Mitran rescrie istoria: Steaua şi Dinamo, acelaşi antrenor!

Nu s-au născut în aceeaşi zi, în aceeaşi lună, nici măcar în aceeaşi zodie şi nici în acelaşi an. Steaua şi Dinamo au zidit lumea însă cu acelaşi meşter, într-o ţară abia desprinsă dintr-un război care o amputase sufleteşte şi o lăsase mai săracă şi mai disperată ca niciodată, de la vremea cînd era „mare” sau „dodoloaţă”, cum îi spunea Blaga. Moldova rămăsese în mare parte la sovietici, dar sovieticii, aflaţi într-o fază aşa, mai sensibilă, ne dădeau şi ei ceva: comunismul. Pe aripile sinistre ale unei ideologii impuse din Est au venit şi supravieţuitorii bătăliei de la Stalingrad, sub comanda generalului Mihai Lascăr, ofiţerii şi soldaţii români din divizia „Horea, Cloşca şi Crişan”.

7 iunie 1947 

Generalul chiar a primit de la noua putere instalată la Bucureşti conducerea abia înfiinţatului Minister al Apărării şi, în această calitate, a semnat, în ziua de 7 iunie 1947, decretul care aducea pe lume cel mai mare club din istoria sportului românesc: ASA Bucureşti, viitoare CSCA, viitoare CCA, actuala Steaua. Majestatea Sa, Regele Mihai a contrasemnat decretul, ca de altfel şi prim-ministrul de atunci, doctorul Petru Groza. Fiind clubul „reprezentativ al Armatei” populare care se înfiripa atunci, a primit culorile patriei, roş-galben şi albastru, între timp galbenul de la mijloc estompîndu-se. Dar şi un fost mare jucător şi uriaş om de fotbal în calitate de prim antrenor al proaspetei formaţii. Se numea Coloman Braun-Bogdan şi se născuse, cu 42 de ani înainte, în Imperiul Austro-Ungar, la Arad, în 1905. I se spunea Cibi-baci, deşi era încă tînăr, sau Cibişor, dar aşa îl alinta puţină lume, între care foştii selecţioneri Virgil Economu şi Emerich Vogl. Cu el pe bancă şi cu Colea Vîlcov secund, ASA Bucureşti juca primul meci din istorie, la 24 august 1947…

14 mai 1948

Cine era însă Cibi-baci, cel care la doar cîteva luni de la acel moment trecea pe banca unei alte echipe nou înfiinţate, pe numele ei Dinamo? Se întîmpla în 14 mai 1948, cînd undeva, pe strada Lipscani, se semna actul de constituire al celuilalt club militarizat pe sistem sovietic şi ministrul de Interne Teohari Georgescu (două clase la „Sf. Sava”, tipograf de meserie şi agent al ruşilor) îl numea pe acelaşi Coloman Braun-Bogdan antrenor principal!
Cine era antrenorul cu care cele două superputeri ale fotbalului românesc, printr-o bizară pictură a destinului, îşi începeau istoria, succesiv şi intempestiv? Cibi-baci fusese un mijlocaş excepţional, care pînă la 27 de ani jucase la echipa-fanion a Aradului din perioada interbelică, AMEFA. Apoi, în 1932 a plecat în Franţa, semnînd cu Racing Club Calais. De acolo, în zilele perfect senine se vedea coasta vînătă a Angliei, ţara care inventase fotbalul şi care, dispreţuitoare, nu cobora pe continent pentru a juca, vai, nici măcar la Mondiale, cu desculţii din Italia, Argentina, Uruguay sau Franţa…„Cibişor” s-a încumetat însă să treacă peste Canalul Mînecii şi a urmat cursurile Academiei Folkstone. În 1934 s-a întors în ţară, semnînd pentru Juventus Bucureşti, dar, în acelaşi timp, între 1936 şi 1938, deşi încă jucător la Juventus (până în 1940), era antrenor principal la Sportul Studenţesc, fapt unic mondial, probabil!

Dedicaţie de la Colea Vîlcov

În timpul războiului a antrenat în Ardeal, la Jiul, 5 ani, pînă în 1945. Apoi a preluat echipa naţională, cu care participase ca jucător la Mondialul din Franţa, din 1938. La 33 de ani, însă, nu prinsese nici un minut în celebra echipă a „B”-urilor: Baratky, Bodola, Bărbulescu, Bindea, Brandabura, Burger, Braun-Bogdan… Plus Dobay, plus David, plus Sfera… În 1946, de la cîrma naţionalei, la 41 de ani, prelua pe Rapid Bucureşti, apoi, în 1947 pe Steaua şi în ’48 pe Dinamo… A plecat din Bucureşti acasă, la Arad, în ’52. Lăsase pe cel mai talentat dintre fraţii Vîlcov, pe Colea, fostul lui adversar de altădată, de la Venus, pe banca CSCA-ului şi acesta, în ’49, a luat Cupa României, dedicîndu-i-o! Pe Rudy Wetzer şi pe Baratky i-a lăsat apoi să-i succeadă la Dinamo, iar în ’54 l-a întîlnit pe banca alb-roşilor din {tefan cel Mare chiar pe Colea Vîlcov, care făcuse acelaşi drum ca şi el!
În acel an, 1954, titlul a mers însă la Arad, aşa cum, cu un an înainte, Cibi-baci adusese Cupa României. Trecuseră doar cîţiva ani, vreo 6-7, de cînd fostul mare mijlocaş al Juventus-ului făcuse lumea şi o începuse cu Steaua şi apoi cu Dinamo… iar acum le învingea, cu UTA! Şi cu ce învăţase, cîndva, la Academia Folkstone, trecînd Canalul…