Dezvăluirile unui general despre Nicolae Ceaușescu. Ce îi făcea fostul președinte soției sale când nu îl vedea nimeni

Generalul Nicolae Pleșiță, fost prim-adjunct al ministrului de Interne (1976-1978) și șef al Serviciului de Informații Externe (1980-1984), a vorbit în cartea sa, ”Ochii și urechile poporului”, despre cuplul Elena și Nicolae Ceaușescu. Acesta a surprins și momentele tensionate dintre ei, chiar violente! Pleșiță a vorbit și despre relația foarte apropiată pe care Ion Iliescu i-a avut cu cei doi dictatori, scrie historia.ro. Mai jos, puteți vedea ce a apus general despre relația dintre Elena și Nicolae Ceaușescu.

Nicolae Ceausescu o agresa fizic pe Elena Ceușescu, în tinerețe

– Când l-ați cunoscut pe Ion Iliescu?

– Era la Tineret pe-atunci. Dar l-am cunoscut mai bine când a fost secretar cu propaganda la Comitetul Central și mi-a făcut o impresie excelentă prin verticalitatea lui. Îi ziceam „Ioane”. Numai Ceaușescu îi spunea „Ionele!”. „Ionele” în sus și „Ionele” în jos.

– Atracție sexuală?

– Nu umblați că nu găsiți. Așa au zis și de mine că am trăit cu ea… Tată lui Iliescu a fost ilegalist. Când Ceaușescu era hăituit de Poliție și Siguranță, folosea ca gazdă casa bătrânului Iliescu. De aceea, Ceaușescu era protejat în familia lui Iliescu. Așa s-a făcut legătura mai târziu și Leana știa. Ionel era pentru ei mai mult decât Ceaușescu față de Gheorghiu-Dej, ca atitudine parentală. Îl tratau pe Ionel ca pe copilul lor. Așa se explică și unele promovări ulterioare. Cele mai bune cadre ale noastre din toate domeniile trebuiau să-și facă stagiul la ruși. Era o linie generală, așa cum azi cele mai multe burse se dau pentru America. S-a mutat imperiul!

Ion Iliscu, ”Ionel” pentru Elena și Nicolae Ceușescu

Mie mi-a plăcut Iliescu pentru că era deștept, domnule! Filosofa de stătea pisica-n coadă! Ne întâlneam cu nevestele și cu Bujor Sion, cu Stoian. Când s-a prăbușit avionul și au murit Bujor Sion cu nevasta, toți au sărit să-i înfieze pe cei șase copii orfani.

Mi-era drag de Ion. Și la muieri le plăcea de el că era frumușel. Ne interferam ocazional. Cel mai bine l-am cunoscut când am mers cu Ceaușescu în China, în Vietnam și în Coreea de Nord.

În tinerețe, Leana nu crâcnea în fața lui Ceaușescu. O altoia de nu se vedea. Nu-i adevărat că-l domina…. Mă dădeam așa într-o parte, să nu asist la scenele penibile.

Acum, Leana era entuziasmată de revoluția culturală din China. Manifestările lui Cian-Cin, soția lui Mao, au cucerit-o definitiv pe mult-stimata. Pe culoare însă se comenta contrariul. Dacă eram turnător, îi aranjam pe toți. Dar eu nu spuneam nimic nimănui.

– Și-i aveați în palmă cu tot cu suspiciunile lor.

Asta da. Cultul personalității a mișcat-o adânc pe Leana. „Vezi, Ionele? Ce zici, Ionele? Ia uite!”, îl… pe Iliescu la cap în China, pe unde apuca. De la ceaiul de dimineață până la cină. „Ia uite muncă de educație, Ionele! Ia uite muncă politică! Acum, ești secretar cu probleme ideologice, faci și dregi…” Voia să reedităm la noi ce-a văzut ea în China.

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

Dresaj ordinar, tovarășa Lenuța!

Și Leana și-a adus aminte de primirea grandioasă de la Phenian. Chiar dacă fusese pentru Marele Conducător, au gustat și ei din festin. Acum, Leana voia să facă minirevoluție culturală în România. Și Ionel stătea cu mâinile băgate în buzunare până la coate!

„Ai văzut democrație, Ionele?! Ai văzut educație?! Ai văzut democrație, Ionele?! Ai văzut cum trebuie lucrat? Tu trebuie să…!”.
Începuse să dea indicații prețioase încă de la Phenian. Nu mai avea răbdare să ajungă la Mangalia să transplanteze minirevoluția culturală. Erau ei trei în triunghi. Eu stăteam lângă triunghi, în preajma lui Ceaușescu. Se uită Ionel la Leana. Își împinge mâinile mai adânc în buzunare și începe să bâțâie din umăr și din piciorul drept.

„Hai, tovarășe Lenuța, hai să fim serioși! Asta-i educație? Ăsta-i dresaj ordinar, tovarășa Lenuța!”
Și tovarășa Lenuța, cum era guralivă cu orice subiect pe care-l clănțănea, de data asta a amuțit. A început să comunice din priviri cu Nicolae Ceaușescu. Se uitau unul la altul. „Cu ăsta n-ai ce face, nu-i bun de instrument”. Au terminat-o cu „Ionel”-n sus, „Ionel”-n jos! Răceală totală! Cam asta era concluzia.