Germanul Gerd Muller, bomberul halterofil

Atacantul lui Bayern Munchen a fost artizanul primului titlu continental al Germaniei, deşi statura sa nu părea deloc a fi a unui fotbalist. Se întîmpla în 1972, anul cînd Audi a început fabricarea mărcii Audi 80 B1, motor 4 cilindri, 1272 cm cubi, 60 CV, model cu două sau patru portiere, din 1973 versiune GT, 1588 cm cubi, 100 CV, in culorile verde şi portocaliu pastel. Modelul a fost vîndut în Statele Unite sub denumirea de Audi Fox. Distributia în Europa şi în restul Americii de Nord a debutat ceva mai tîrziu, în 1979. Un model Audi extrem de apreciat, dovadă stau vînzările de peste 1 milion de exemplare.

Prefaţă pentru 1974

RFG reuşise să devină campioană mondială în 1954,în Elveţia, dar de atunci mai jucase doar o singură finală, tot de Mondial, în 1966, în Anglia, cedînd după prelungiri în faţa naţionalei ţării gazdă. Niciodată nu apăruse în prim planul competiţiei continentale pînă la episodul Belgia 1972. Atunci vest-germanii aveau să aşeze pe cap prima coroană europeană din cele trei pe care le deţin la această oră, prefaţînd prin acel aur şi al doilea titlu mondial, cucerit pe teren propriu doi ani mai tîrziu. Omul care a avut o uriaşă contribuţie la cele două succese a fost vîrful lui Bayern Munchen, Gerd Muller.

Nordlingen, la o oră şi jumătate de Munchen

Gerhard Muller s-a născut pe 3 noiembrie 1945 la Nordlingen, o localitate rurală situată la o oră şi jumătate distanţă cu maşina de capitala Bavariei, Munchen. A fost al cincilea şi ultimul copil al lui Johann Heinrich şi al Christinei Karoline. De mic a avut o singură pasiune, mingea, şi deja la nouă ani se afla în curtea clubului local TSV Nordlingen, unde avea să crească rapid şi să remarce de la un an la altul în competiţiile destinate mai întîi copiiilor şi apoi juniorilor. La vîrsta de 12 ani uimea pe toată lumea, reuşind să marcheze aproape meci de meci, uneori chiar cîte trei sau patru goluri! La numai 15 ani era deja la prima echipă. Aici a rămas pînă în 1964. Statura sa, un atacant deloc înalt şi destul de solid, era în totală contradicţie cu rolul jucat în echipă. Muller a atras atenţia prin avalanşa de goluri semnate la numai 17 ani pentru Nordlingen cu echipa de seniori, nu mai puţin de 47 în 28 de meciuri! Muller, care în limba germană înseamnă morar, a devenit o prioritate pentru cei de la TSV Munchen 1860.

A ajuns la Bayern, în a doua divizie!

Ne aflăm în primăvara lui 1964. Doi oficiali ai lui Munchen 1860 sosesc la conducerea lui Nordlinger, pentru a discuta condiţiile transferului lui Muller. În timp ce aşteaptă să fie primiţi în biroul preşedintelui, Walter Fembeck, mîna dreaptă în Consiliul director al lui Bayern pentru preşedintele grupării bavareze, Wilhelm Neudecker, soseşte pe ascuns la Nordlingen şi izbuteşte să ajungă la familia Muller. În cîteva minute îşi expune planul, Bayern era atunci o echipă de ligă secundă, obţine acordul băiatului şi al familiei şi în următoarea oră toţi ajung la Munchen, în biroul preşedintelui Neudecker, unde se semnează contractul.

Suma transferului: 4000 de mărci!

Ziua de 10 iulie 1964 a fost cea în care Gerd Muller a început activitatea la Bayern. Suma transferului şochează, dar e firească pentru acea perioadă şi pentru faptul că vorbim de un jucător provenind de la o echipă sătească, aflat încă la vîrsta junioratului: 4000 de mărci şi totodată încadrarea sa ca salariat cu forţă de muncă parţială într-un atelier de mobilă, pentru a obţine un venit lunar. La Bayern Muller a făcut cunoştinţă cu alte două glorii, abia sosite din anonimat, care aveau să devină celebrităţi mondiale alături de Gerd: portarul Sepp Meier şi Franz Beckenbauer.

„Ce să fac eu cu un culturist?”

Cînd l-a văzut pe Muller cu statura sa atipică unui vîrf de careu, antrenorul bavarezilor, Zlatko Cajkovski, şi-a pus mîinile în cap: „Ce este cu acest băiat, cu figură imposibilă de fotbalist? Nu vedeţi că mai degrabă pare un culturist?” Şansa lui Gerd s-a numit Wilhelm Neudecker. Preşedintele lui Bayern a crezut mult în calităţile lui şi nu a acceptat ca băiatul să fie dat deoparte de antrenor. În octombrie 1964 Cajkovski a cedat insistenţelor oficialului său, mai mult cu scopul de a-i demonstra că are dreptate, introducîndu-l în deplasarea de la Freiburg. Surpriză pentru el, Muller a înscris de două ori şi din acel moment nu a mai lipsit din lot, reuşind să contribuie cu 33 de goluri la promovare. Din acel moment Bayern şi-a găsit cel mai bun atacant pe care l-a avut vreodată, cu 365 de goluri înscrise în 427 de partide jucate în Bundesliga.

„N-am fi ajuns aici fără el”

Muller a cunoscut uriaşe satisfacţii în perioada petrecută la Bayern. Patru titluri, tot atîtea Cupe ale Germaniei, trei Cupe ale Campionilor Europeni, Cupa Cupelor în 1967, cînd a trecut în sferturi de Steaua, Cupa Intercontinentală. De asemenea, plecînd la naţională de la Bayern, a ieşit campion european în 1972 şi campion mondial în 1974. Are în palmares un Balon de Aur şi două Ghete de Aur.

Fostul său coechipier la club şi la naţională, Franz Beckenbauer, este convins că golurile lui Muller au adus marile succese: „Este incredibil ce a reuşit el! O spun cu mîna pe inimă, dacă nu erau atîtea goluri marcate de Gerd, niciodată Bayern nu ar fi ajuns la asemenea performanţe nici în ţară, nici pe plan internaţional. Şi la fel la echipa naţională. Îi datorăm enorm acestui om”. Vorbe care au deplină acoperire, pentru că nu mai există în lume nici un alt jucător care să fi adunat 62 de prezenţe la echipa naţională şi să fi marcat mai mult decît numărul selecţiilor, de 68 de ori!

Digisport.ro

FOTO Edi Iordănescu, inclus în Top 10 cei mai sexy selecționeri de la EURO 2024. Pe ce loc e românul

A decis marile succese ale Germaniei

La turneul final al Europenelor din 1972, ţinut în Belgia, au ajuns patru naţionale: RFG, URSS, Ungaria, cea care ne-a scos pe noi cu atîta şansă în barajul de la Belgrad şi reprezentativa ţării gazdă. Muller a jucat practic de unul singur în careul advers. În primul meci a marcat ambele goluri ale victoriei cu 2-1 în faţa belgienilor, apoi in finala cu sovieticii a mai dat două goluri din cele trei reuşite de RFG. Şi aportul său la aurul pentru ţara sa nu s-a oprit aici. Omul cu centrul de greutate foarte jos, a pivotat cum numai el ştia să o facă pe o poziţie aparent imposibilă la finalizare şi a plasat balonul pe jos, în colţul porţii lui Jongblod, gol sinonim cu titlul mondial în finala CM 1974 contra Olandei. În 1979 a plecat de la Bayern, după ce şi Beckenbauer făcuse acelaşi lucru, şi pînă în 1981, la vîrsta de 36 de ani, a devenit vedeta echipei americane Ford Lauderdale, 38 de goluri în 80 de meciuri. Mai puţine ca de obicei, pentru că o serioasă problemă la coloană i-a condiţionat randamentul.

Lupta cu alcoolul

La final de carieră a decis să rămînă împreună cu familia în SUA, stabilindu-se în Florida, unde împreună cu prietenii a deschis un restaurant, care s-a bucurat doar de interesul turiştilor germani, dar nu şi de cel al americanilor. Acest eşec l-a făcut să cadă în depresie şi uşor-uşor a început să îşi verse amarul în alcool. În aprilie 1984 familia Muller a renunţat la viaţa din State şi a decis să revină la Munchen, în timp ce problemele cu alcoolul deveniseră foarte grave. La Munchen însă a fost salvat de ajutorul dat de către foştii coechipieri Beckenbauer şi Uli Hoeness, care l-au internat într-un centru de dezalcoolizare, după care i-au dat diverse treburi de îndeplinit în cadrul clubului bavarez.

Din păcate, în toamna lui 2014 Muller a trebuit să renunţe la activitatea de la club ca urmare a faptului că medicii l-au diagnosticat ca suferind de Alzheimer, o formă de demenţă care necesită permanenta supraveghere a pacientului. Muller se apropie de 70 de ani şi e nelipsit de la meciurile lui Bayern de acasă, în timp ce în localitatea natală stadionul din Nordlingen a căpătat numele său.

68 de goluri în 62 de selecţii a marcat Gerd Muller pentru naţionala vest-germană

„Este incredibil ce a reuşit el! O spun cu mîna pe inimă, dacă nu erau atîtea goluri marcate de Gerd, niciodată Bayern nu ar fi ajuns la asemenea performanţe nici în ţară, nici pe plan internaţional. Şi la fel la echipa naţională. Îi datorăm enorm acestui om” (Franz Beckenbauer)

Audi 80 B1, maşina anului în Europa!

Audi a început fabricarea mărcii Audi 80 B1 în 1972. Un an mai tîrziu a apărut versiunea GT, 1588 cm cubi, 100 CV, culori verde şi portocaliu pastel. S-a bucurat de un succes mare în Statele Unite, unde a fost vîndut sub denumirea de Audi Fox.
În 1973 devine „Maşina Anului în Europa”. La acea vreme erau disponibile trei modele. Sedan, în două sau patru uşi şi o variantă ”station wagon”. Motorul care echipa Audi 80 B1 la acea vreme a fost unul dintre cele mai fiabile realizate vreodată. Audi 80 este părintele actualelor unităţi fabricate de grupul Audi, iar referinţele despre acest model sunt la superlativ.