Piţurcă, du-te, tată, la arabi!

Ce slabă echipă are Ungaria, ce fraieri am fost că nu i-am bătut! Dar să fim cinstiţi: am fost la cîţiva centimetri de o înfrângere catastrofală!

În minutul 82 conduceam cu 1-0, după ce în Grecia bătuserăm tot cu 1-0. Şi începuserăm să gîndim meschin: uite, frate, ce italieni se ascundeau în noi! Pac, o mai plesnim şi în Finlanda cu 1-0 şi avem Europa la degetul mic, lider autoritar cu punctaj maxim! Parcă şi vedeam linia de clasament care-i îmbolnăvea de ficat pe toţi:
1. România 3 3 0 0 3-0 9p
Ole, ole, ole!

Dar veni, fraţilor, golul lui Dzsudzsak şi totul începu să se vadă altfel. Duşul rece ne trezi la realitate: băi, vericule, da’ ce dracu’ jucăm noi?! Trecură două meciuri, avem patru puncte – bravo! – şi jucăm o ţurcă de doi lei. Ţurca lui Piţurcă. O zgîrcenie de fotbal, ca pe vremea foametei. Ne căcăm pe noi să dăm un gol şi după aia frecăm mingea fără nici un rost, numărînd minutele ca nişte cumetre scăpătate: 45… 44… 43… 42… 41… Aşa am făcut la Atena, aşa făcurăm şi în seara asta. 

Măi, fraţilor, aşa nu ajungem nicăieri! Sigur că ne putem califica la Euro 2016, unde e loc pentru juma’ de Europă – merci beaucoup, Monsieur Platini! -, dar ne facem naibii de rîs. Căci una e să joci cu Ungaria şi cu Finlanda, în preliminarii, şi alta e să dai de Germania, Olanda, Spania sau Franţa, la turneele finale!
Acum, sincer: v-a plăcut cum a jucat naţionala României? Mie, nu! Şi o spun cu gîndul la repriza a doua, cea decisivă. Asta-i bună: au venit ungurii să ne domine la Bucureşti! Ungurii, care nu pot lega cinci pase?! Da, dacă ar fi coborît din istorie Puşkaş, Cocsis, Czibor, Hidegkuti, Zsengeller şi Dr. Sarosi, ne scoteam pălăria şi ziceam: asta e, sînt mai buni! Şi am fi fost mulţumiţi să ne apărăm şi să scoatem un 1-1. Ăia jucau finale mondiale cu Italia şi cu Germania Federală pe vremea cînd pe noi ne elimina Cuba sau eram ultima găină din coteţul sovietic.
Dar cu actuala echipă a Ungariei?! Păi, pe asta o bătea şi FC Botoşani! Mai ales că în nordul Moldovei joacă vreo trei unguri mai buni decît ungurii Ungariei.

Pentru a suta oară în ultimii 16 ani, senzaţia mea e că Piţurcă nu ne duce nicăieri. Pur şi simplu, omul ăsta (nu uitaţi: condamnat la un an de închisoare cu suspendare!) se gîndeşte mai mult la cazinou decît la fotbal. Nu pregăteşte meciul, ci încearcă să-l speculeze. Iar singura şansa de a specula e să joci fricos, la 1-0. Şi apoi te miri că ţi se umple palmaresul cu sărăcii dintr-astea,1-0, 0-0, 1-1, 0-1.
Avem, aşa, un talent de a ne bate joc de noi înşine… Zău, m-am săturat! Vreau altceva! Să plece naibii Piţurcă la arabi, luînd şi zarurile cu el, şi să ne lase în durerea noastră! Ce să tot păcălim fotbalul, 1-0, 0-0, 1-1, 0-1? Gata, ajunge! Mi-e dor de un 5-1 cu Germania, în Giuleştiul plin de viaţă, de o victorie cu Spania în deplasare, de 3-2 cu Argentina sau cu Anglia!

Apropo de Spania: tocmai a pierdut, 1-2, în Slovacia, o ţară de 5,4 milioane de locuitori. Iar Olanda a pierdut luna trecută, tot 1-2, în Cehia. Să nu mai vorbim de acel Portugalia – Albania 0-1. Înţeleg că nu mai facem parte de mult din aceeaşi lume cu Spania, Olanda sau Portugalia. Dar cu Slovacia, Cehia sau Albania ne putem compara! Şi atunci, cum de ele pot şi noi nu? Cum reuşesc meciuri memorabile şi rezultate răsunătoare, iar noi ne agăţăm de coada unui amărît de 1-1 cu Ungaria?