Capcanele noului preşedinte FRF

Victoria lui Răzvan Burleanu este, şi nu cred că exagerez, cea mai mare surpriză din istoria fotbalului românesc de după Revoluţie. În afară de el (nu mai încercaţi cu tupeu, mulţi, să vă arogaţi parte din victoria acestui tînăr!), nimeni nu a crezut cu adevărat că un băiat atît de crud, de care acum 6 luni de zile aproape că nu auzise nimeni, va reuşi să răstoarne spectaculos un sistem corupt şi odios, care a adus cel mai iubit sport al românilor în sapă de lemn.

Îmi place Răzvan Burleanu! Are o carismă şi o forţă deloc proporţională cu tinereţea lui, care i-au impresionat pe mulţi, inclusiv pe ziarişti. Jurnalişti de toate coloraturile, care, în general, l-au susţinut, deşi toţi credeam că e mai degrabă o fantezie decît un candidat cu şanse. Ştie să se îmbrace, costumul stă bine pe el, nodul de la cravată e perfect, ochelarii sînt eleganţi, iar acestea sînt amănunte deloc de neglijat pentru profesioniştii limbajului trupului. Întrebaţi-i pe consilierii lui Obama cît contează fiecare cută să fie la locul ei… Nu-i lipseşte nici simţul umorului, aseară, după victorie, mă ameninţa că n-o să uite cum l-am ţinut în frig în emisiunile de la EtnoTV... Peste toate, însă, preşedintele de 29 de ani al FRF are un discurs puternic şi aspiraţii pe măsură. Niciodată hîrşîitul şi cleiosul Mircea Sandu nu a fost umilit mai tare decît acum, cînd ”puştiul” sau ”mini-candidatul” i-a dat o lecţie de neuitat fără ca măcar să-l bată cu nuiaua de alun. Faţa răvăşită a lui Sandu din timpul alegerilor, chipul îngheţat, ca de cadavru, şi certitudinea care îl ştrangula că gaşca lui va pierde puterea, toate acestea au făcut toţi banii pe transmisia TV.

Dar să revenim la viitorul fotbalului românesc cu faţă umană, pe care Gazeta sporturilor, inspirat, îl caracteriza în ediţia de azi: ”Gavroche s-a făcut mare”! Îl sfătuiesc pe Răzvan Burleanu, în primul rînd, să nu se grăbească. Şi aici ştiu că profesionistul Chivorchian e o garanţie… Burleanu a dat dovadă de înţelepciune, reconfirmîndu-i pe Piţurcă şi pe Deaconu, pentru că numai proştii se îmbată de bucurie seara, demolează tot peste noapte şi uită să se mai trezească dimineaţa… Naţionala noastră a făcut cu Argentina cel mai bun joc din ultimul mandat al selecţionerului, un fotbal entuziast care ne dă speranţe că, pare incredibil, şi-n Victor Piţurcă s-a declanşat o revoluţie. Dacă lasă orgoliile şi-l foloseşte şi pe Sănmărtean, atunci Piţurcă chiar are o şansă în ceea ce mă priveşte. Ezitările de genul ”Reghe la naţională”, iar peste cîteva ore ”continuăm cu Piţurcă” nu dau bine pentru noul preşedinte. Par pusee de amatorism ale unui om fără experienţă. În ceea ce priveşte activitatea arbitrilor, e normal ca Deaconu să primească măcar 6 luni de probă, poate şeful CCA, eliberat de presiuni, chiar are coloană.

Şi în ceea ce-l priveşte pe ”Naşul”, Burleanu trebuie să facă paşi mărunţi. Să păşească atent să nu calce şarpele… Trebuie răbdare fiindcă personajul e uns cu toate alifiile. Acum, nu neapărat Mircea Sandu este prioritatea numărul 1. Burleanu trebuie imediat, dar imediat, să rezolve ecuaţia Comitetului Executiv, fiindcă altfel va semăna cu primarul Bucureştiului Traian Băsescu, care la începutul anilor 2000 nu putea să implementeze nimic, să impună nimic, să construiască nimic, deoarece Consiliul Local era format covîrşitor din inamicii PSD-işti. Burleanu, dacă nu se mişcă, poate să aibă surpriza să fie un şef fără putere! Actualul Comitet Executiv este emanaţia lui Mircea Sandu şi a lui Kassai, care, bine-nţeles, înainte să-şi dea duhul profesional, au mai comis o ilegalitate, implantîndu-şi oamenii în CEx. Burleanu are pîrghiile necesare să schimbe Comitetul Executiv, pentru a-şi pune planurile de viitor în aplicare şi a nu sta la mîna acoliţilor ”Naşului”.

Apropo de Sandu, simpaticul Burleanu a făcut deja, în primele ore de mandat, două greşeli de netrecut cu vederea. S-a afişat în conferinţa de presă cu odiosul său predecesor, care nu a scăpat ocazia să facă iarăşi pe superiorul în faţa presei şi a tînărului său coleg de prezidiu, iar apoi a fost de acord cu micşorarea pachetului de privilegii ale lui Sandu, fapt pe care uleiosul ex-preşedinte l-a prezentat drept o mare concesie făcută de el federaţiei şi românilor. Burleanu trebuie să înţeleagă clar că Mircea Sandu este şi lacom, şi nesimţit, tare ce se adîncesc odată cu trecerea vîrstei. Numai un nesimţit putea să-şi acorde 75.000 de euro anual pentru tot restul vieţii, în timp ce românii mor de foame. Omul în care milioane de microbişti îşi pun speranţele n-are voie să facă nici cel mai mic compromis cu omul înjurat de milioane de microbişti! Mircea Sandu, după toate deserviciile aduse fotbalului românesc, nu are dreptul la nici o rentă viageră, la nici un pachet special de pensionare, ci doar trebuie înlăturat, cu răbdare, din viaţa şi istoria FRF. Şi, dacă se poate, înainte de cele 6 luni… Burleanu să nu uite că voturile pe care le-a primit au venit în primul rînd ca o reacţie de scîrbă şi de dezgust a afiliaţilor împotriva sistemului. A fost un vot de blam dat corupţilor patronaţi de Mircea Sandu. Un individ care trebuie ţinut la distanţă! Orice altceva înseamnă că Răzvan Burleanu este doar un tip şovăielnic, cu o mască excelent fotoshopată de profesionişti.

Dacă în anumite chestiuni de mai sus i-am recomandat răbdare lui Burleanu, în alte probleme trebuie să se mişte foarte repede, la fel de iute precum l-a trăznit pe secretarul de tristă amintire Adalbert Kassai. Ce mi-a plăcut mişcarea! Lupescu şi Hagi sînt două nume mari, cu o imagine şi cu un blazon de necontestat, pe care tînărul conducător trebuie să se sprijine necondiţionat. Liga 1 şi Liga 2 trebuie recalibrate, ca să nu spun revoluţionate, din punct de vedere al sistemului competiţional. Craiovei şi Timişoarei este musai să li se facă dreptate! Relaţiile cu presa şi cu sponsorii trebuie reinventate. Şi lista e lungă, dar nu cred că va conta pentru un băiat cu putere de muncă. Simpatia pentru Răzvan Burleanu este azi imensă şi binemeritată, dar să nu uite că sportul preferat al românilor este suprimarea caprei şi jugănirea vecinului. Burleanu să fie mai atent, deci, cu ce ţapi iese în public…