Ce au in comun scandalurile Panama Papers, interceptarile NSA si WikiLeaks

Scandalul “Panama Papers” are ceva in comun cu documentele secrete facute publice de WikiLeaks in 2010 si cu dezvaluirile fostului expert Edward Snowden despre NSA (Agentia nationala americana pentru securitate) in 2013: puterea unui singur individ de a genera “transparenta fortata” in orice institutie, gratie progreselor tehnologice.

“Panama Papers” reprezinta cea mai mare scurgere de informatii din istoria jurnalismului din punctul de vedere al volumului de date: cele 11,5 milioane de documente depasesc cu mult cele 1,7 milioane de arhive pe care Snowden le-a facut publice in 2013 pe tema spionajului la nivel global pe care il practica NSA, comenteaza sambata EFE intr-un amplu material.

Cei 2,6 terabiti de documente provenind de la cabinetul de avocatura panamez Mossack Fonseca si pe care o singura sursa anonima le-a predat cotidianului german Sueddeutsche Zeitung eclipseaza cei 1,7 gigabiti cat ocupau documentele diplomatice si militare clasificate de SUA pe care soldatul Bradley Manning le-a pus la dispozitia WikiLeaks in 2010.

“Fie ca vorbim despre WikiLeaks, fie ca vorbim de Snowden sau de ‘Panama Papers’, aceste scandaluri implica de fiecare data tot mai multa informatie. Si asta pentru ca volumul de date in posesia carora poate intra o persoana deceptionata, una singura, este pur si simplu enorm”, a declarat pentru agentia spaniola de presa Ian Bremmer, expert in riscuri politice la Universitatea din New York si presedinte al firmei de consultanta Eurasia Group.

Progresele tehnologice inregistrate in fabricarea CD-urilor si al unitatilor USB “au facut mult mai usoara ‘inmagazinarea’ unei cantitati imense de informatii”, aminteste la randul sau John L. King, expert in infrastructura cibernetica la Universitatea din Michigan, pe pagina web a acestui centru.

Tehnologia se schimba

Bremmer explica faptul ca “mereu au existat informatori, ziaristi de investigatie si scandaluri”, insa “tehnologia se schimba” si, odata cu ea, se schimba si “capacitatea indivizilor de a produce pagube, de a genera o transparenta fortata” in institutiile pe care le considera nedrepte.

Cele trei scandaluri se diferentiaza in ceea ce priveste procesul de publicare: WikiLeaks a divulgat practic fara niciun filtru documentele pe care le-a obtinut de la sursa sa, iar Snowden a lucrat cu un singur ziarist, Glenn Greenwald, pentru ca mai apoi sa distribuie rezultatul catre mai multe media. “In acest caz, ceea ce este remarcabil este faptul ca jurnalisti de la peste o suta de publicatii au lucrat la subiect timp de un an si cu toate acestea nu s-a scurs niciun fel de informatie (inainte de data stabilita de cei care au contribuit la ancheta), cu atatia si atatia reporteri lucrand la subiect si cu atatea documente”, a spus Bremmer.

“Motivele indivizilor (care filtreaza date) pot varia in mod radical: unii pot fi interesati in a face dreptate, in timp ce altii vor sa se razbune, ba chiar pot exista si indivizi cu probleme psihice”, sustine Bremmer. Insa daca sursa anchetei “Panama Papers” reuseste sa-si pastreze anonimatul si “se creeaza perceptia potrivit careia a lucra cu ziaristi din medii traditionale iti permite sa nu fi identificat, atunci acest lucru ii va incuraja serios pe viitorii informatori”, a adaugat el.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

Potrivit lui Cliff Kupchan si Andrew Bishop, analisti la Eurasia Group, cele trei scandaluri demonstreaza ca “institutiile nu mai sunt protejate de prezumtia de confidentialitate”, iar “bancile centrale si ministerele de externe vor trebui sa-si asume ideea ca nimic nu mai este privat, ceea ce va face aceste institutii mai putin eficiente”.

“WikiLeaks a fost primul semnal de alarma, scandalul ‘Panama Papers’ este de o mie de ori mai extins si este posibil ca viitorul episod sa fie si mai grav”, au scris cei doi intr-un articol comun. “In mod paradoxal, faptul ca ‘Panama Papers’ se refera mai degraba la domeniul financiar, decat la cel politic, il face mai putin distructiv decat niste dezvaluiri pe teme de diplomatie. Un WikiLeaks 2.0. ar genera probleme uriase”, au adaugat cei doi analisti.

Citeşte mai mult pe www.ziare.com