Dicu, amuzat de oferta stelară primită de DJ Gigi: Becali, noul capelmaistru de la stadionul „Dinamo”

Strategie, joc public sau pur şi simplu „caterincă” dâmboviţeană, insinuările lui Gigi Becali legate de eventualul transfer al lui Dan Nistor trezesc hohote. De râs şi de plâns. De râs, pentru că, în ciuda tiribombismelor proprii finanţatorului roş-albastru, toată lumea sare „la cap”, iar Domnul Pac-Pac îi ciuruieşte pe toţi când şi pe unde vrea domnia sa, căptuşit pe jilţul din Aleea Alexandru şi râde din toate balamalele, pentru că a mai trimis nişte rivali la farmacie. De plâns, pentru că numai proştii n-au umor, iar dacă au, vorbim despre unul complet involuntar.

Să zicem că patronul FCSB vrea să-l racoleze pe Dan Nistor, un jucător în vârstă de 30 de ani, care n-a rupt prea tare gura târgului de-a lungul carierei. A făcut el câteva meciuri bune, dar e departe de a fi un jucător „fuoriclasse”, sintagmă care se traduce, în apanajul Ligii 1, ceva de genul „un pic mai sus decât genunchiul broaştei”. Faptul că Becali se dă în stambă la televizor şi se bucură de atenţia acordată nu e un secret. Vorba lui Bănel, care transcede dintr-un interviu acordat în exclusivitate pentru fanatik.ro, „fără Becali, televiziunile ar muri”. Problema este că jocul şi joaca lui Gigi fac parte dintr-un război psihologic, pe care mulţi ageamii nu ştiu să-l ducă şi dovedesc că habar n-au să-i ţină isonul magnatului stelist, începând cu factorul financiar şi terminând cu acela care ţine de perspicacitatea creării unei diversiuni.

Dicu, amuzat de oferta stelară primită de DJ Gigi: Becali, noul capelmaistru de la stadionul „Dinamo”

M-am flambat de râs, în momentul în care l-am auzit pe domnul Bogdan Bălănescu (vreun mare om de fotbal, de n-am aflat mai nimic despre dânsul, spre ignoranţa mea enciclopedică!), secretarul general al clubului Dinamo, cum l-a luat la bani mărunţi pe Becali şi a anunţat că gruparea alb-roşie a depus memoriu împotriva lui. „Nu este normal ca, în fotbalul românesc, să se facă oferte la televizor, pentru a destabiliza jucătorii. Aşa a fost şi în cazul lui Andrei Cristea şi a lui Qaka. Unii şi-au făcut o strategie prin care să influenţeze jucătorii. Ofertele publice sunt interzise. Dinamo a depus memoriu la Camera Naţională pentru Soluţionarea litigiilor împotriva FCSB şi a domnului George Becali”, a spus Bălănescu.

Atât titulatura acestui domn, cea de „secretar general”, cât şi limbajul (vezi sintagma „a destabiliza” ) ne dau impresia că, pe undeva, prin abatajele Miliţiei Capitalei, unora le dor de tov. Tudor Postelnicu, magraonul care dirija echipa, pe vremea lui Ceauşescu. Dar cel mai grav e cum, un jucător matur, precum Nistor, se „destabilizează”, săracu’, imediat cum bate vântu’ dinspre alte zări, unde se mai şi primesc salarii. Ce, Doamne, iartă-mă, să „destabilizezi” la Dinamo, că ăştia sunt destabilizaţi din fire şi trăiesc într-un masochism perpetuu… Până la urmă, dacă i-ar deraia cineva de la vreun cap de depou, poate că ar intra şi ei în rându’ lumii, aşa că mai bine i-ar trimite lui Becali, anticipat, o cununiţă de premiant, că tot au început şcolile, la 10 septembrie.

Conu’ Bălănescu, faţă cu reacţiunea

La Dinamo, situaţia e mai comică decât în piesa lui I.L Caragiale, „Conu’ Leonida, faţă cu reacţiunea”. Echipat regulamentar, după ultimele norme ale UEFA, adică în halat, cu papuci şi cu scufie pe cap, Leonida crede că Garibaldi şi „cei 1000 de volintiri ai lui”, îi bat la poartă, când, de fapt, era vorba despre un anume Ipingescu, un petrecăreţ, care „chiuia şi trăgea la pistoale”. Drept şi prin urmare, îi răspundem şi noi, în ciuda lipsei simţului umorului pe care o afişează, cras, domnului Bălănescu, aşa cum l-a gratulat Efimiţa pe Leonida, admirând priceperea acestuia:” Ei, bobocule, apoi cum le ştii dumneata toate, mai rar cineva!”

Ceea ce nu ştie, însă, clasicul în viaţă din care citam anterior (n.r mă refer la „maestrul” Bălănescu, nu la „anonimul” Caragiale…) este că Regulamentul permite să tratezi cu impresarul jucătorului, spre exemplu, iar ceea ce se discută la TV nu e altceva decât o hârjoneală mediatică. În conducerea clubului Dinamo există un om, Alexandru David, care a lucrat ani buni în mass-media, s-a dovedit eficient în meseria lui şi ar trebui să ştie diferenţa dintre comicul provocat şi cel involuntar. Ceea ce fac, însă, acum, oficialii grupării alb-roşii este, de fapt, un fel de melodramă ieftină, crezând că-şi dau importanţă. Habar n-au să facă un transfer de clasă şi bat cu băţul pe la gardurile altora. Le e frică de un război mediatic şi sar la cap, dinainte, crezând că-l previn. Pentru că, până la urmă, Gigi n-a declanşat o bătălie pentru Nistor, ci a aruncat o pietricică într-o baltă, sperând că nişte fraieri îşi vor îmbrăca, mintenaş, costumele de scafandri. Ceea ce s-a şi întâmplat. Dar ca să plimbi Steaua pe la comisii pentru aşa ceva, e ditamai băşcălia. Ca să le dăm o idee, în spiritul cripto-comunist în care se scaldă băieţii cu ochii roşii (de neputinţă), ar fi o idee să-l angajeze (gratis, că bani n-au!) pe cel mai mare hazliu în viaţă, domnu’ Talpan, să le susţină cauza de găină fiartă. De ce nu?

Strategii „curate” de la curtea lui „Ştefan cel Mare”

Şi comedia continuă… Pentru că vorbeam despre anumite reminiscenţe din „Epoca de Aur”, domnii dinamovişti contemporani şi capitalişti, adică urmaşii ălora care, pe vremea pempantei Miliţii, umblau cu felinaru’ n braţe, urmărind cine ştie ce drojdier sau ins care a vorbit împotriva comunismului, uită că ei înşişi au inventat „legea moralităţii”, în materie de transferuri. Oare, „deontologii” din „Ştefan cel Mare” îşi amintesc cum funcţionau lucrurile în glorioasa perioadă „neţiostă”, când fotbaliştii erau luaţi, pe ascuns, cu maşina, din provincie şi odată ajunşi la Bucureşti, semnau contracte, ca aurolacii, pe sub poduri? Dacă nu ne cred, să-i întrebe pe alde Claudiu Niculescu, Cosmin Bărcăuan, pe Viorel Domocoş sau pe Cosmin Moţi. Ori, pe scurt, luaţi la „trei păzeşte” întreg „lotul Craiova”, care n-a fost transferat la TV, ci pe „strasse”, ca o liotă de porumbiţe…

De la „caterinca” lui Gigi şi până la dispreţul faţă de jucător e cale lungă. Dacă are caracter şi simţul umorului, Nistor trebuie să stea în ghete. Mai bine plăteşti un angajat la zi, eventual îl mai recompensezi financiar şi omeneşte, având în vedere „blazonul clubului” la care tot faci apel (n.r dar aici e o discuţie mai lungă…) decât să reaminteşti unora, cu memorie bună, ce antecedente „discutabile” ai matale, asta ca să citez din clasicul dinamovist Cornel Dinu.

Digisport.ro

FOTO Un fotbalist celebru și soția lui s-au lăsat filmați în duș. Imaginile au făcut înconjurul lumii

Becali, pentru noi, este DJ Panik 2!

Fotbalul se joacă peste tot, inclusiv în mass-media şi în publicitate. Este o industrie şi cine nu ştie asta sau se face că plouă, după ce s-a angrenat în sistem şi ulterior a aflat că nu-l ţin şalele, să se ducă şi să se apuce de hogeacuri. Dacă alţii sunt complet năuci şi expresiv-netalentaţi, cu ce e de vină Gigi? Omul a devenit, în timp, un maestru în muzică şi lumini, iar spre deosebire de el, alţii au involuat. Publicul lui e ţara, pentru că ştie când să vorbească şi când s-o „sucească”. Face parte din arsenalul lui. E as în chestia asta, iar tristeţea stă în faptul că mulţi care îl înjură o fac pentru că, de fapt, îl invidiază. Când, iertată-mi fie expresia, n-or să mai pună toţi „botul” la ce spune Becali, atunci o să schimbe şi el, macazul.

Până la urmă, finanţatorul stelist seamănă panică în lumea ornitorincilor din fotbalul românesc, pentru că a învăţat să respire cu glas. Şi mai e ceva. Ştie să stea drept, fără capul plecat, indiferent prin ce tenebre l-a dus viaţa. Alţii, care au făcut incomparabil mai multe rele, unii proveniţi inclusiv din ograda clubului Dinamo, sunt ocupaţi, în continuare, să-şi şteargă urmele.

Dacă Becali a devenit un personaj monden, zgomotos, asemănător cu un anume DJ Panik, care urca juneţea pe pereţi prin cluburi, undeva la mijlocul anilor ’90, a câştigat şi bani şi popularitate (şi) prin această strategie, a dus Steaua sus în Europa şi a bucurat o mulţime de români, aceşti cavaleri ai tristei figuri să se bucure măcar pentru faptul că există cineva care, ipotetic, ar vrea să le cumpere marfa expirată. Ca să mai ia şi ei un ban, aruncat în goana şaretei, ca la Podul Calicilor sau de ce nu, chiar să-l roage pe Becali să-i mediteze.

Doamne, ce idee le-am băgat în cap! Parcă aud cum huruie creierii în abatajele clubului „Dinamo”, mitocosind la ce ofertă – publică – evident, să-i facă lui Gigi! Prima ar fi pentru un post de şef de galerie, a doua pentru banca tehnică (nu de alta, dar la ce antrenori au avut în ultima vreme, de nici măcar gsm-uri moderne n-aveau, ca să primească indicaţii din hotelurile de la periferie) şi ultima, cea mai tare, ar fi să-i propună machidonului să cumpere chiar şi stadionul, să le schimbe harpa tristă cu o orchestră de manele „ultimul răcnet” şi să adopte toţi maidanezii, care şi-au făcut culcuş. Hai, că el are inimă mare…

PS: Abia aştept emisiunea în care fabulosul (de la fabulă) Radu Naum o să-l sune pe Gigi:” Domnu’ Becali, am auzit că plecaţi la Dinamo! Pe ce sumă?”