Dicu, după „Eternul Derby”: Rușinea națională de pe „Arena Națională” sau mai avem nevoie și de iarbă

Chiar dacă Steaua se mai numește, prin unele colțuri și „FCSB”, nu se poate spune că meciul său cu Dinamo nu poate fi numit „Eternul Derby”. De asemenea, deși roș-albii traversează una dintre cele mai grele perioade din istorie, asemenea jocuri trezesc, mereu, o rivalitate aparte. Din păcate, dincolo de răbufnirile belicoase ale fanilor, de genul „FCSB nu e Steaua” și de contextul general de dinaintea meciului, partida s-a desfășurat sub impactul unui teren îngrozitor, o rușine națională pe… „Arena Națională”. Am auzit înaintea meciului o serie de fotbaliști afirmând, mai în glumă, mai în serios, că vor juca ca pe plajă. Este jenant ca, în secolul XXI, când toată lumea din jurul nostru evoluează, să ne mai reprezinte asemenea chicioșenii, cum este gazonul de pe cel mai „modern” stadion al țării. Așa cum era de așteptat, terenul a dat peste cap jocul ambelor echipe dar, până la urmă, pe cine mai interesează?…. Ne-am obișnuit, că așa e la noi, la români, protestăm o tură, apoi bem o bere și ne trece…

Dincolo de miza logică, partida a avut o importanță deosebită pentru Mircea Rednic, privit ca posibilul salvator al lui Dinamo, omul de la care se așteapă marea cu sarea. Pe de altă parte, steliștii Florinel Coman și Dennis Man urmăreau să fie urmăriți de trimișii clubului Fenerbahce Istanbul, numai că primul s-a odihnit, până la pauză, pe banca de rezerve. Dacă Dinamo venea după o victorie și două egaluri în campionat, la care se adaugă eliminarea rușinoasă din Cupă, Steaua avea un moral superior, abordând meciul după două succese.

Dicu, după „Eternul Derby”: Rușinea națională de pe „Arena Națională” sau mai avem nevoie și de iarbă

Din nefericire, dincolo de scenografia (din nou) spectaculoasă, creată de „ultrașii” alb-roșii, ne-am trezit din nou cu scene de violență, în debut, când niște mandrili eșuați în peluză au aruncat cu diverse obiecte în Moruțan. Din nou, ca și în privința gazonului prost, nimic nou sub soare, nu-i așa? Poate părea patetic, dar, dincolo de pornirile „ultrașilor”, considerate, din păcate, firești, pe lumea asta mai există și civilizație. Modul în care ne încăpățânăm să ne bălăcim în mocirlă devine de-a dreptul morbid, iar mirosul pestilential al unor atitudini grobiene, anacronice, ne învăluie și nu e deloc „cool”, cum ar crede unii, ba din contră.

Eroarea lui Moruțan, de la care a plecat faza penalty-ului la Popa, transformat de Salomao, poate fi trecută ușor cu vederea. Dincolo de greșeli și mai ales de erorile cauzate de așa zisul „gazon”, în prima parte a meciului, Dinamo a arătat superioritate, mai ales la mijlocul terenului și a demonstrat diferența de valoare dintre antrenorii Rednic și Dică. Să ai „crema” campionatului în lot și să nu tragi un șut pe poartă, într-o repriză întreagă, este, într-adevăr, o „performanță”.

Florin Tănase și norocul proverbial al roș-albaștrilor

De ani buni, se tot vorbește despre „bulanul” Stelei, un fel de demonstrație a proverbului cu barza chioară și cu Dumnezeu care îi face cuib. Așa s-au petrecut lucrurile și la golul marcat de Florin Tănase, după ratarea lui Gnohere. Doar că, acest noroc proverbial se manifestă mai mult pe aici, pe malurile Dâmboviței și mai puțin în meciurile internaționale, unde, se vede treaba, suntem sublimi dar lipsim cu desăvârșire.

De partea cealaltă, mulți dintre jucătorii lui Dinamo s-au dovedit lipsiți de idei în partea a doua a jocului, ceea ce ne duce, din nou, cu gândul la campania proastă de transferuri și la managementul deficitar. Se pare că prima repriză a fost doar… un foc de paie. Cu excepția lui Salomao, niciun dinamovist nu a impresionat. Ca de altfel cum și la Steaua, singurul fotbalist care și-a onorat tricoul  fost Teixeira.

1-1, un meci deloc pe măsura pretențiilor, un teren mizerabil și speranțe prea mari.