Fotbal intern

Radar TV: Băleanu, iobagul heirupist, Farfuridi zburătorii din Giuleşti şi „Fachiu&Sons”, baladă de „anonimul” Ilie Năstase

* După meciul cu FC Botoşani (scor 1-1), antrenorul clujenilor, Dan Petrescu, a fost de o dulceaţă teribilă! Ce mai, să-l pui în borcan pentru zilele amare de toamnă… Păi “Bursucul” a...
22.07.2017 | 16:45
Radar TV Baleanu iobagul heirupist Farfuridi zburatorii din Giulesti si FachiuSons balada de anonimul Ilie Nastase

* După meciul cu FC Botoşani (scor 1-1), antrenorul clujenilor, Dan Petrescu, a fost de o dulceaţă teribilă! Ce mai, să-l pui în borcan pentru zilele amare de toamnă… Păi “Bursucul” a acuzat arbitrajul şi după aceea a declarat că el … nu comentează arbitrajul. Abuzăm de dispoziţia noastră interogativă şi îl întrebăm pe Dan Petrescu dacă ne va explica, vreodată, hamletiana oscilaţie între încălecatul şi descălecatul logicii. Apoi, după ce ne va lămuri, aşteptăm să ne lumineze şi alte dileme, din acelaşi registru, că noi suntem profani şi nu ne pricepem.

Spre exemplu, care este sinonimul cuvântului sinonim, de ce localurile non-stop au încuietori, dacă taxiul merge cu spatele, primeşti banii înapoi, de ce nu există mâncare pentru pisici cu gust de şoarece şi dacă vreau să-mi cumpăr un bumerang nou, cum scap de cel vechi?

“Insolaţia pe uliţă”, de Adrian Mititelu

* La reunirea echipei lui Mititelu s-a lăsat cu torţe, cu tămbălău… Sigur, ca show-ul să aibă haz, era necesar să se lase şi cu nişte răngi în cap şi cu măsele plantate pe gazon. N-a fost chiar atât de departe, pentru că au apărut şi “ultraşii” contestatari, care i-au reproşat patronului rebel că a împărţit oraşul în două. La sport.ro, am văzut că Mititelu a pierdut procesul cu FRF şi cu LPF şi că… nu poate să-i aducă pe Messi şi pe Ronaldo, cu 250 de milioane de euro, cât a cerut despăgubiri. E cald şi insolaţia circulă liberă pe uliţă, dar, vorba filmului, “Mititelu contraatacă!” Partea a cinşpea… Indiferent de rezultatul final al răzbelului, mie mi s-a făcut drag să-l aud pe Mititelu fabricând bazaconii, precum Gorică din “Craii de Curtea-Veche”, de Mateiu Caragiale, despre “revoluţiunea patriei”, la masa de joc.

* Toate televiziunile au comentat, pe larg, transferul lui Andrei Ivan la Krasnodar, pentru 3 milioane de euro. Sigur, e bine că mai pleacă jucători pe asemenea sume şi… felicitări domnului Rotaru, pentru “gheşeft”. Numai că, tare mi-e că, odată cu exilul pe pământuri ruseşti, Ivan ar putea pierde contactul cu echipa naţională. Nu-i nimic, la cât de talentat e şi la câtă nevoie de bani are, poate îl angajează băieţii inclusiv ca portar la o unitate a Armatei a 14-a. Au ăştia o infanterie, cu vodca-n nări ajung pân’ la capătul pământului!
Graurul adevăr grăieşte

* Adevărat grăit-a Dadi Graur, la Dolce Sport:” Burleanu s-a distanţat de Daum. Din discursul său am înţeles că nu mai e aceeaşi unire-n cuget şi-n simţiri. În momentul de faţă, fotbalul românesc nu-i oferă lui Daum soluţii pentru a face o echipă competitivă. Dar, probabil că s-a dat un semn şi că se va vota demiterea lui Daum. Eu sunt pentru continuitate. Noi nu avem proiecte, le rupem pe jumătate!”. Bine că s-a înşelat în privinţa demiterii, pentru că, întâmplător, Comisia Tehnică i-a dat aviz favorabil, neamţului. Sigur, sub deviza “Liliecii FRF atârnaţi de posturi ie”, Burleanu e în stare să schimbe macazul oricând, dacă ştie că-şi salvează postul. Dacă pică vreo bombă atomică peste Bucureşti, rezistă numai gândacii de bloc, şobolanii de la metrou, foştii activişti şi Răzvan Burleanu. În privinţa lui Daum, lucrurile sunt cât se poate de clare. Într-adevăr, e vorba despre un proiect de amploare, care nu se face de azi pe mâine. Unde mai pui că, am mai spus asta, cu generaţia asta de giurumele (cu mici excepţii) şi de balerini (că multor jucători de la Naţională le poţi număra coastele…), nici mama lu’ Arrigo Sanchi nu ne califică la Mondiale!
Habarnistul Sile

* Ce ne-am face fără habarniştii care-şi manifestă “opiniile” goale, prin goarna televizorului? Sile Samuilă, ziarist cu ştate vechi, a aflat de la Marcel Puşcaş că această Comisie Tehnică “nu are rol decizional, ci consultativ”. Din naivitatea, mândru afişată, a realizatorului, am înţeles că (şi) respectiva emisiune a fost făcută (tot) pe genunchi. Dom’ Sile, vezi să nu faci “reumatizm”!

* Dan Alexa a intrat în istorie. Şi-a dat demisia după numai o etapă, pentru că patronul Dan Minea s-a vârât în ciorba lui. Bravo, meserie de act de eroism, n-avem ce zice şi poate că atitudinea lui Alexa poate servi ca lecţie, multora. Numai că, uneori nu e bine să dai meduza din mână, pe porcul de pe gard…

* La meciul Astra-Sepsi, comentatorul Dolce, Cosmin Băleanu, a spus că “trebuie să respectăm numele “Şepşi”, din limba maghiară, pentru că acolo e o populaţie majoritară”. Chestia asta cu “majoritarii” e mai mult decât discutabilă, iar la nivel naţional, acea “majoritate” de buzunar trebuie să respecte “majoritatea” adevărată. Cu asemenea atitudini tipice unui iobag, neforţate şi chiar heirupiste, nu e de mirare că am ajuns să ne plimbăm cu capetele plecate, inclusiv la noi în ţară. Şi nu suntem “discriminatorii”, cum ar spune unii, “bine intenţionaţi”, care şi-au făcut din expresia respectivă un fel de Biblie Hazlie. De mai mulţi ani, la nivel mediatic, povestea asta cu “discriminarea” e o găselniţă purulent-iredentistă, asudând de urdori cu neputinţă de produs decât de creiere exemplar de netede, pe care viermii gândirii trebuie să se caţere cu crampoane, ca să nu alunece. D’aia au ajuns unii să-şi boteze copiii “Attila Helmuth Avasilicăi”, iar unii jucători de hochei neaoşi vor şi ei legitimaţii de ungur, pentru că s-au săturat de miştourile fârtaţilor lor de la Naţională şi vor să intre în rândul lumii. Mi se pare corect, ciocolom!

Barza chioară nu vrea cuib de la primar

* Caragiale a renăscut în Giuleşti şi a lui “Scrisoare pierdută” a devenit contractul prenupţial, cu năbădăi, dintre Primăria Sectorului 1 şi Rapid. “Trădare să fie, dar să ştim şi noi!”. “Mişelul” Caţavencu, în speţă primarul Tudorache, fu blagoslovit în fel şi chip de “disidenţii” Farfuridi şi Brânzovenescu, alias fanii din Grant, pe motiv că “mânca-ţi-aş, nu ne vindem ţara, mai ales politiceşte vorbind!”. Nici nu mai avem aer, pe căldurile astea, de atâta demagogie! La clubul muncitoresc Rapid a înflorit elanul conservator, măi dragă… Păi, vorba lui Remus Răureanu, de la Digi:” Copos cine a fost? Lider UTC… Văcăroiu… a avut peluză cu numele lui!”. Corect. Dincolo de ambâţurile de mare chin disident, să nu uităm că Rapiduleţul a fost un club departamental, chit că “departamentele” s-au mai schimbat, de-a lungul vremii. Pe principiul “bine că berzei chioare îi face Dumnezeu cuib”, Daniel Pancu a dat dovadă de maturitate şi s-a declarat de acord cu noua politică de cadre, în dezacord cu ultraşii, pentru că este conştient de faptul că, fără ajutor… extern, Giuleştiul fotbalistic ar sucomba pe veci. Asta e, dragilor, nu se poate şi călare pe mătură şi cu sufletu-n Rai!

* Meciul Zira-Astra (“nula na nula”, la toate capitolele) a fost atât de tern încât nu le-a oferit ocazia comentatorilor George Dobre şi Dan Ştefănescu să spună măcar o prostie. Giurgiuvenii au practicat un anti-fotbal total, în faţa unei echipe de cazmale, semn că junele ofensiv Edi a învăţat perfect tactica eroică a bătrânului nea Puiu şi s-a calificat otrăvind fântânile şi presărând cadavre de plastic pe tot gazonul, la fiecare fază, doar-doar o mai opri arbitrul jocul, ca să mai stea autopsierul câte 5 minute pe gazon, să-i îmbălsămeze pe trăgătorii de timp. Partea proastă e că glorioasa calificare s-a lăsat cu urmări nefaste, vorba lui Radu Paraschivescu:” Multe galbene, pentru proteste inutile! (n.r aşa cum a fost şi cazul lui Nicoară)”. Văzând un asemenea meci, matematicienii din toată lumea au avut o revelaţie: Nici “Zero” nu mai e ce a fost!

Vali Mortalu’ îşi roade unghiile de oftică şi o rugăminte pentru “Kaiserul” Lupescu

* Vali Mortalu’ vrea să-şi dea doctoratul în Pisălogeală, dar ne bucură că o face elegant şi cinstit, nu de alta, dar la capitolul ăsta n-ar avea pe cine plagia, că prea e talentat. Moderatorul l-a pisat pe Ţiţi Dumitriu în legătură cu demiterea lui Daum, după ce tehnicianul l-a lăudat pe neamţ că şi-a însuşit criticile Comisiei Tehnice şi că a discutat elegant cu ceilalţi antrenori, la obiect, cu argumente şi mai ales pentru că… e primul selecţioner care a catadicsit să participe la o asemenea şedinţă. Aici se cuvine o paranteză amuzantă şi vreau să vă povestesc o întâmplare cât se poate de reală. Pe vremuri, Ştefan Iovan îmi mărturisea, la un pahar de… suc, cum de a ajuns să fie secundul lui Piţurcă la Steaua, într-o perioadă în care alţii îl ignorau.

“Piţi mi-a pus două condiţii: Una: Fane, să nu vii matol şi a doua: Fane, să vii!”. Aşa şi cu Daum. Dar să revenim la chestiile serioase şi la discursul lui Ţiţi Dumitriu:” Sunt 50 de jucători în vederile selecţionerului şi nu ştiu dacă altcineva ar fi găsit mai mulţi sau mai buni. Este şi o problemă a fotbaliştilor. În plus, România n-a fost niciodată o echipă ofensivă”. De acord. De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. În privinţa problemei jocului ofensiv, discuţia e amplă. Spre exemplu, în primul mandat al lui Piţurcă, înainte ca acesta să fie dat afară la insistenţele grupului de pucişti condus de Hagi, Naţionala a jucat inclusiv cu 3 atacanţi, lucru de necrezut, în ziua de azi. E drept că atunci aveam alţi jucători, altă materie primă şi că schimbul de generaţii s-a făcut din inerţie. Există, însă, mari antrenori europeni şi chiar români (vezi Florin Halagian, cu expresia „focu’ la ei”) care sunt de părere că forma optimă de apărare este atacul. De fapt, asta e o regulă politică, militară şi socială, care ţine de teoria lui Hindenburg:” Numai cel care atacă poate avea succesul de partea sa”. Fotbaliceşte vorbind, chiar şi antrenorul Bulă ştie că, dacă ţii mingea departe de poartă, ai mai puţine şanse să iei gol. Dar mai discutăm pe tema asta, când vom avea şi jucători capabili să mişte „băşica” mai departe de propriul careu. Sau putem să-l rugăm pe amicul Lupescu de la UEFA să propună o modificare în jocul de fotbal şi să angajăm nişte gimnaste mişto, de la lotul de Ritmică, să mute careul nostru cu nişte panglici speciale, în careul lor. Ar fi delir!
Fariseismele cuviosului Becali

* Gigi Becali a fost disgraţios la Digi:” Vai de capul lui Lăcătuş! Dacă-i dau 15.000 de euro pe lună, uită de CSA Steaua!”. Pe de altă parte, bomboana a fost aşezată pe colivă de fanii CSA. Potrivit fanatik.ro, pe pagina de Facebook „Steaua Liberă”, Duckadam a fost făcut „hoţ” de suporterii – să le zicem – reacţionari. Să le luăm pe rând… Parohul FCSB uită că „banu-i ochiul dracului”, dar când ţi-ai făcut o întreagă religie din parale e simplu să te dai sfânt, că, vorba aia, strângi la enoriaşi de poţi să-i împrumuţi şi pe alţii. Paradoxal, deşi nu totul pe lumea asta, „e pe lovele”, trufia costă. În final şi… în cele din urmă, apropo de unele titulaturi şi sloganuri, se vede treaba că „Libertatea” e un cadou prea greu pentru cei care nu ştiu s-o folosească. E ca şi cum ai cadorisi cu un parfum nobil un ins care nu ştie ce-i acela săpunul.

„Fachiu&Sons”, baladă de „anonimul” Ilie Năstase

• Pe plaja de la Eforie Sud, îmbibaţi de nămol şi clefăiţi de bere caldă, sub privirile unor ziarişti tălâmbi din România, care în ultima vreme n-au avut altă treabă decât să-l înjure pe Ilie Năstase, Lenin şi Stalin joacă table cu birocraţii de la ITF. Decizia s-a luat mai rapid ca la Yalta:” Nasty, suspendat până în 2021!”. Dacă auziţi şi motivele, leşinaţi: remarci „inadecvate şi rasiste” la adresa Serenei Williams, „avansuri de natură sexuală către căpitanul Marii Britanii, Anne Koethavong”, precum şi alte „comportamente abuzive”, în fine, nişte formulări pe care liderii nord-coreeni de azi ar fi geloşi. Aşa se întâmplă când puterea pică în mâna unor tenii deşirate şi mai ales atunci când, la tine în ţară, devii un „anonim”, pe care toţi cretinii cu aere de moralişti au „dreptul” să-l tragă de şireturi. Copiii durerii au obsesii statornice şi bolnăvicioase, aşa cum prostia miroase la fel şi pe malul Tamisei şi pe colacul Dâmboviţei.

Sigur că Ilie Năstase a fost suspendat, în primul rând, pentru că nasurile parfumate din alte zări refuză să miroasă şi pragul de jos, pretinzând, cu greaţă boreală, că totul li se cuvine, că nu trebuie contrazise şi că orice reproş, temeinic sau nu, se transformă brusc în marote de tipul „sexist”, „rasist”, „hater” sau în alte expresii sculptate în limbă de lemn, dar inventate în scopul de a pune ştreangul de gât ălora care îşi permit să mai aibă şi personalitate. Mi-e foarte clar că Nasty n-a avut niciun gând să pătrundă în tainele magiei negre şi creţe a’ lu’ madam Koetha..în fine, că mi se blochează tastatura… aşa cum n-a „rasificat-o” nici pe coana Serena, o fată cool, de culoare afro-americană, nu de alta, dar şi mie mi-ar fi frică să fac aşa ceva, văzând ce muşchi suavi de Popay Marinaru’ are tipesa. Băieţii nu ştiu diferenţa între spirit şi troglodeală, între pamflet şi oiştea-n gard. Şi ca orice prost care nu se pricepe, dau şi ei verdicte. Dure, ca să vadă lumea că la ITF nu-i sat fără câini! Dar, nu-i nimic, nu moare Nasty din asta! Mai grav e cu ţuţării pedanţi de pe meleagurile noastre, care n-au priceput nimic şi s-au grăbit să-l pună la zid, pentru că, na, e „cool” să fii prost. În ultimul rând, amintindu-ne de acuzaţiile deşănţate, voi rememora o întâmplare cu marele scriitor Paul Goma, pus şi el la zid, pe vremea comunismului, pentru nişte cai verzi pe pereţi: Printre „reproşurile” (elegant spus) care i s-au adus – uneltire împotriva statului, colaboraţionism cu servicii secrete străine, etc – se găsea şi „homosexualitatea”, acuzaţie care, ulterior, a dispărut din rechizitoriu. Enervat, Goma a răbufnit la adresa procurorilor:” Adăugaţi şi homosexualitatea! Vreau să-l „iubesc” (n.r. el a zis altfel…) pe Ceauşescu!”. Cam despre asta e vorba în propoziţie.

Adio, Mircea Viorel Armean!

* A plecat dintre noi Mircea Viorel Armean, unul dintre marii maeştri ai boxului românesc, cel care l-a ajutat pe Daniel Măieran să devină campion mondial, în 1985. Pentru cine nu l-a cunoscut, acest om s-a ocupat ani buni de terapiile alternative, iar în ultima vreme i-a învăţat pe alţii cum să-i vindece pe cei aflaţi în suferinţă. Înlănţuita umbră a celor ce nu mai sunt tremură în noapte, trezind mirarea pietonilor din dimensiunea noastră.
Dumnezeu să-l odihnească!

* Această rubrică este un pamflet şi va fi considerată ca atare.