Fabuloasa poveste a transferului ratat la Real Madrid! "A avut pe masă contractul!" - Fanatik.ro

Fabuloasa poveste a transferului ratat la Real Madrid A avut pe masa contractul

Emil Săndoi a dezvăluit pentru FANATIK.RO că Gică Popescu a avut în mînă un contract oferit în 1990 chiar de preşedintele „galacticilor”, Ramon Mendoza

Pe 4 noiembrie 2015, Gică Popescu a fost eliberat condiţionat din penitenciarul Jilava după ce a ispăşit un an şi 8 luni din pedeapsa de 3 ani, o lună şi 10 zile primită în urma Dosarului „Transferurilor”. Pe lîngă familie şi rude, unul dintre cei mai fericiţi oameni că „Baciul” este în sfîrşit liber s-a arătat fi bunul său prieten şi fost coleg de cameră de la Universitatea Craiova şi de la prima reprezentativă, Emil Săndoi. Care a povestit pentru FANATIK un episod necunoscut din viaţa marelui fotbalist Gică Popescu.

„Băiatul ăsta a fost un fotbalist uriaş”

Emil Săndoi a aflat de la FANATIK vestea eliberării lui Gică Popescu şi aproape că a început să plîngă de bucurie. „E adevărat?! Extraordinar! Extraordinar! Mă bucur nespus de mult pentru Gică. O să încerc să iau şi eu legătura cu el prin telefon. Este foarte bine, domnilor, că a fost eliberat. Gică a fost unul dintre cei mai uriaşi fotbalişti pe care i-a dat ţara asta. Nu e uşor şi nu e la îndemîna oricui, mai ales a unui român, să fii căpitanul Barcelonei, dar vreau să vă spun că el s-ar fi putut transfera de la Universitatera Craiova mai întîi la Real Madrid, nu la PSV Eindhoven. Da, aţi auzit bine! Gică Popescu ar fi putut să joace cu Hagi în aceeaşi perioadă la Real Madrid”, a „detonat” Săndoi bomba.

„Mendoza i-a pus contractul pe masă”

Deja mai liniştit şi mai destins, antrenorul Craiovei sub forma ei actuală, de Clubul Sportiv Universitatea, a povestit cum, dar şi în ce perioadă s-ar fi putut realiza trasnsferul lui Gică Popescu la Real Madrid: „Ce vă mărturisesc acum e purul adevăr. Am văzut cu ochii mei şi pot să afirm cu tărie că dacă Gică Popescu dorea, să ştiţi că el se putea transfera de la Universitatea Craiova la Real Madrid. În timpul Campionatului Mondial din Italia 1990, preşedintele de pe atunci al madrilenilor, Ramon Mendoza, venise în tribune la partida România – Argentina să-l vadă la lucru pe Gică Hagi, dar în acel meci i-a atras atenţia şi Gică Popescu. Am înţeles că ei se despărţiseră de argentianianul Oscar Ruggeri şi căutau un înlocuitor pentru acesta.

La vreo două zile după meciul cu Argentina, i-am văzut contractul lui Gică Popescu, oferit de Mendoza, în camera noastră. Eu nu mai ştiam cum să-l împing pe Gică de la spate să semneze şi îl întrebam dacă realizează pe ce contract poate să îşi pună semnătura. I-am spus că e nebun la cap dacă nu semnează pe loc cu Real Madrid. Însă el s-a tot fîstîcit, îmi spunea că nu vrea să pară în faţa spanilolilor că e disperat să plece din România, să joace în străinătate şi în cele din urmă a amînat pînă cînd a ajuns la PSV Eindhoven. Iar pe fir intraseră între timp şi itlaienii de la Lecce. Le vremea aia, cum noi veneam după perioada din comunism, majoritatea jucătorilor noştri din echipa naţională erau ameţiţi cu tot fel de contracte şi propuneri de la o grămadă de echipe din străinătate. Eram, cum s-ar spune, prăjituri numai bune de mîncat pentru impresari”, a spus Săndoi.

„Nici Gică Hagi nu l-a convins!”

După ce Gică Popescu nu a dat pe loc un răspuns pozitiv pentru transferul propus de Real Madrid încă din timpul Campionatului Mondial din Italia 1990, Gică Hagi, ajuns el între timp în tricoul „galacticilor”, a tot încercat să-l convingă pe cumnatul său să parafeze mai repede înţelegerea. „Gică Hagi îl tot suna de la Madrid pe Gică Popescu să vină mai repede şi să semneze cu Real, dar «Pope» se încurcase cu un precontract cu Leece, iar pe ultima sută de metri îi venise şi o ofertă de la PSV Eindhoven, mult mai bună atît pentru el, cît şi pentru Universitatea Craiova. Acolo juca marele Romario, iar Ronaldo, brazilianul nu portughezul, evident, era pe atunci un tînăr promiţător abia sosit şi el în curtea olandezilor. Influenţat de unul şi de altul, Gică a reuşit să scape, ca să zic aşa, de italienii de la Lecce, care îl aşteptau ca pe o mină de aur şi a semnat cu olandezii. Hagi i-a spus imediat că a făcut o mare greşeală că nu i-a ales pe cei de la Real Madrid, pentru că într-un asemenea tren nu te poţi urca de multe ori”, ne-a spus un apropiat al lui Gică Popescu.

„N-aveai cum să-i mai ţii în România”

După Campionatul Mondial din Italia 1990, majoritatea jucătorilor de la echipa naţională s-au transferat în străinătate. „Nu aveai cum să îi mai ţii în România pe jucătorii care fuseseră prezenţi la Campionatul Mondial din Italia după ce turneul final se terminase. O parte dintre aceşti jucători chiar erau curtaţi de formaţii din străinătate încă din 1988 sau 1989, dar regimul Ceauşescu nu le permisese să plece «afară». Poate în decursul anilor au fost cîteva excepţii, vezi cazurile lui Rodion Cămătaru şi Loţi Bölöni, sau au fost celebrele «dezertării» ale lui Marcel Răducanu şi Miodrag Belodedici, dar oficial, legal, nu pleca nimeni, chiar dacă era vorba de AC Milan, Real Madrid, Juventus Torino sau FC Barcelona. Asta era situaţia la vremea respectivă în România. În plus de asta, în timpul Turneului Final Mondial din Italia, jucătorii români erau ameţiţi de tot felul de intermediari de transferuri, impresari cu acte, dar şi escroci, cu tot felul de oferte. Încă nu intrase în România tăvălugul impresarilor de toate neamurile, iar cei mai cunoscuţi de la noi erau Dan Alban şi mîna sa dreaptă de la vremea respectivă, Giovani Becali”, a povestit pentru FANATIK o sursă din lumea impresarilor.

„Tricolorii” plecaţi „afară” după CM 1990

Titularii

Silviu Lung Steaua – Logrones

Mircea Rednic Dinamo – Bursaspor

Ioan Andone Dinamo – Elche

Gică Popescu Univ, Craiova – PSV Eindhoven

Michael Klein Dinamo – Bayern Uerdingen

Ovidiu Sabău Dinamo – Feyenoord

Iosif Rotariu Steaua – Galatasaray

Ionuţ Lupescu Dinamo – Bayer Leverkusen

Gică Hagi Steaua – Real Madrid

Gabi Balint Steaua – Real Burggos