Rednic, Reghecampf şi un idol ruşinos!

Horia Ivanovici   
in Editoriale
25/04/2016, 00:07
Rednic, Reghecampf şi un idol ruşinos!

Scriu rar fiindcă nu am timp şi nu sînt grozav precum Cristian Tudor Popescu sau Tolontan. Sau chiar Ştucan şi Mironică, ultimul din ce în ce mai bun, mai incisiv, de la o săptămînă la alta. Mă desfăşor mai în largul meu la televizor decît în faţa calculatorului, deşi, paradoxal, mă ocup de o afacere în online. Deh… Încurcate căile vieţii 🙂 )

Simt că e momentul să ies şi să-l apăr pe Reghe! Am ţinut să fac de la bun început această precizare, să nu mai existe ulterior dubii în interpretarea spuselor mele. E dreptul meu, e adevărul meu… Şi la americani, marile televiziuni sau ziare fac campanie făţişă, asumată public, pentru unul dintre cele două partide ce se bat crîncen pentru putere. Aş exagera să spun că sînt dezgustat de atacurile, sub orice formă şi din orice parte, împotriva tînărului antrenor stelist. Asta e Românica, avem vocaţia distrugerii în noi, dublată şi de o murdărie verbală care i-ar face invidioşi pînă şi pe porcii de nazişti… Apropo, nea Mircea, dacă vrei bătrîneţi de poveste, întoarce-te acasă! Nu rata şansa unică de a-ţi încheia cariera triumfală tîrît prin bălegarul opiniei publice autohtone. Şi-aşa nu mai sînt ţinte mari. I-am terminat pe toţi, Hagi, Nadia, Ilie, Ţiriac, Iordănescu… Ar sta frumos şi un Lucescu la colecţie:))

Doar fanii pot să intre cu talpa!

Întorcîndu-mă la Reghe sînt puţin, dar foarte puţin, uimit totuşi de virulenţa campaniei împotriva lui. E firesc, e natural ca antisteliştii să se bucure! Şi eu m-am cam plictisit de hegemonia asta roş-albastră. Îi înţeleg pe rapidişti, dinamovişti, olteni, giurgiuveni sau ce-or mai fi, că intră cu talpa. Şi de multe ori fanii chiar au dreptate!! Nu-i înţeleg însă pe specialişti, pe colegii de breaslă sau pe băgătorii de seamă care n-au construit nimic la viaţa lor. Hai s-o lămurim! Pe fapte, nu pe vorbe… Laurenţiu Reghecampf este cel mai de succes dirijor al Stelei din ultimul deceniu, de la titlul lui Olăroiu din 2006. Bărbatul acesta are un har pentru a antrena. Este cel puţin comic, să nu folosesc cuvinte mai grele, să desfiinţăm în două săptămîni, pentru cîteva jocuri neinspirate sau nenorocoase, un campion care a eliminat Ajax-ul, a fost la doar cîteva minute de a trimite la culcare Chelsea (echipa aia tare, nu adunătura de plictisiţi de astăzi!), care ne-a pus imnul Champions League, care a adunat titluri şi cupe şi care a umplut din nou stadioanele dezolante cu efervescenţă şi speranţă. Reghecampf, evident, ştie meserie, nu putea s-o uite în doar 180 de minute, şi vă dau doar un exemplu minor: cu Dinamo în Cupă, l-a băgat inspirat pe Adi Popa, care a şi făcut golul la prima fază. Asta se numeşte ştiinţă! Asta înseamnă să fii diferit de alţii… Mă uit siderat cum am ajuns, naţie emoţională, balcanică, să-l umflăm pe Şumudică şi să-l minimalizăm pe ultimul om care a sculptat performanţă adevărată la Steaua. Şi care o să mai facă!

Verde-n faţă lui Şumudică!

N-am vrut să mă iau pînă azi de acest mucus pe obrazul fotbalului românesc care este Şumudică, să nu pară că-l lovesc la greu. Acum, că e pe val, i-o spun în faţă: “Şumi, eşti un mincinos, un sifon şi un mitocan cu aere de antrenor. În ţările civilizate n-ai ajunge să dai nici măcar examen la cum te comporţi. Eşti, băi băiete, una dintre cele mai nefericite întîmplări din istoria atît de frumoasă a fotbalului nostru. Ca jucător ai însemnat ceva, poate chiar m-ai electrizat, ca tehnician eşti tabula rasa! Vezi că nu te-am înjurat… Doar un gargaragiu, uneori simpatic şi cu puţin ochi la jucători! După povestea cu pariurile, tu nu mai aveai ce căuta în fotbalul românesc. Norocul tău este că ai fost judecat de nişte domni penibili, fricoşi sau poate corupţi, de care a rîs (plîns) o ţară întreagă. Un imoral ca tine n-ar trebui să mai pîngărească acest joc divin, cu atît mai puţin să devină campion. Să ridici tu Cupa deasupra capului pare erezie curată… Apropo, te-ai acoperit?! Ai luat cotă împotriva Astrei la titlu?! Eşti un gambler adevărat, de-aia îmi permit… În afară de făcut clăbuci şi de arătat degetul mijlociu, de aruncat nişte indicaţii superficiale băieţilor, ştii foarte bine că n-ai alte atuuri. Singurul lucru la care te pricepi cu adevărat sînt combinaţiile, iar dacă Gigi Becali şi-ar da drumul la gură, am avea marfă pentru vreo 10 ani de-acum încolo! Şi mă opresc aici că te respect (Ha, ha, ha 🙂 Ţi-a plăcut asta, tu, care nu respecţi pe nimeni?) Cînd ne vedem, ţi le repet şi face-to-face”.

Mircea Rednic, adevăratul idol

Adevăratul arhitect al victoriilor Astrei este Ioan Niculae, omul care, sinuoasă-i viaţa, nu poate să se bucure de Arcul de Triumf fotbalistic pe care, vizionar, l-a ridicat. Sezon după sezon, Niculae a ţinut cu uriaşe sacrificii vedetele de azi, pe salarii babane, în condiţii europene, şi răsplata nu i-au fost decît înjurăturile. Plus contestatari cîtă frunză şi iarbă. Că Alibec n-a plecat şi poate fi omul-titlu, i se datorează încăpăţînării lui Niculae. Pragmatic din fire, patronul Astrei a găsit un domeniu unde să viseze, fotbalul. Secondat de înţeleptul Buduru… Şi vă mai spun un secret… Cu trupa pe care o are, Şumudică, dacă era sculă adevărată, trebuia să aibă acum 10-12 puncte avans faţă de oricine de pe locul 2. Atacul şi mijlocul Astrei sînt net peste toţi adversarii, chiar şi peste Steaua! Grobianul cu gulerul ridicat şi-a dat adevărata măsură a talentului cînd n-a fost în stare în Olanda, cu Alkmaar, să ţină 10 minute prăpădite de o calificare de milioane în grupele europene care îi era la îndemînă. În astfel de momente, în ultimele secunde, cu ultimile bătăi de inimă, trebuie să intervii tu, tehnicianul, şi să cîştigi tactic un meci pe care jucătorii tăi nu mai au luciditatea să-l gestioneze. Dar ce aberez eu, aici? Şumudică şi tactica, baba şi mitraliera! Un fel de refren fotbalistic fredonat cu deliciu de manelistul de la Astra: “Pumnii mei minte nu are!” Toţi antisteliştii văd în aceste zile în Şumudică un vîrf de lance, un mic simbol al răzbunării împotriva roş-albaştrilor. V-aţi ales un idol fals! Ruşinos! Părerea mea… Adevăratul om în jurul căruia ar trebui să se concentreze toate energiile anti-Steaua, toate speranţele şi toate momentele dulci de răzbunare este Mircea Rednic, care a dovedit în acest an că este un mare, mare antrenor! Să nu uităm că Steaua a pierdut cu el 9 puncte din 12 posibile! Nu l-am crezut nici eu vreodată atît de bun şi pentru asta, sincer, îmi pare rău. Nutresc în aceste momente o admiraţie reală faţă de acest domn care din jucători culeşi de prin văgăuni sau orfelinate africane a făcut o legiune adevărată, de caracter, de pînă şi cîinii de pe sigla lui Dinamo au găsit puterea să ridice mîndri privirea. Cei care nu te-au angajat pînă acum au luat ţeapă, Mister Rednic! Bravo ţie!

Greşelile şi ghinioanele lui Reghecampf

Pe final, haidem iarăşi la Reghe… Uităm prea repede că a preluat formaţia cînd şansele la titlu erau practic compromise. Că a redat încet-încet forţa şi încrederea băieţilor. Că a condus în aproape toate întîlnirile importante, dar unii jucători l-au “trădat”. Degeaba te cheamă Bourceanu – dovedit nume de căpitan adevărat! – dacă te comporţi în momente cheie precum un goriloi în călduri… Da, nici mie nu-mi place că Reghecampf e prea sentimental cu unii fotbalişti. Şi aici cred că a greşit flagrant! Nici eu nu agreez unele dintre ieşirile sale din ultima vreme care dau senzaţia de aroganţă. Uneori parcă sare calul… Dar, eu îl cunosc cu adevărat, Reghecampf este eminamente un om bun! Muşcat din toate părţile, se apără atacînd la rîndu-i! Sincer, dacă ai puţin cojones, nu poţi să stai cu mîinile în sîn ca o legumă, mai ales cînd ai impresia că eşti nedreptăţit… Pus sub presiune, Reghe n-a reacţionat întotdeauna corect, pentru că e greu să-ţi păstrezi mereu luciditatea la flash-interviurile imediat după “război”. Nu sînt de acord că l-au furat arbitrii cu Dinamo. Bourceanu a intrat ca un nebun, de roşu, iar la golul lucrat de Popa a fost, indubitabil, fault în atac. Restul sînt discuţii mai mici… Recunosc, nici eu nu desluşesc de ce la unele partide, atunci cînd conducea, Steaua făcea pasul înapoi 20-30 de metri. Dar, personal, nu sînt specialist… Au, deci, şi detractorii muniţia lor!

Eu cred în Reghe!

Dar Reghecampf rămîne un om, cu idei şi trăiri intense, nu vreun personaj desprins din benzile Marvel, nu poate face minuni peste noapte. A preluat din mers un colectiv cu moralul la pămînt. Şi tot din mers, l-a readus în lupta pentru titlu. Care încă nu s-a terminat… Am încredere în Şumudică! În plus, a avut şi multe probleme ce nu mai ţin de valoarea lui. Varela, cel mai neinspirat retur de cînd este la Steaua; Marica Ciprian, campion mondial la fotbal pe bloguri; Chipciu, mut în faţa porţii mai rău decît un peşte în frigare; Pintilii, pe curba descendentă a carierei, plus un noian de accidentaţi, în frunte cu marocanul Kharja. Şi atunci ce naiba să facă omul ăsta în trei luni?
Sînt convins că dacă imprevizibilul Gigi Becali va avea răbdare, Steaua lui Reghe va arăta altfel la anu’. Puternică şi amăruie… pentru adversari. Indiferent că va fi vorba de Dinamo, Astra, Pandurii sau “Phoenix” CFR Cluj. Şi aici mă bazez pe ceva ce ştiu sigur. Reghecampf este un învingător, un tip de caracter. Eu cred în Reghe! Voi, ceilalţi, faceţi cum credeţi…

Îți place NOUL FANATIK.RO? Citește AICI ȘTIREA MOMENTULUI!
Închide ×

FANATIK.RO utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a FANATIK.RO cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie.

Am înțeles