Editoriale

Daniel Șendre, despre o gafă imensă a lui Traian Ungureanu. “Cum să faci prost un om care moare alergând pentru o cauză nobilă” 

Autor: Daniel Şendre | 04.05.2018 | 18:45
Daniel Șendre, despre o gafă imensă a lui Traian Ungureanu.
Daniel Şendre îl critică pe Traian Ungureanu

Așa mâhnit sunt când văd oameni deștepți, care trăiesc de mult timp în afară și care nu înțeleg nimic, cum nu vă dați seama! Ultimul pe listă, Traian Ungureanu, care e stabilit în UK și care numește maratonul londonez “Maratonul prostiei”.

“Din 1990, când maratonul a fost împins spre manie în masă și optimism planificat, 41 de oameni și-au pierdut viața alergând să vestească nimic”, zice el.

Lăsând la o parte faptul că dacă numără numai decesele din fotbal, din 90 încoace, Ungureanu va milita pentru interzicerea lui, maratonul din Londra numai despre nimic nu este.

Toți cei care participă aleargă pentru o cauză. Pentru a te înscrie, trebuie să faci dovada că într-adevăr lupți pentru așa ceva. Iar a lupta înseamnă a aduna bani, bani mulți, se strâng cu sutele de mii, iar oamenii care strâng acești bani nu vor doar să ceară, ci să fie și un exemplu, ei spun o poveste. Iar asta sensibilizează, de aceea adună, împreună, milioane.

Maratonul de la Londra strânge sute de participanţi

Se aleargă pentru orfelinate, pentru organizații caritabile, pentru cele care luptă cu cancerul, cu demența sau pentru spitale. Se aleargă pentru cauze umanitare. Și se strâng milioane de Lire Sterline oferind în schimb un exemplu minunat de sacrificiu.

Maratonul este alergat și de profesioniști, ei pleacă primii in cursă, Mo Farah a ieșit anul acesta pe locul trei, spre exemplu.

Apoi, maratonul este alergat simbolic, de către oameni obișnuiți, cum vedeți în pozele din galeria foto.

Maratonul chiar se merge. Oamenii nu sunt proști, cum spune Ungureanu, își cunosc limitele, iar cei care nu au pasiunea asta a alergatului în sânge nu forțează, important e să termini cursa, nu să ajungi primul la finish.

N-a înțeles nimic, Traian, așadar! Maratonul se aleargă în condiții de maximă securitate; pe lângă faptul că alearga pentru o cauză, oamenii se pregătesc cu luni de zile înainte, iar cei care îl parcurg simbolic merg, pur și simplu. Sunt ambulanțe peste tot, puncte de prim ajutor, participanților li se verifică tensiunea, li se oferă apă, vitamine și așa mai departe.

Repet, e un maraton al responsabilității, generozității și bucuriei, e un eveniment care îi aduce pe oameni împreună și care te impresionează, fără discuție. Nu însă și pe românul Ungureanu, iată!

Oamenii participă la maraton pentru o cauză nobilă
Oamenii participă la maraton pentru o cauză nobilă

Dar de aici și până la a-i numi pe oameni proști, ar fi trebui să fie o cale mai lungă decât maratonul, de neparcurs, chiar, pentru un om deștept.

Daniel Şendre, despre Traian Ungureanu: “Demersul său nu e doar de prost gust, ci și absurd!”

“Fără îndoială, maratonul a început cu un deces, dar mesajul a fost greșit înțeles. Pheidippides, mesagerul trimis de grecii biruitori asupra perșilor la Marathon, a alergat 42 de kilometri, a intrat în Atena, s-a prăbușit vestind victoria și a murit. Eroic, nu demonstrativ”, mai scrie Traian Ungureanu, care continuă. “Vestea adusă de mesagerul atenian era salvarea civilizației, nu propria virtute.”

Serios? Din câte v-am povestit până aici ați înțeles, cu siguranță, că în cazul Maratonului din Londra nu despre virtutea personală e vorba. Baiatul care a murit anul acesta alerga pentru o organizație care ajută oamenii vulnerabili și în memoria tatălui său, decedat în 2014. Mulți aleargă tocmai ca să nu mai moară și alții! Matt Campbell, pentru că așa îl cheamă și chiar merită să-i fie amintit numele, a fost descris de către familie drept un “entuziast alergător de maraton”. Pentru Traian Ungureanu e doar un prost, din păcate!

În loc să milităm pentru a aduce lucrurile bune de afară și în România, noi le luăm în derâdere. Ar fi rău să strângem și noi milioane pentru cauze umanitare și spitale în țară? Maratonul atrage și foarte mulți sponsori, deci alte milioane. Ar fi chiar așa o nenorocire să oferim exemple? Să adunăm oameni într-un eveniment despre sport, sacrificiu, generozitate, bucurie și toate acestea pe ideea de “împreună”? Cei care aleargă strângând și cei de pe margine care aplaudă donând? Maratonul din Londra chiar este despre salvarea civilizației, aș zice, care se bazează inclusiv pe aceste valori.

Imagini sugestive despre impactul pe care Maratonul londonez îl are
Imagini sugestive despre impactul pe care Maratonul londonez îl are

De aceea, demersul domnului Ungureanu nu e doar de prost gust, ci și absurd.

Să privim lucrurile și dintr-o altă perspectivă.

Câștigarea medaliei de aur la Olimpiada din Londra 2012 de către ciclistul Bradley Wiggins a dus la creșterea semnificativă a numărului de oameni care au ales să pedaleze în UK. S-a mărit nu doar numărul de biciclete vândute, ci și participarea la evenimente sportive în acest sens. Mai mult, Mark Brown, șeful programului “Ride2Work”, nu cred că mai e nevoie de traducere, a declarat o creștere cu, atenție, 150% a numărului de oameni care au ales bicicleta în detrimentul mașinii, imediat după Olimpiadă.

Au fost și cazuri de decese pe bicicletă? Din cauza efortului sau a accidentelor? Cu siguranță! Și mult mai multe într-un an, decât la Maratonul Londrei în 18. Să milităm pentru interzicerea ciclismului ca mod de viață sănătos, nu doar ca sport?

Propun s-o facem ca la carte și în cazul acesta, adică tot într-o publicație de sport!

CITEȘTE mai multe articole interesante din categoriile NEWS, SPORT sau LIFE
A apărut revista SuperEuro
  • SuperEuro, cea mai tare revistă glossy dedicată Euro 2020
  • SUPEREURO: 164 de pagini premium, la doar 10 lei!