DRAMA. Aparent, Oxana Malaya, o ucraineanca in varsta de 23 de ani, este o tanara normala. Chiar frumusica. Dupa primele cuvinte schimbate cu ea, insa, este clar ca ceva nu e in regula. Nici nu este de mirare, pentru ca Oxana a trait singura, in padure, pana la varsta de opt ani. Ea a fost crescută de cîini. Cazul ei nu este singular.

Dina Sanichar,este unul dintre baietii care au trait la un orfelinatul din Sekandra si se presupune ca era sub-dezvoltat mintal. A fost scos dintr-o pestera de lupi in anul 1867 la varsta de aproximativ 6 ani. Dina Sanichar a fost descoperit cand in jungla Bulandshahr-ului de catre vanatori, care au fost uimiti sa vada un baiat ce urma un lup in vizuina sa, mergand in patru labe. Acestia au impuscat lupul si astfel a fost luat din salbaticie .
Imediat dupa ce a fost readus in civilizatie, acesta avea un comportament tipic de animal salbatic, rupea hainele si consuma alimentele de pe sol. A fost in cele din urma invatat sa manance carnea fiarta si nu cruda cum obisnuia, dar niciodata nu a invatat sa vorbeasca. A devenit dependent de tutun.
Dina Sanichar a murit in anul 1895 .

VEZI IMAGINILE IN GALERIE FOTO

Poate una dintre cele mai cunoscute si mai controversate povesti cu copii salbatici este aceea a lui Amala si Kamala. Atunci cand au fost gasite, fetele erau impreuna cu lupii de aproximativ 18 luni (Amala) si 8 ani (Kamala) si se aflau impreuna intr-o viziuna de lupi. Chiar daca au fost gasite impreuna, se banuieste ca acestea nu erau surori, dar au fost abandonate sau luate de lupi din aceleasi locuri dar la distanta de cativa ani.

In acel an in care au fost gasite, reverendul Joseph Singh, un misionar responsabil de un orfelinat din nordul Indiei, a aflat de doua spirite,fantome, care insotesc un grup de lupi in apropiede de Midnapore in jungla bengaleza. Localnicii au fost inspaimantati de aceste aparitii ale spiritelor, dar obiceiurile si traditia locala le interzicea sa puna in pericol sau sa raneasca lupii. Intrigat, Singh si-a construit o ascunzatoare intr-un copac inalt, cu vedere buna asupra vizuinii lupilor si a astepta. La lumina lunii, Singh a vazut lupii iesind unul cate unul din barlog. Asa cum Singh descria “fantomele” in propriul jurnal :”Aratau ciudat, aveau trasaturi umane ,picioare,maini,corp, capul mare si parul mare ce acoperea umerii, iar ochii…ochii de un stralucitor salbatic. Ambele au fugit in patru labe.”
Fetele nu pareau sa aiba nici o urma de umanitate dupa modul in care se comportau si gandeau. Gandeau ca lupii in adevaratul sens al cuvantului. Au rupt toate hainele cu care au fost imbracate si mancau doar carne cruda. Dormeau ghemuite impreuna, precum si mormaiau si sforaiau in timpul somnului. Acestea se trezeau doar dupa ce luna era pe cer si urlau sa fie lasate in libertate. Au petrecut atata timp in patru labe ca tendoanele si articulatiile acestora s-au scurtat pana la punctul in care a fost imposibil sa li se mai indrepte picioarele si sa mearga in pozitie verticala. Niciodata nu au zambit si nu au prezentat interes pentru compania umana. Singurele emotii ce s-au vazut pe fata lor au fost cele de frica. Sigh a mai afirmat ca ochii lor erau incredibili de bine adaptati intunericului si straluceau in noapte ca ochii de pisica. Simturile lor s-au dezvotat asa de mult incat puteau mirosi o bucata de carne aflata la mare distanta. Auzul de asemenea li s-a ascutit. In schimb se pare ca nu puteau auzi vocea oamenilor.
Sarac, dar relativ bine educat, Singh a facut tot ce era mai bine pentru reabilitarea celor doua fete. A teoretizat ca obiceiurile de lup deprinse de Kamala si Amala au blocat intr-un fel caracteristicile lor de oameni si libera exprimare. Singh a incercat sa le deprinda pe fete incet si treptat cu oamenii, cu modul de viata, sa le scape de obiceiurile acestora “lupesti”. Din nefericire, inainte sa progreseze prea mult, fata mai tanara, Amala, s-a imbolnavit si a murit, lucru care s-a dovetid un mare “set-back” pentru Kamala, care abia incepusa sa-si piarda teama de alti oameni . Kamala a “cazut” intr-un doliu indelungat, iar Singh deja se temea pentru viata ei. In cele din urma Kamala Singh ca si-a mai revenit si a reluat programul de reabilitare.

Baiatul “capra” a fost gasit in Muntii Anzi, Peru, in 1990 si se crede ca luat de capre la varsta de 8 ani. Se bauieste ca a supravietuit consumand laptele acestora, precum si mancand radacini si fructe de padure. Traind in salbaticie, el a dezvoltat caracteristicile salbatice. Avea tendinta de a merge in patru labe, mainile si picioarele i s-au intarit din cauza cicatricilor transformandu-se astfel in copite , se presupune ca ar fi putut comunica cu caprele si nu a putut invata limbajul uman.

Dupa ce a fost gasit, “Baiatul Capra” a fost investigat de catre o echipa de la Universitatea din Kansas si numit Daniel.

Un baiat in varsta de aproximativ 10 ani a fost gasit in mijlocul unei turme de gazele in desertul sirian si prins cu ajutorul unui jeep al armetei irakiene, pentru ca el putea fugi cu o viteza de pana la 50 km/h. Desi foarte slab, s-a constatat ca era extrem de in forma si puternic, cu muschi de otel. A fost capturat si legat de maini si picioare.
Oficialitatile au declarat ca “Baiatul gazela” era inca in viata in 1955, cand acesta tot incerca sa scape de orice institutie de plasament in care era bagat. Cel mai probabil datorita tratamentului ce i se acorda nu a mai suportat, dar acest lucru putem doar sa il ghicim.

Bello, “baiatul cimpanzeu” a fost gasit in 1996, la varsta de aproximativ 2 ani. Atat mental cat si cu handicap fizic, el a fost cel mai probabil abandonat de parintii sai, pe la varsta de 6 luni, o practica des intalnita in randul copiilor cu handicap din Fulani (trib nomad ce strabate o mare parte din Africa de vest)

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

Bello a fost gasit cu o familie de cimpanzei din padurea Falgore, la 150 km sud de Kano din nordul Nigeriei, si se crede ca a fost adoptat si crescut de acestia.
Atunci cand a fost gasit, Bello se plimba ca un cimpanzeu, mers vertical dar cu glisarea bratelor pe sol. Sarea noaptea prin dormitor deranjand ceilalti copii din centrul unde a fost plasat imediat dupa gasire, spargea si arunca diverse obiecte. Sase ani mai tarziu situatia acestuia s-a mai imbunatatit, dar inca sarea intr-o maniera asemanatoare cimpanzeilor, scotea zgomote asemanatoare si batea din palme in mod repetat.

John Ssebunya s-a nascut la mijlocul anilor 1980 si a fugit de acasa (in jurul varstei de trei ani), dupa ce si-a vazut mama ucisa de propriul sau tata. Se stie ca John Ssebunya a fost ingrijit de maimute cat timp a trait in jungla. Acesta a fost gasit de o “femeie din trib” sau o fata mai bine zis, pe nume Millie, in 1991, ascuns intr-un copac. Cand John a fost preluat de barbatii tribului si dus in sat, cum era de asteptat, familia adoptiva a acestuia nu numai ca s-a opus capturarii dar au sarit chiar si in apararea lui aruncand cu bete in sateni.
Rapoartele initiale sugereaza ca intregul corp al acestuia era acoperit cu par si suferind de hipertricoza (cresterea in exces a parului). De asemenea in excrementele lui s-au gasit viermi lungi de peste o jumatate de metru. Odata capturat, ingrijit si curatat – s-a observat ca intreg corpul ii era acoperit de rani si cicatrici ,iar genunghii juliti de la catarari – a fost identificat ca fiind John Ssebunya. A fost incredintat de catre Millie lui Paul si Molly Wasswa, care conduceau o fundatie caritabila pentru orfani. La inceput nu putea sa vorbeasca sau sa planga, dar treptat a invatat sa vorbeasca. Acest lucru sugereaza ca invatase si stia sa vorbeasca inainte sa fuga in salbaticie .

Acum John nu doar stie sa vorbeasca dar si canta. John Ssebunya a fost subiect al unui documentar BBC “Living Proof” difuzat in data de 13 octombrie 1999.

Traian Caldarar, un baiat roman, care a trait aparent in salbaticie, separat de familia sa timp de trei ani. Se crede ca a parasit casa familiei din cauza violentei domestice.
Mama sa, Lina Caldarar, a declarat ca ea si-a iubit fiul, dar partenerul ei era violent si o batea mereu. S-a despartit de el si a tot sperat ca Traian va fi adoptat de alta familie. Aceasta a declarat : “Cand am fugit, am pierdut contactul cu Traian, desi am incercat sa il iau inapoi. El nu mi-a permis sa imi iau copilul chiar daca am incercat , spunand ca baiatul ii apartine”

Cand a fost gasit Traian Caldarar, desi in varsta de sapte ani, avea marimea unui copil de trei ani, nu putea vorbi si era dezbracat, traia intr-o cutie de carton acoperit cu o folie de polietilena. A suferit de rahitism sever, leziuni infectate si circulatia foarte slaba, probabil din cauza degeraturilor. Medicii cred ca ar fi fost imposibil sa supravietuiasca pe cont propriu si s-a alaturat unui grup de caini vagabonzi. El a fost gasit langa un cadavru de caine ce fusese aparent mancat.

Deşi în vârstă de şapte, când a fost găsit, Traian Caldarar a fost doar de mărimea unui trei ani, nu a putut vorbi, şi a fost gol şi de viaţă într-o cutie de carton acoperit cu o folie de polietilena. El a suferit de rahitism sever, au avut leziuni infectate şi de circulaţie sa a fost slabă, probabil din cauza degeraturilor. Medicii cred că ar fi fost imposibil pentru Traian pentru a supravieţui pe cont propriu si a speculat că ar fi primit asistenţă din partea mulţi câini vagabonzi în mediul rural din Transilvania. El a fost găsit lângă cadavru de un câine care el fusese aparent mananca.
Traian Caldarar a fost gasit de un cioban, Ioan Manolescu, dupa ce masina acestuia s-a stricat.
Traian mergea cracanat ca un cimpanzeu si incerca mai degraba sa doarma sub pat decat in patul ce ii fusese oferit. Dr. Mircea Florea, a declarat : ” A fost gasit intr-o pozitie de animale, miscarile lui sunt specifice animalelor. Faptele arata ca el nu a fost adus intr-un mediu social. Devine agitat atunci cand nu are mancare. Este tot timpul in cautare de hrana. Doarme dupa ce mananca.”

Asa numita “Fata a junglei cambodgiene”, este o femeie ce a aparut din jungla in provincia Ratanakiri, Cambodgia pe data de 13 ianuarie, 2007. O familie din vecinatatea satului predinde ca acea femeie este fata lor Rochom Pn’gieng (nascuta in 1979) care disparuse cu 18-19 anu in urma . Aceasta poveste a aparut peste tot in mass media.
Tanara descoperita in 2007, nu putea sa vorbeasca , comunicand in schimb prin maraieturi. Mergea in patru labe, era complet goala si incerca sa fure mancare din gospodaria unui fermier.
Rochom a fost recunoscuta de tatal ei, fostul politist Ksor Lu Iung, dupa cicatricea de pe spatele ei. El a declarat ca Rochom P’ngieng s-a piredut in jungla cambodgiana la varsta de 8 ani cand, impreuna cu sora ei care si ea a disparut, ducea la pascut turma de bivolite.
La o saptamana dupa ce a fost gasita, Rochom s-a confruntat cu dificultati de adaptare la viata civilizata. Politia locala a raportat ca ea a fost in stare sa spuna doar trei cuvinte : “tata” , “mama” si “durere de stomac”. Cand ii era sete sau foame, doar arata la gura. Prefera sa se tarasca in loc sa mearga in pozitie verticala. Cu toate ca mama ei tot incerca sa puna haine pe ea, aceasta a refuzat.
In mai 2010, Rochom P’ngiengm, a fugit inapoi in jungla. In ciuda cautarilor si tuturor eforturilor aceasta nu a putut fi gasita.