Lev Iaşin, păianjenul negru din Moscova

Marele portar rus a fost adevăratul artizan al succesului sovietic la prima ediţie a Campionatelor Europene găzduite de către Franţa.

Se întîmpla în 1960, anul cînd Audi a început fabricarea interesantei mărci Auto Union 1000 Sp Roadster, motor în trei cilindri în linie, în doi timpi, 980 cm cubi, 555 CP, 140 km pe oră, preţ 10.750 mărci. Doar 1640 exemplare în total, o serie de colecţie pentru cunoscători.

Istoria turneelor finale de Campionat European are ca punct de pornire anul 1960, iar locul unde s-a dat bătălia în patru pentru primele medalii de aur continentale a fost Parisul, Franţa primind de-a lungul timpului de trei ori acest bilet de favoare, ultima dată urmînd să se întîmple chiar acum. La început, noua competiţie a adunat un număr restrîns de participante, iar ideea de turneu final se reducea strict la semifinale şi la cele două finale, mare şi mică.

Trei comunişti şi Franţa

Doar 17 echipe au participat la jocurile eliminatorii, iar pentru faza finală, care a însemnat doar patru meciuri pe durata a patru zile s-au calificat Cehoslovacia, Iugoslavia, URSS şi Franţa, practic trei reprezentante ale sistemului comunist în Hexagon, toate trei astăzi dispărute la nivelul acelei organizări statale federative.

Pe 6 iulie s-au jucat semifinalele, Franţa – Iugoslavia 4-5 şi Cehoslovacia – URSS 0-3, pe 9 iulie, în finala mică Franţa a ratat şi bronzul, 0-2 cu Cehoslovacia, iar pe 10 iulie, pe „Parc des Princes” din Paris, URSS avea nevoie de prelungiri pentru a trece de Iugoslavia. Probabil că sovieticii nu ar fi reuşit să ajungă în vîrful piramidei dacă nu l-ar fi avut în poartă pe Lev Ivanovici Iaşin, considerat şi acum drept cel mai bun goalkeeper al tuturor timpurilor.

Supranumit fie “Păianjenul negru”, fie “Pantera neagră”, Iaşin a fost cu adevărat un fenomen pe postul său, nici un alt portar din lume nereuşind să stabilească recordurile de invincibilitate ale cerberului dintre buturile reprezentativei URSS.

A muncit în fabrică de la 14 ani

Născut la 22 octombrie 1929 la Moscova, într-o familie de muncitori, Lev a avut parte de o copilărie traumatizantă ca urmare a celui de-al doilea război mondial.

La numai 14 ani a intrat să muncească în fabrică, pentru a suplini lipsa celor plecaţi să lupte pe front. Mai mult în joacă, el a început să se facă remarcat prin siguranţa cu care prindea orice obiect aruncat de către colegii de muncă şi deseori Iaşin a amintit faptul că acestea au fost primele antrenamente din viitoarea sa carieră sportivă.

Digisport.ro

FOTO Mihai Stoica, umplut de sânge la Arena Națională, după ce FCSB a câștigat titlul!

Îi plăceau deopotrivă fotbalul şi hocheiul, iar visul său era să se termine războiul şi să poată să meargă la un club, unde să poată juca la un înalt nivel. Tatăl său nu vedea cu ochi buni pasiunile puştiului, considerînd că meseria e brăţară de aur şi că Lev trebuia să aibă o meserie din care să poată trăi.

Dat afară de la fotbal, a ajuns campion la hochei

La 17 ani avea să păşească pe porţile clubului Dinamo Moscova, echipa ministerului de Interne din URSS cu gîndul hotărît de a ajunge foarte departe. Însă începutul a fost tocmai la polul opus, încercările sale de a demonstra că poate fi un bun portar izbindu-se de neîncrederea antrenorilor şi de faptul că între buturi se afla un anume Alexei Ciomici, supranumit “Tigrul” şi care era considerat de neînlocuit. Drept urmare Iaşin a fost dirijat către echipa de hochei, unde a evoluat tot ca portar şi a ieşit campion.

“La hochei erau nişte antrenamente extrem de dure, iar pentru portar meciurile erau incomparabil mai dificile decît la fotbal, datorită greutăţii pucului şi a vitezei cu care acesta era şutat. Trebuia să fii foarte atent, chiar dacă aveai un costum de protecţie, pentru că totul se petrecea la fracţiune de secundă şi acea perioadă m-a ajutat enorm pentru ceea ce aveam să fac în fotbal”.

326 de meciuri, 207 fără gol primit!

Abia în 1954 i s-a ivit lui Lev marea şansă de a apăra buturile dinamoviştilor, după ce “Tigrul” a suferit o accidentare de durată. A fost de fapt finalul carierei la acest club pentru Ciomici, pentru că Iaşin a pus monopol pe tricoul cu numărul 1.

Dinamo a fost de altfel singura echipă de club din cariera sa şi fenomenalul portar a izbutit ca din 326 de meciuri în nu mai puţin de 207 să nu primească gol! Coechipierul său de la echipa naţională, Metreveli spunea despre Iaşin că “avîndu-l pe el în poartă simţeam că nimeni nu ne poate da gol şi că avem o siguranţă totală. Iaşin avea şi o capacitate de lider, reuşind să dirijeze apărarea la perfecţie”.

Finală nebună cu iugoslavii

Iaşin a reuşit să cîştige titlul olimpic în 1956, primind numai două goluri pe durata turneului final, iar în 1960 s-a încununat cu aurul primului european, paradele sale scoţîndu-i din minţi pe cehoslovaci în semifinale, care au bombardat poarta sovietică din toate poziţiile, dar au terminat bătuţi la un scor de forfait.

Finala cu Iugoslavia a fost dramatică, aurul fiind adus de golul prietenului Metreveli în minutul 113. Iaşin a fost vicecampion european patru ani mai tîrziu, în Spania şi a apărat la Mondialele din 1958, 1962 şi 1966.

Peste o sută de penalty-uri parate

Era absolut fenomenal în apărarea loviturilor de la 11 metri. “Cînd l-am avut în faţă pe Lev în optimile de finală ale CE 1964 pur şi simplu nu am mai fost capabil să dau gol. Parcă m-ar fi hipnotizat. Executam bine astfel de lovituri, dar atunci s-a întîmplat ceva care m-a făcut să ratez”, a declarat celebrul atacant italian Sandro Mazzola.

A fost spaima celor care băteau penaltyuri, pentru că a reuşit să apere peste o sută de lovituri în cariera sa! La Dinamo Moscova a fost tot timpul plătit ca un sergent din KGB sau ca un profesor de educaţie fizică, 200 de ruble pe lună.

103.000 de spectatori la meciul de retragere

Un astfel de fenomen al sportului cu balonul rotund, clasat al 11-lea în ierahia publicaţiei World Soccer pentru cei mai buni jucători al secolului XX, nu s-a bucurat de o situaţie materială deosebită şi poate inclusiv de aceea s-a retras foarte tîrziu, la 41 de ani.

Meciul festiv a avut loc la Moscova pe 27 mai 1971 în prezenţa a 103.000 spectatori, dar cererea de bilete a fost cea mai mare din istoria tuturor evenimentelor sportive desfăşurate vreodată în URSS, alte 700.000 de persoane nereuşind să se afle pe stadion, cum şi-ar fi dorit.

A sfîrşit cu piciorul amputat

Pe cît de spectaculoasă i-a fost cariera pe atît de dramatic s-a dovedit a fi sfîrşitul vieţii celui care a fost singurul portar din istoria fotbalului care a cîştigat Balonul de Aur. În 1985 avea să i se amputeze un picior ca urmare a unei forme grave de tromboflebită, dar chiar şi aşa a acceptat să însoţească la JO de vară de la Seul, din 1988, naţionala URSS, care, coincidenţă sau nu, avea să cîştige ultimul titlu olimpic la fotbal.

Din păcate, necazurile nu s-au oprit aici şi la puţină vreme după întoarcerea la Moscova Iaşin a fost diagnosticat cu cancer la stomac. În pofida intervenţiei chirurgicale la care a fost supus nu a mai putut fi salvat, plecînd să apere printre îngeri în 1990, la nici 61 de ani.

“Cînd l-am avut în faţă pe Lev în optimile de finală ale CE 1964 pur şi simplu nu am mai fost capabil să dau gol. Parcă m-ar fi hipnotizat. Executam bine astfel de lovituri, dar atunci s-a întîmplat ceva care m-a făcut să ratez” (Sandro Mazzola)

200 de ruble pe lună era salariul lui Lev Iaşin la Dinamo Moscova, fiind plătit la fel ca un agent KGB

Auto Union 1000Sp Roadster costă acum 115.000 de euro!

Modelul Auto Union 1000Sp Roadster a fost considerat de pasionaţii de automobile ca avînd cel mai spectaculos design pentru perioada în care a fost creat, începutul anilor 60. A fost, totuşi, fabricat în serie limitată (doar 1640!), dar cine a reuşit atunci să cumpere un astfel de model a dat o adevărată lovitură.

În anii 60 costa puţin peste 10.000 de mărci, acum fericiţii proprietari au în garaj o maşină de circa 115.000 de euro. Este preţul pe care-l oferă cei care vor să aibă un astfel de exemplar de colecţie. O maşină de epocă incredibilă.

Trebuie remarcat că design-ul acestui model a fost inspirat de cel al maşinilor americane. Modelul Auto Union 1000 Sp a fost prezentat pentru prima dată, în varianta coupé, în 1957, pentru ca modelul roadster să fie lansat în 1961. Caroseria a fost fabricată de celebrul producător Baur, în Stuttgart. Auto Union este predecesorul Audi, iar numele a fost schimbat în 1969.

Motor: 3 cilindri în linie, în 2 timpi
Putere: 55 cp şi 4.500 rpm
Capacitate cilindrică: 980
Viteză maximă: 87 mph
Conum: 12,8 / 100 km
Preţ: 10.750 mărci germane
Număr maşini produse: 1.640

OLYMPUS DIGITAL CAMERA