Coşmarul lui Gabriel Batistuta. Ce gest disperat a vrut să comită din cauza durerilor

Ani de zile Gabriel Batistuta a fost idolul Florenţei. Cel supranumit Batigol era un adevărat zeu în anii 90 pentru fanii grupării toscane şi sentimentul a fost reciproc, argentinianul rămânând ani mulţi pe Artemio Franchi, abia la începutul anilor 2000 acceptând să plece la AS Roma, ca urmare a unor serioase dificultăţi financiare ale clubului. Până atunci refuzase, în plină glorie, oferte de la Real Madrid şi Manchester United.

Calvarul pentru Gabriel Batistuta a avut două aspecte, unul nefiind depăşit complet nici astăzi. Primul s-a petrecut în era Fiorentina, privind o situaţie tensionată între jucător şi soţia sa Irina, care la un moment dat chiar l-a părăsit. A fost o perioadă grea pentru Batigol, căzut într-o cruntă depresie şi de aici pasul spre exces de alcool a fost foarte mic. Este de notorietate mesajul scris de argentinian pe geamul unei camere video după un gol marcat: Irina, te iubesc!

Doctorul nu l-a luat în seamă pe Gabriel Batistuta

Perioada de depresie a rămas între timp doar un vis urât. Problema care nu îi dă pace celui care a reuşit câte un hat-trick la două turnee finale de CM (1994 şi 1998) este cauzată de numeroasele accidentări la genunchi suferite în carieră. În urmă cu trei ani Batistuta a început să aibă dureri imense la ambii genunchi, ceea ce l-a pus în imposibilitate de a mai putea umbla. “Într-o dimneaţă, pe la ora 4, aveam nevoie să merg la baie, care era la 3 metri. Nu am putut să mă dau jos şi am udat patul. Şi apoi aşa s-a mai întâmplat în câteva rânduri”.

Disperat, în mintea lui Batistuta şi-a făcut loc un gând şocant. S-a dus la doctor şi i-a cerut pur şi simplu să îi amputeze picoarele şi să îi facă o proteză asemenătoare celei pe care o are sud-africanul Pistorius. Norocul a fost că medicul nu s-a pus la mintea lui şi cu tratament, cu multe exerciţii de refacere, situaţia s-a mai îmbunătăţit, nu s-a vindecat complet. Mai sunt zile când durerea e mare şi are nevoie să se ajute de cârje, dar oricum nu mai trăieşte acelaşi coşmar şi poate, cât de cât, să ducă o viaţă normală.