Radar TV: Poetul becalist Nea Vali, Gaia-Maţu’ cu arbitrajul video şi… să petreceţi fanatik!

„Digitalii” ăştia nu ştiu nici ce se petrece în ograda lor şi nici unde le sunt minţile, poate le-or fi plecat cu săniile pe caldarâm, că la noi şi zăpada e-n criză. Da’ să afli de la alţii că Ilie Dumitrescu ar putea fi (sau a fost) posibila mutare-surpriză, asta da revelaţie, de Crăciun! Da’ nici cu Ilie nu ne e ruşine… Stătea cu ei în studio şi chicotea la auzul discuţiilor, da’ nu scotea un sunet. Mucles, tată, Mossad 5 minute, chiar şi pe culoare, la o ţigară palmată, pentru că, să zicem că am priceput de ce nu le-a detonat exclusivitatea în direct, poate s-ar fi supărat Gigi, da’ aşa, la o bârfă „neoficială”, „la berea de după”, cum zicea Andrei Niculescu, pe vremuri, putea să-i informeze, măcar de n-ar mai alerga colegii după cai verzi pe plasmele noastre… Tot Victor Piţurcă a oferit, la acelaşi post de televiziune (care în general dă numai lovituri „exclusive” de stat în coadă) soluţia pentru rezolvarea „dilemei Omrani” şi a sugerat un schimb reciproc avantajos între francez şi Alibec. Până la urmă, toată lumea ar avea de câştigat, ca-n „Tache, Ianke şi Cadâr”, sau „catâr”, dacă nu numai că îţi trebuie un pic de şmecherie oltenească pentru chestia asta. Nici nu mai contează dacă Omrani are sau nu un impresar valabil sau doar o umbră, pentru că odată intrată în joc flaşneta combinaţiilor tipic mioritice, nimic nu ne mai stă în cale!

Curat lucru, Gigi ştie cum să facă afaceri, ba se pricepe de minune şi la aruncarea cu praf în ochii fraierilor. Deunăzi, a declarat la ProX că a primit o ofertă de 5 milioane de euro de la un club din Turcia, în schimbul lui Alibec şi că, dacă tranzacţia se va perfecta, îi va plăti lui Băluţă clauza de reziliere. Şi povestea transferului lui Alibec e cusută cu aţă albă, dar a devenit telenovela cu ăl mai mare rating dinaintea Crăciunului. Şi pentru că, nu de mult, am sărbătorit, iarăşi, Revoluţia, ne permitem o glumă pe măsură. Povestea lui Denis aduce aminte de un cuplu celebru de atacanţi, Ceauşescu I şi Ceauşescu II, care, în decembrie 1989, au fost vânduţi şi de Steaua şi de Dinamo, deşi ambii erau legitimaţi la FC Olt Scorniceşti.

Gafe TV, de la Digi la Telekom, cu Valeriu Argăseală, Victor Piţurcaă şi Gheorghe Hagi

Potrivit lui Sorin Răducanu, fost candidat la şefia FRF, FCSB n-ar avea drept de joc, iar MTS a confirmat ipoteza. Aşa. Păi şi? Cum rămâne? Încă o dovadă că, în ţărişoara noastră dâmboviţeană, când se detonează o „bombă”, în prima pauză, „geniştii” beau o bere şi uită… Şi noi credeam că apa care curge, din când în când ia şi pietrele cu ea…

Duduie fotbalul românesc de talente literare, de a intrat în fibrilaţie grupul de reflexie şi sarmale de la Academia Română! Nepăsător, parcă, la „scandalul Alibec” şi la toată frăsuneala de la FCSB, Valeriu Argăseală a publicat un volum de versuri, intitulat „Suflete reci. Un pic mai singuri decât ieri”. Boss-ul roş-albastru a adunat aproape 40 de poezii, scrise în ultimii ani, pe teme precum sărbătorile religioase importante, dragostea pentru părinţi şi pentru femeia iubită, trecerea  timpului şi… înstrăinarea produsă de apariţia reţelelor de socializare. Iată cum sună una dintre capodoperele romanticului întârziat nea Vali şi veţi observa că versurile denotă o certă inspiraţie becaliană, pentru că slova adânc naivă, dar curajoasă în exprimarea unei tandreţi cu care nu ne imaginam vreodată că ne va izbi autorul, merită apreciată măcar pentru pasiunea acestuia pentru literatură: „Cu toate că te simt apropiată, / Când te ating sau te sărut în vis / Eu te aştept de fiecare dată / Şi las geamul iubirii larg deschis. / Să te privesc cu ochii-nchişi, iubită, / Să fiu prezent în preajma ta cu tot, / Să ştiu că simţi că nu eşti părăsită, / Că altceva să fac nu cred că pot, / Tu chiar meriţi timpul să-l cuprindem / Un pod să fac doar să ne întâlnim, / Să-l ferecăm în lanţuri şi să-l vindem, / Că fără timp putem să ne iubim. / Duşmanul nostru mă gândesc întruna / Să-l căutăm, să-l prindem, să-l avem / Şi să-l închidem pentru totdeauna, / Sperând de-a pururi să nu-l mai vedem”. Observaţi, aşadar, simbolistica limuzinii, prin acel „geam al iubirii”, care poate, fi, însă, interpretată şi drept un recurs la memorie, care subliniază tandreţea clipelor de magie în care războinicii roş-albaştri îşi dădeau sângele în geamul hidrantului, încercând să „ferece în lanţuri” lumina spirituală din vestiar. Urmează ideea „vânzării”, care stă la baza şcolii filosofice păstorite de Gigi, precum şi ultima obsesie, de-a dreptul becaliană, cea a „duşmanului” etern, dar aici se pot desprinde şi niscaiva influenţe din Victor Tulbure sau din Maiakovski. Ce să mai discutăm, românu’ e născut poet şi evoluează emoţional pe panta durerii şi a ofertei de nemărginit, în materie de scălămbăieli mistice… Acu’, partea bună e că versurile sunt rezultatul unui chin metafizic depus în libertate şi nu produsul unei munci din dorinţa eliberării condiţionate, cum au stat lucrurile în privinţa altor „scriitori” proveniţi din lumea fotbalului. Partea proastă e că „romantizmu’” se împleteşte, uneori, cu ciordelile oligofrene care compun versurile manelelor. Ia ascultaţi aici: „Aş vrea să fiu milionar, / Să merg doar la cămaşă şi costum. / Să nu am viaţa zilnic un coşmar, / Iar lumea să mă judece postum”. Cum a zis coana Leana, nea Vali: „O să vă judece colegii mei, academicienii!”…

Nu trage, dom’ Gino, sunt io, Răzvănel, martalogu’ lu’ matale!

Vedem la Telekom Sport că răzbelul dintre LPF şi FRF se încinge. După ce Răzvan Burleanu a declarat că nu va lăsa Liga să introducă sistemul VAR în România atât timp cât nu toate echipele vor beneficia de el, forul păstorit de Gino Iorgulescu a emis un comunicat, din care cităm: „Rămânând consecventă cu propriile principii, deja anunţate în acest caz, LPF va face toate eforturile pentru ca, începând din play-off, să testeze sistemul VAR, măcar la unul dintre cele trei meciuri din această fază a competiţiei. Şi noi ne dorim ca toate meciurile să beneficieze de acest sistem, dar până la implementarea lui generală, considerăm că nu putem abandona ideea testării acestuia în următoarea etapă a întrecerii. Ne surprinde reticenţa preşedintelui FRF şi partizanatul domniei sale faţă de actualul mod de arbitraj. Lumea fotbalului evoluează şi domnul Burleanu ar fi trebuit să fie primul care să încurajeze schimbarea şi nu să iasă în spaţiul public cu afirmaţii care pot zdruncina încrederea cluburilor în acest sistem”, se arată în comunicat. Hopaaa, „reticienţa” şi „partizanatul”? Păi acum v-aţi prins? Discursurile habarniste ale şefului Federaţiei, evident involuntare, asigură de prea mulţi ani aplauze entuziaste, hohote de râs, o gamă largă variată de chicoteli şi întrebări tâmpite la emisiunile tv, găzduite de televiziunile aflate în foame de rating. Problema este că, pe termen lung, „fenomenul”, adică Liga 1, se deteriorează constant şi produce monştri, mulţi dintre ei provenind dinspre arbitraj. Iar dacă domnu’ Burleanu nu pricepe, îl medităm. Dacă nu vrea, îl schimbăm!

De pe site-ul www.fanatik.ro aflăm că Naţionala României a încheiat anul pe locul 41, în ierarhia mondială, sub Congo şi Iran. Doare, dar… se poate şi mai rău. Sânge n-o să mai curgă, la Naţională, după execuţia lui Daum, da’ le-a curs băieţilor la plasmă de-au învineţit!

Naum şi stafia lui Ioniţă. La Cluj

Radu Naum a avut, întâmplător, umor, într-o discuţie cu Bogdan Mara. „A fost văzut Alexandru Ioniţă, la Cluj”, a spus realizatorul TV, iar oficialul clubului de sub Feleac a replicat: „Păi, nu e nimeni la Cluj!”. Naum a replicat, inteligent: „Păi, sunt toţi clujenii!”. Ioniţă, ăsta, zici că-i stafia tatălui lui Hamlet, deşi aia avea mai multă consistenţă…

Răzvan Lucescu ne anunţă, marţial: „În România nu există presiune. În Grecia, da!”. Normal. La noi există doar un mediu toxic, despre care suntem minţiţi că „face bine competiţiei”, când, de fapt, sunt umflaţi cu pompa, precum claponii înaintea sărbătorilor, fotbalişti şi conducători de cluburi care au mai mult de-a face cu desenele animate decât cu fotbalul modern. Ce mai, Răzvan le-a produs unora o revelaţie mai mare decât aceea că, în patria doinei, se cântă manele…

Digisport.ro

Împușcată mortal în plină stradă, la 21 de ani, alături de iubit! Autoritățile au făcut o descoperire care schimbă totul

De la protevista Corina Caragea am aflat că „Moruţan (cu o clauză de reziliere absolut vandală, 70 de milioane de euro!), Coman şi Man sunt bibelourile Stelei. Costă împreună cât Neymar!”. Şi totuşi, ar fi mai bine dacă ar fi fotbalişti şi nu peştele de pe televizor, vreun dulău chicios din ipsos ori o vază cu mutră de copil păros… Atenţie la fondu’ plastic, pardon, psihic, băieţi, că ia priviţi ce mobilă de exterior a ajuns săracu’ Alibec, dacă n-a ştiut să-şi gestioneze atuurile!

Tot la ProTV am văzut, cu emoţie, că deşi n-au bani nici să tragă apa-n tren, rapidiştii, în frunte cu Pancu, au „comis” un act de binefacere, la o mănăstire din apropierea Braşovului. Elegant şi emoţionant. În rest, din nefericire, rapidiştii rămân vechi chiriaşi ai reveriei, cu restanţele neplătite, că d’aia par să rămână şi fără stadion…

„Calculelele” lui Gică, un dar de la Moş Crăciun!

Face Hagi ce face şi iar ne punem pe râs! Da’ nu aşa, de pamplezir, ci pe un râs isteric! Iată ce ditamai cadoul a oferit Moş Crăciun acestei rubrici, tocmai prin guriţa Gicanului: „Matematica n-am descoperit-o io! 55 de jucători, în 5 ani! Deci, 10 jucători pe an!”. Maestre, dacă ne rugăm toţi să nu mai comiţi derapaje d’astea, nu de alta, da’ e păcat de munca matale, zău că ne ies mătăniile cu zecimale! Şi încă una, aşa, de final de an, tot „marca Hagi”: „Vă dau o bombă! Un lider e un conducător! Aşa sunt io şi o să mă duc! Aşa m-a făcut mama!”… Să ne trăieşti, Gică, oriunde te-ai afla!

Super Dan, la ceas aniversar

Dan Petrescu a împlinit o jumătate de secol şi parcă mai ieri zbura pe terenurile Mondialului american sau pe cele de la „Coupe du Monde”, unde a „executat” (ca să folosim expresia colegului Ilie Dumitrescu) Anglia, în ultimul minut. La mulţi ani, „Bursucule”, să petreci… fanatik, ca şi ceilalţi români! Sau măcar în… pijama, cum am auzit de la colegi că ar fi „comis-o” Chiricheş, la Napoli…

Pentru final, am păstrat două replici care sintetizează, exact, tot ce s-a întâmplat anul acesta, în fotbalul mioritic… Primul adevăr istoric, ce aminteşte de menirea noastră, în general şi în particular vorbind, în preliminariile turneelor finale, îi aparţine lui Falemi: „Intra unu’ la duş, apoi intra altul. Eram cu toţii în curu’ gol!”. Da’ săpunu’, unde-i săpunu’?… Iar a doua concluzie îi aparţine unuia dintre invitaţii de la emisiunile găzduite de Digi Sport: „Ratarea s-a calificat!”. Nimic mai plastic şi mai realist, în acelaşi timp! La mulţi ani, dragi cititori, stimaţi colegi de breaslă, pe care uneori vă punem pe coji de nucă, dar o facem cu blândeţe fraternală, sărbători fericite iubiţi români şi tuturor creştinilor de pretutindeni, pe care nu vă cheamă „Lewandowsky”! Crăciun Luminat şi un An Nou liniştit şi îmbelşugat!

Andrei Dicu

Această rubrică este un pamflet şi va fi considerată ca atare.