Povestea aiuritoare a morţii lui Mario Bugeanu: rapidistul sufocat în plin amor! Au trecut 20 de ani de la teribilul moment

20 de ani au trecut de când, într-o joi blestemată, 22 martie 1999, vestea morţii lui Mario Bugeanu încremenea suflarea rapidistă şi îndolia fotbalul românesc. De-a lungul timpului, Rapid Bucureşti a fost lovit de o serie de tragedii, care i-au marcat pe viață pe suporterii giuleşteni. Dan Coe, Sandu Neagu sau Nicolae Manea s-au stins mult, mult prea devreme, iar lacrimile fanilor au inundat steagul alb-vişiniu. Dar nu numai dispariția numelor de legendă ale Giuleștiului a supt sufletele fanilor… Moartea lui Mario Bugeanu i-a luat pe toţi prin surprindere în urmă cu 20 de ani. Nimeni nu înțelegea cum a fost posibil ca un tânăr de 24 de ani să se stingă atât de brusc, atât de devreme şi în nişte condiţii inexplicabile…

Născut și crescut în Giulești

Născut în apropiere de stadionul „Giuleşti”, pe 15 ianuarie 1975, Mario Bugeanu nu putea să înceapă fotbalul în alte parte decât la Rapid Bucureşti. E un fel de chemare a cartierului, care îşi trimite cei mai buni băieţi la una dintre cele mai înalte şcoli: grupele de copii şi juniori ale clubului alb-vişiniu. A jucat ca mijlocaş şi fundaş, iar primii antrenori îi prevesteau o carieră de succes.

Pe 28 septembrie 1996, la 21 de ani, Mario Bugeanu debuta în tricoul Rapidului la Constanța, în victoria 1-0 cu Farul. Erau anii în care banii lui George Copos ajutau echipa să simtă aerul tare din lupta pentru titlul de campioană a României. La finalul primului sezon în Divizia A, aşa cum era cunoscută pe atunci Liga 1 Betano, Mario jucase 12 meciuri şi marcase un gol. Singura reuşită din acea stagiune le-a adus giuleştenilor un punct în duelul cu Oţelul Galaţi, scor 1-1.

Trimis de Mircea Lucescu la Gloria Bistriţa

În următorul sezon, Rapid s-a luptat cu Steaua până în ultima etapă pentru titlul de campioană. Mario a jucat 13 meciuri şi a reuşit din nou să marcheze, de această dată în poarta Forestei, într-o victorie a giuleştenilor cu 3-0. Consolarea a venit în finala Cupei României, câştigată cu 1-0 de Rapid în faţa Universităţii Craiova, tocmai echipa care îi suflase titlul spre Ghencea într-un meci de „poveste”, „prietenii” știu de ce sunt obligatorii ghilimelele… Revenind la finala Cupei, în formaţia de start, cu numărul 8 evoluase Mario Bugeanu, care reuşea să câştige primul trofeu important al carierei.

În turul sezonului 1998-1999, Mario a jucat doar două meciuri în tricoul Rapidului, iar Mircea Lucescu a decis să-l trimită sub formă de împrumut la Gloria Bistriţa. În toamna ui 1998, fără să ştie, tânărul mijlocaş îşi lua adio pentru totdeauna de la stadionul Giuleşti… Destinul avea alte planuri cu fotbalistul care intrase deja în inimile suporterilor vișinii.

Partida fatală… De amor sufocant… La propriu…

Sfârşit de martie 1999. Divizia A era în pauză, juca România cu Slovacia în preliminariile Euro 2000. Era primăvară în București, era primăvară în Giuleşti… Mario venise de la Bistrița să stea câteva zile acasă… În dimineaţa de 22 martie era găsit mort, împreună cu iubita lui, Mirela… Îmbrăţişaţi, goi, cu feţele străvezii… Făcuseră dragoste în maşina lui, în garaj, pe Strada Ceahlău… Dăduseră drumul la motor, fusese o noapte rece… Muriseră sufocaţi de monoxidul de carbon emanat de ţeava de eşapament a automobilului.

Teribila veste a căzut ca un trăznet asupra tuturor, părinți, celelalte rude, prieteni, suporteri ai Rapidului. Unii dintre aceştia îl considerau deja, deși aera atât de tânăr, un simbol al echipei, pentru că juca în vişiniu încă de la pitici.

Cele mai grele momente au venit la înmormântare, care a avut loc în cimitirul Giuleşti II. Sicriul cu trupul neînsufleţit al fotbalistului a fost purtat pe umeri de Marius Şumudică, Mugur Bolohan, Marius Măldărăşanu, Nicolae Stanciu, Dorel Mutică şi Florin Bratu, nume „grele” ale Rapidului, simpli coechipieri doborâți de durere, cu lacrimile șiroind pe obraji atunci… Mii de suporteri au venit să-şi rămas bun de la Mario, copilul Giuleştiului, speranța Giuleștiului, victima Giuleștiului…

Digisport.ro

Cum a reacționat Ilie Dumitrescu după ce a aflat cine l-a umplut de sânge pe Mihai Stoica

Premoniţie sumbră în seara morţii…

Cu doar câteva ore înainte să fie găsit fără suflare, alături de iubita lui, Mario Bugeanu a petrecut alături de nişte prieteni într-un restaurant din Bucureşti. Era o fire veselă, care ştia să se distreze, însă seara de 21 martie a fost cu totul altul… Unul dintre cei care au stat la masa lui Mario şi-a adus aminte că acesta era abătut, chiar trist, iar pe durata serii le-a cerut lăutarilor să cânte de mai multe ori melodia „Deschide, gropare, mormântul” a regretatei Romica Puceanu…

Suporterii nu l-au uitat

Fanii Rapidului nu l-au uitat pe Mario Bugeanu, an de an merg să-i aprindă, la căpătâi, o lumânare. La finalul sezonului 1998-1999, Rapidul a câştigat titlul de campioană a României după o pauză de 32 de ani. Giuleştiul a fost în sărbătoare, însă nimeni nu l-a uitat pe Mario Bugeanu. Foştii colegi şi suporterii echipei i-au scandat numele minute în șir, o medalie de campion purtând numele regretatului fotbalist…

„Să iubeşti Rapidul înseamnă să-l iubeşti şi pe Mario Bugeanu”
Gigi Corsicanu

„Îl iubim pe Mario şi acum ca înainte, dacă nu mai mult, pentru că îi simţim lipsa. Ştia ce înseamnă Rapid. Va fi mereu în sufletele noastre”
Vali Bulgaru

• 27 de meciuri a jucat Mario Bugeanu pentru Rapid în prima ligă
• 2 goluri a marcat Mario Bugeanu în tricoul Rapidului