Cum s-a “convertit” un laureat NOBEL la “RELIGIA DUMINICALĂ a fotbalului”

Cunoscutul scriitor columbian Gabriel Garcia Marquez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1982 a încetat din viaţă la vîrsta de 87 de ani. Considerat unul dintre cei mai populari şi cei mai mari scriitori de limbă spaniolă, “Gabo” nu a fost străin nici de fotbal, fiind un înfocat fan al lui Real Madrid, în principal datorită lui Alfredo Di Stefano, unul dintre fotbaliştii de legendă ai “albilor”.

În 1950, Marquez a dezvăluit într-o scriere de-a sa, numită “Jurămîntul”, că prima sa întîlnire cu fotbalul a avut loc la o partidă dintre Atletico Junior şi Millonarios, în urma căreia a devenit un înfocat fan al “sportului rege”, conform digisport.ro.

“Şi atunci am rezolvat să fiu pe stadion. Cum era un meci mai important decît cele anterioare, a trebuit să mă duc devreme. Mărturisesc că niciodată în viaţa mea nu am ajuns atît de devreme undeva şi că de niciunde nu am plecat atît de stors de vlagă. Alfonso şi German nu luaseră niciodată iniţiativa în a mă converti la această religie duminicală a fotbalului, chiar dacă ei probabil bănuiau că într-o zi urma să devin acest energumen, curăţat de orice spoială care poate fi considerată ultima urmă a civilizaţiei, care am fost ieri în tribunele Stadionului Municipal.

Primul moment de lucididate în care am realizat că mă transformasem într-un suporter intempestiv a fost când mi-am dat seama că toată viaţa mea am avut acel ceva cu care de multe ori m-am mândrit şi care ieri mă perturba într-un mod inacceptabil: simţul ridicolului. Acum îmi explic de ce aceşti domni, în general atît de scrobiţi, se simt ca peştii în apă atunci cînd îşi pun pe cap, în toată legea, şepcuţele în diverse culori.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

Pe de altă parte, dacă jucătorii lui Junior nu ar fi fost chiar jucători, ci scriitori, mi se pare că maestrul Heleno ar fi fost un extraordinar autor de nuvele poliţiste. Simţul său calculat, mişcările sale calme de investigator şi în cele din urmă rezolvările sale rapide şi surprinzătoare îi conferă suficiente merite pentru a fi creatorul unui nou detectiv pentru nuvelistica poliţistă. Haroldo, la rândul său, putea fi un fel de Marcelino Menendez y Pelayo, cu această uşurinţă pe care o are brazilianul de a fi peste tot pe teren în acelaşi timp şi în toate părţile făcînd cîte ceva, deservind simultan unsprezece domni, ca şi cum ar fi fost vorba nu de a marca un gol ci de a scrie toate tomurile pe care don Marcelino le scria.

Berascochea ar fi fost nici mai mult nici mai puţin decît un autor prolific, ca şi cum ar fi scris şapte sute de volume, toate dintre ele despre importanţa gămăliilor acelor. Şi ce mare critic de artă ar fi fost Dos Santos (Doi Sfinţi – n.r.) – care ieri a fost cît patru – tăindu-le trecerea tuturor acelor scriitoraşi care aveau pretenţia să ajungă, cu cele mai mari eforturi, la poarta nemuririi. De Latour ar fi scris versuri. Inspirate poeme de lungmetraj, lucru ce nu s-ar putea spune despre Ary. Pentru că de Ary nu se poate spune nimic, căci coechipierii săi de la Junior nu i-au dat şansa să-şi demonstreze nici cele mai modeste talente literare. Şi asta fără a pomeni de cei de la Millionarios, al căror mare Di Stefano, dacă se pricepe la ceva, atunci e retorica.

Nu cred să fi pierdut nimic cu această irevocabilă înscriere pe care astăzi o fac – public – în sfînta frăţie a suporterilor. Singurul lucru pe care îl doresc, acum, este să convertesc pe cineva. Şi cred că va fi distinsul meu prieten, doctorul Adalberto Reyes, pe care îl voi însoţi în tribunele Municipalului la primul meci din retur, cu scopul de a nu mai continua să fie – din punct de vedere sportiv – oaia rătăcită”, a scris Marquez despre prima sa întîlnire cu fotbalul.