Enigma Dobrogei: fluviul subteran care curge invers

enigma Dobrogei

O descoperire care acum este uşor argumentată ştiinţific a dat naştere în urmă cu zeci de ani unei legende spectaculoase: fluviul subteran de sub Dobrogea care curge invers faţă de apele obişnuite.

Este vorba de cel numit „al patrulea braţ al Dunării”, pierdut în nisipul Dobrogei, aşa cum a afirmat Herodot, un rezervor enorm de apă, vechi de 90 de milioane de ani.

Apele nu se evaporă

De când a ţâşnit această apă, neclorinată, fără nitriţi, cu un echilibru perfect de calciu, fier şi magneziu, Dobrogea nu are unul, ci două rezervoare imense de apă subterană. Unul în nord, care merge până la 100 de metri adâncime, şi cel din sud, despre care se spune că a fost format în Jurassic. O parte din apa formată la 600-700 de metri sub sol curge spre vest, spre zona Giurgiu, alta se disipează treptat spre Marea Neagră. Totodată, depozitul vechi de 90 de mili oa ne de ani, care, potrivit specialiştilor, nu se evaporă, alimentează 48 de localităţi din judeţul Constanţa. Primele foraje în căutarea apei din adâncuri pe pământul dobrogean, care nu a fost niciodată darnic în râuri sau pâraie, dar bogat în secetă, au fost făcute în anul 1897, de o firmă belgiană, în zona Caragea-Dermen. Apa a fost găsită la 35 de metri adâncime. Ulterior au mai fost săpate puţuri şi în anul 1927, însă legenda fluviului subteran s-a născut când comuniştii au decis construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră.

Povestea a început de la un maistru de sondă

În perioada acelor ani, în zona lacului Siutghiol a lucrat un maistru-şef de sondă care, alături de colegii săi, a rămas uluit atunci când a văzut cum din pământ a ţâşnit un... râu subteran. Din acel moment s-a venit cu ipoteza că acela ar fi venit pe sub sol tocmai din munţii Vrancei. Adică apa ar fi curs de la deal la vale, ca orice apă de suprafaţă, în condiţi ile în care se cunoaşte faptul că apele sub terane au cu totul alte legi de curge re. Unele personaje, fascinate de poves tea râului, au mers până într-acolo încât au pus problema ridicării unei hidrocen trale care să fie amplasată pe marginea lacului Siutghiol şi care să cap teze râul subteran. Vestea a ajuns până la Nicolae Ceauşescu, care şi-a trimis specialiştii să verifice, iar după multe aşa-zise cercetări s-a ajuns la concluzia că nu ar fi vorba de spre un râu subteran, ci despre un acvi fer, adică un complex de rocă per mea bilă şi apa pe care o găzduieşte. Numai că gurile rele spun că, de fapt, adevărul ar fi fost ascuns. Mai ales că, odată cu trecerea anilor, s-au făcut alte foraje în Dobrogea, iar apa a ţâşnit în alte colţuri ale judeţului Constanţa.

În Constanţa se consumă apă... fosilă

Toată cantitatea de apă livrată locui torilor oraşului Constanţa este extrasă din acest fluviu domol, care, de altfel, este cel mai important zăcământ subte ran de apă potabilă din România. Acesta este şi motivul pentru care niciodată la Constanţa nu a fost restricţionat regimul de apă, chiar dacă au fost perioade de caniculă sau secetă prelungită. Mai mult, oraşul este singurul din România care tra tează apa potabilă destinată popu laţiei, fără adaos de clor, purificată doar prin efectul razelor ultraviolete. Cât pri veşte direcţia de deplasare a apelor sub terane, s-au folosit trasori izotopici pen tru clarificarea acestei probleme. S-a descoperit că acviferul care provine din Podişul Prebalcanic se prelungeşte şi spre nord-est, pe sub fluviul Dunărea, până în sudul Bărăganului. Dar nu toţi cercetătorii sunt de acord cu acest lu cru... În ceea ce priveşte debitul râului, se pare că acesta ar fi de aproximativ 10.000 de litri pe secundă.

Legenda fluviului subteran s-a născut când comuniştii au decis construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră