentru apostoli, vinerea e ziua crucii, sâmbăta e pentru morţi, duminica e pentru înviere. Cum să faci nuntă în ziua morţilor şi să-ţi meargă bine? Nu mai vorbim că lumea de la nuntă va lipsi duminică de la Liturghie, şi această lipsă va veni asupra ta, mire şi mireasă.
De ce se fac nunţi sâmbăta? Pentru că s-a despărţit Cununia de Liturghie. Înainte se făceau împreună. Aţi văzut cum se hirotoneşte diaconul şi preotul? Când se hirotoneşte, diaconul stă la icoana Mântuitorului, apoi la icoana Maicii Domnului… Aşa făceau înainte şi mirii. Acum nu mai fac aşa. De ce? Pentru că oamenii au dorit să scoată sacrul şi să pună în loc ceea ce este prestant. Primarul sau ofiţerul de stare civilă îşi pune o banderolă, citeşte… Şi se creează un protocol. Apoi iau garoafe şi le înclină, unii aruncă cu confetii…

De ce? Se doreşte o ambianţă, care nu e rea, dar e altceva. În momentul în care scoţi Cununia din Liturghie şi în loc de împărtăşanie dai mirilor vin în care mai înmoi şi un pişcot… Trebuie să ştim foarte clar ce am făcut noi: am scos, am desacralizat. De ce? Aşa au vrut oamenii. Şi aşa vor şi acum. Problemele apar cam la un an. Ori nu face copii, ori face copii, ori copilul nu ştiu cum e, ori nu merge căruţa, sita a rămas totuşi nouă, nu s-au obişnuit unul cu altul etc.
De asta există probleme, pentru că începutul e prost.”