Video. Golul fantomă care a decis Mondialul din 1966! Coreea de Nord, surpriza ediţiei din Anglia

ISTORIA MONDIALELOR
Razvan Nicolae   
în Galerie foto
18/03/2018, 11:26
Video. Golul fantomă care a decis Mondialul din 1966! Coreea de Nord, surpriza ediţiei din Anglia GALERIE FOTO ISTORIA MONDIALELOR

După 36 de ani de la prima ediţie a Campionatului Mondial, Anglia găzduia ediţia din 1966. „Fotbalul se întoarce acasă” era părerea unanimă pe insulă, după victoria obţinută, în faţa Germaniei de Vest, la Congresul FIFA din 22 august 1960. Spania intrase şi ea în cursă, dar s-a retras înainte de votul final. Anglia pune la bătaie stadioane, infrastructură şi, mai mult decât orice, fani care iubesc fără limită fotbalul.

După numeroasele proteste ale Americii de Sud din trecut, la ediţia din 1966 a venit rândul ţărilor din Africa să boicoteze preliminariile. „Continentul negru” era obligat să împartă un loc pentru turneul final cu Asia. Toate cele 15 selecţionate africane au refuzat să ia parte la meciurile din calificări. Ca la orice ediţie, preliminariile au adus câteva surprize. Cehoslovacia, vicecampioana mondială en-titre, Iugoslavia şi Scoţia au fost marile absente. Mexic, Uruguay, Argentina, Ungaria, Chile, URSS, Portugalia, Franţa, Spania, Germania de Vest, Coreea de Nord, Elveţia, Italia şi Bulgaria s-au calificat la turneul de final, alături de ele mergând, din oficiu, Anglia şi Brazilia.

“Zeiţa de Aur”, furată înainte de Mondial

Pe 20 martie 1966, cu patru luni înainte de startul turneului final, o ştire făcea înconjurul lumii. Trofeul „Zeiţa de Aur”, decernat campioanei mondiale, fusese furat. În sala în care fusese expusă cupa, printre altele, se mai aflau şi timbre rare, cu o valoare de peste trei milioane de lire sterline. Cu toate astea, hoţul a decis să fure un trofeu care avea o valoare mult mai mică, cel puţin din punct de vedere economic. O săptămână mai târziu, căţelul Pickles a descoperit trofeul în timp ce era plimbat într-un parc de stăpânul lui. David Corbett, posesorul câinelui, a pus mâna pe 5.000 de lire, recompensa oferită de organizatorii turneului.

Faza grupelor a adus două mari surprize, Italia şi Brazilia erau eliminate după primele trei meciuri. Primii au fost trimişi acasă de Coreea de Nord, marea surpriză a turneului final. Lee Chang-myung, portarul asiaticilor, a fost în zi de graţie, în timp ce Pak Doo-ik a şocat întreaga asistenţă de pe stadionul „Ayresome Park” în minutul 42. Italia a forţat, însă defensiva coreenilor a fost impenetrabilă. A doua mare surpriză a fost eliminarea Braziliei. Dubla campioană mondială a fost trimisă acasă de Portugalia, într-un meci plin de durităţi, în care Pele a ieşit accidentat. Cu Eusebio şi Simoes în zi de mare graţie, lusitanii au câştigat partida decisivă din ultima etapă a grupelor, scor 3-1. VEZI IMAGINILE SUS ÎN GALERIA FOTO.

Coreea de Nord, marea surpriză din 1966

Faza sferturilor de finală putea produce o nouă mare surpriză. Coreea de Nord a avut 25 de minute magistrale în meciul cu Portugalia, iar tabela de marcaj de pe „Goodison Park” arăta un neverosimil 3-0 pentru asiatici. Din nou, Eusebio a intervenit ca un adevărat salvator. Starul celor de la Benfica a marcat de patru ori, iar golul lui Jose Augusto a pecetluit soarta calificării. Coreea de Nord părăsea turneul final, însă jucătorii asiatici au fost printre favoriţii publicului. „Noi am comis o mulţime de erori în apărare, dar atacanţii nord-coreeni au fost strălucitori. M-au uimit viteza şi combinaţiile tactice folosite”, avea să declare Otto Gloria, antrenorul Portugaliei, după meci. Coreenii s-au întors acasă ca nişte eroi, chiar dacă mult timp a circulat legenda că Partidul Comunist i-a pedepsit pe Pak Doo-ik şi compania. Alături de Portugalia, în semifinale se mai calificau URSS, Germania de Vest şi Anglia, după un meci controversat cu Anglia.

În careul cu aşi, favoritele au obţinut calificarea după victorii la limită. Anglia şi Germania de Vest treceau de Portugalia, respectiv URSS, cu acelaşi scor, 2-1. În ultima reprezentaţie a portughezilor la Mondialul din 1966, finala mică jucată împotriva sovieticilor, Eusebio a ieşit din nou la rampă şi a marcat în poarta lui Lev Iaşin. Lusitanii puneau mâna pe medalia de bronz, mult timp cea mai bună performanţă a Portugaliei la un turneu final.

Golul fantomă de pe Wembley

Pe 30 iulie 1966, pe stadionul „Wembley” nu găseai un loc unde să arunci un ac. Peste 96.000 de englezi au venit să vadă cum trupa lui Alf Ramsey, încă neredicat la rangul de Sir, aduce trofeul în patria mamă a fotbalului. A fost una dintre finalele care au intrat în memoria microbiştilor de pe întreaga planetă. Nemţii au deschis scorul prin Helmut Haller în minutul 12, însă şase minute mai târziu, Geoff Hurst a adus egalarea. Pe finalul meciului, Martin Peters îi aduce pe englezi în avantaj, dar visul este spulberat de Wolfgang Weber, care marchează cu un minut înainte de final. Finala intra în prelungiri. În minutul 101, Hurst trimite mingea în bara transversală, care mai apoi cade pe linia porţii. Gottfried Dienst, arbitrul partidei, se îndreaptă spre tuşierul Tofiq Bahramov. Sovieticul face semne clare că golul trebuie validat. Nemţii îl înconjoară, dar arbitrul este impasibil. Legenda spune că fiind întrebat de ce validează reuşita, acesta a răspuns răstit: „Stalingrad”. În ultimul minut al prelungirilor, Hurst marchează din nou, în timp ce fanii englezi alergau deja pe gazon, imaginea care astăzi ar fi imposibilă. Bobby Moore, căpitanul Angliei, primea „Zeiţa de Aur” din mâinile Reginei Elisabeta a II-a în uralele unei ţări întregi.

România, la două puncte de calificare

Echipa naţioanlă a României a făcut parte din Grupa a 4-a din preliminariile pentru Mondialul din 1966, alături de Portugalia, Cehoslovacia şi Turcia. Selecţionata antrenată de Ilie Oană a câştigat cele trei meciuri disputate pe teren propriu, însă deplasările au fost de coşmar. Tricolorii au pierdut, pe rând, în faţa celor trei adversare. La finalul calificărilor, România termina pe locul 2 în grupă, la două puncte în spatele Portugaliei.

5 curiozităţi de la ediţia din 1966

– Ediţia din 1966 a fost ultima la care ţara gazdă a jucat toate meciurile pe acelaşi stadion. Anglia a disputat toate cele şase meciuri pe stadionul „Wembley”, spre protestele adversarelor.

– Meciul Uruguay – Franţa 2-1 trebuia să se joace pe stadionul „Wembley”, însă meciul a fost mutat pe „White City”. Motivul este unul incredibil, chiar şi pentru acele vremuri. Pe cea mai mare arenă din Anglia, pe 15 iulie, ziua meciului, avea loc o cursă de ogari, iar organizatorii nu au dorit să amâne evenimentul.

– Turneul final din 1966 a fost primul în care au fost efectuate teste antidoping. Primii jucători testaţi au fost Bobby Moore şi Jackie Charlton (Anglia) şi Omar Caetano şi Nestor Goncalves (Uruguay). Până la finalul Mondialului, 128 de jucători au fost testaţi. De asemenea, FIFA a interzis folosirea fotbaliştilor care au jucat deja pentru o echipa naţională.

– Finala din 1966, dintre Anglia şi Germania de Vest, a fost prima care a fost vizionată, în direct, la nivel planetar prin intermediul televizoarelor. Mai mult decât atât, ultimul act a fost filmat de camere care puteau reda imaginile color.

– Între Coreea de Nord şi Anglia nu existau relaţii diplomatice în 1966. În aceste condiţii, imnul asiaticilor nu a fost intonat înaintea meciurilor. Pentru a nu izbucni vreun conflict, nici imnurile celorlalte naţionale nu fost intonate. Ritualul a fost reluat din faza semifinalelor, după ce Coreea de Nord a fost eliminată. 

9 goluri a înscris Eusebio, cel mai bun marcator al ediţiei din 1966

48.848 a fost media spectatorilor la Mondialul din Anglia

Închide ×