Pe la ora 13 îmi sună mobilul. Un număr interesant, pe care nu-l știam, cu mulți de 7. Răspund repede, cu speranța că e premierul Orban, care mă anunță triumfător că mi-a alocat pentru site jumătate din cei 10 milioane de euro lunar întru ajutorarea „presei libere din România”. Nu flecuștețul de bani mă excita, ci ideea de a-l zgândări apoi pe Cozmin Gușă, care e anti proiectul poreclit de el „pomană pentru ziariști”. Cozmin seamănă zilele astea cu Rapidulețul. Cam singur împotriva tuturor
Nu era Ludovic, împăratul, ci un general. Anghel Iordănescu. Pe un ton sprințar, de puști, deloc de septuagenar, a început cu o glumă. Apoi a continuat: „Nea Horia, nu te supăra, dar nu pot să vă dau interviul acela. Știu că o dată în viață fac 70 de ani, știu că e o ocazie specială, aș vrea și eu, dar pur și simplu nu pot! Am vorbit și cu prietenul Ioanițoaia, și cu Dan Udrea de la Gazetă, și i-am refuzat și pe ei. S-au cam bosumflat, mi-au dat vreo 10 telefoane, dar răspunsul a fost tot NU!”
Și-atunci, care e motivul, nea Puiu?, l-am întrebat, devenit brusc curios. Răspunsul marelui antrenor m-a uns la inimă: „Nea Horia, mi-e rușine să fac paradă acum cu cei 70 de ani ai mei. Să mă laud cu cariera, cu victoriile, cu mesajele de felicitare. Trăim vremuri grele! Românii mor, românii sunt speriați, e sărăcie, poate pentru unii disperare. Nu știu bieții oameni ce le va aduce ziua de mâine. E o perioadă tristă, de încercări… Mi se pare indecent să mă laud cu ziua mea. Nea Horia, nu te supăra, hai s-o lăsăm pe când trece grozăvia asta. Așa e omenește…”
Personal, în ultimii ani, îmi scăzuse respectul pentru „Antrenorul Secolului”. Și ajunsese la cote minime când l-am urmărit, ridicol pe alocuri, cum îi căra sacul de mingi lui Gabi Oprea și celorlalți politicieni libidinoși din partid. Politica l-a coborât mult de pe soclu pe Nea Puiu. I-a umflat buzunarul, interesele, dar i-a dezumflat reputația! Indecent când mărșăluia sub flamura politicului, general Iordănescu a predat, iată, o lecție de decență la 70 de ani. Dovadă că până la urmă valoarea învinge… și că se poate îmbătrâni și frumos….
La Mulți Ani, nea Puiu! Să fii sănătos și să ne trăiești! Mulțumim pentru nopțile magice „americane” și că ai adus atâta bucurie simplă, de neuitat, curată, în inimile românilor. Pentru asta și pentru multe altele meriți o reverență. M-ai rugat la sfârșitul discuției, apăsat, să am grijă de Edi. Ăsta e cadoul meu la 70 de ani: o să-l ridic pe Edi, atâta timp cât Edi se va respecta pe el! E de ajuns, tinere Dom’ general?