Groază. Șoc. Frustrare. Mânie. Plus dorința exacerbată de a învinge. Acum, după 16 ani de secetă în fața Stelei. Și mai ales acum, când zeul Băniei, Marele Blond, ți-a cerut, pe neașteptate și cumplit de dur, ofranda.
Acest cocktail de stări n-a ajutat deloc Universitatea în prima repriză a derbyului. A făcut-o să joace precipitat, extrem de riscant, neasigurat. Să construiască de la linia de fund cu greutate, fără să conștientizeze că e greu de ieșit din presingul adversarului doar cu pase scurte. Craiova a deschis mult fundașii centrali Donkor și Kelici, l-a tras pe Fedele între ei în inițierea atacurilor și i-a trimis simultan pe linia atacanților pe cei doi fundași laterali, Martici și Bancu.
Lăbărțată ca formă, stînjenită de un gazon pe care mingea ia deseori formă ovală și febrilă emoţional, trupa lui Mangia a încasat pumn după pumn în startul meciului. Pentru că a pierdut mingea des și s-a repliat rar, oferind FCSB-ului exact ce-și dorea: contraatacul.
Imediat după gol, oaspeții n-au profitat de situație. S-au mulțumit să se retragă și să aștepte trecerea timpului. Au ignorat faptul că oltenii pierduseră deja totul. Și au crezut că blocând bine banda stângă, cu Benzar și Man generoși în efortul de a-i anihila pe Mitriță și Bancu, vor rezolva totul. Greșit. Craiova a început să ruleze bine în dreapta, cu Martici și Bărbuț, și să înceapă să pună probleme.
Un sfert de oră de revoltă, dar fără ocazii. De posesie zdrobitoare, dar cu finalitate redusă. Timp în care bucureștenii au mai prins două contraatacuri mai veninoase decât toate încercările gazdelor. Au fost însă și ultimele momente în care puteau să închidă meciul. Pentru că de la pauză au venit cu totul și cu totul alte echipe.
Oaspeții l-au lăsat la cabină pe Tănase, omul cheie din prima repriză. Cel care asigura, pe defensivă, a treia poziție în mijlocul terenului, alături de Nedelcu și Ovidiu Popescu. Și care pleca primul pe contraatac. Moruțan nu l-a imitat. Mangia a profitat de cadou și a avut în cel mai tânăr jucător de pe teren, Mihăilă, născut în 2000, omul care a făcut diferența. Cu această superioritate în mijlocul terenului s-a impus Craiova.
Dar și cu ajutorul băieților din atacul Stelei, care nu s-au obosit prea mult să coboare sub linia mingei după pierderea ei. Astfel, la faza golului egalizator, 4 steliști priveau pasiv contraatacul gazdelor. Dacă mai adăugăm că Popescu s-a întors cu spatele la joc înainte ca Bărbuț să-i paseze lui Koljici, iar Planici nu și-a însoțit vârful la mingea în adâncime, avem imaginea descompusă a unei echipe în descompunere.
Nici intrarea lui Teixeira, nici cea a lui Rusescu, care l-a trimis pe Moruțan în bandă, nu a rezolvat principala problemă a inferiorității Stelei la mijloc. Fără posesie, oaspeții ar fi trebuit să câștige dueluri în zonele fierbinți. Doar că Nedelcu nu-i făcut pentru așa ceva (doar 56% dueluri cîștigate). Cât despre Filip, fundaș central cu 40% dueluri câş0,tigate, nu poți decât să te gândești că omul a fost pus acolo ca să-l facă cineva de râs.
Mai mult, linia de fund a coborât nivelul de la 35 de metri distanță de propria poartă în prima repriză, la vreo 20 în a doua. S-a creat astfel o zonă imensă între apărători și mijlocași, acolo unde craiovenii au manevrat nestingherit. Nu doar unul, ci frecvent doi-trei oameni au avut loc să apară între linii și să se întoarcă direct pe linia de apărare a adversarilor. Să amenințe poarta și, într-un final, să marcheze la o fază în care oltenii au ajuns cu 6 oameni în ultimii 30 de metri, în vreme ce 4 adversari îi priveau cu îngăduință de undeva de la centrul terenului. Cam cum facem noi când jucăm pe sintetic și așteptăm să vină berea de după. Noi, amatorii.