• Toată mass-media, de la posturi tv, radio şi până la ziare, a vibrat la auzul veştii că Ionel Ganea s-a simţit „violat”, în timpul meciului cu Polonia: „Naţionala a dezamăgit pe toată lumea în partida de la Varşovia. Era un meci extrem de important. Mi-am propus să mă duc să fac plângere la poliţie: Pentru viol! Lewandowski ne-a cam violat”. Ei, viol! Ai vrea tu, nebunaticule! Aventura dintre Naţionala României şi Lewandowski a fost curată poveste de amor. Totul a decurs ca-n primele minute ale unei tele-dulcegării indiene. Lemnele, nişte bătrâne oase agasate de reumatism, trosneau indiferente în pântecul şemineului, iar lumânările dădeau exact atâta lumină încât el (polonezul) să-i pară ei (adică Naţionalei) Brad Pitt, iar ea să-i pară văduva lui Mao, cunoscuta Cian Cin. Apoi, ghinion, a început travaliul neproductiv…

• Selecţionerul Daum a încheiat brusc conferinţa de presă dinaintea amicalului cu Chile, enervat de o nouă întrebare privitoare la despărţirea de echipa naţională. Ba mai mult, s-a transformat în avocatul lui Burleanu… Daum a răspus gesticulând, după care s-a ridicat şi a plecat înainte ca răspunsul său să fie tradus. „Dacă ai timp şi vrei, o să stau cu tine şi o să vorbesc despre fotbal cu tine. Dar o să-mi răstălmăceşti vorbele. Chiar dacă îţi spun adevărul, nu te interesează faptele. Nu aţi scris niciodată că preşedintele Burleanu a dus Federaţia de la minus 12 milioane de euro pe zero. Sunteţi interesaţi doar de demisia mea, despre salariul meu. Sunt întrebat de clauze. Numai minciuni nebune! Nu e nimic adevărat! Uneori nu sunteţi români, uneori mă simt mai român decât voi. Vreţi mai mult să distrugeţi ceea ce se construieşte. Simt uneori că mă identific mai mult cu acest popor decât voi! Nu sunt de acord cu acest mod de a face jurnalism!”, a strigat neamţul, lăsând în urmă numai suspine. Pur şi simplu, am avut un flash cu Nea Nicu, din seara aia în care barba lui Gelu Voican a fost mai aspră decât glonţu’ patriei şi în care „tov-ul” repeta cu nonşalanţă, „Ie o minciună în falş!”. După ce s-au încheiat ostilităţile, apologeţii lui Nea Nicu au dat-o pe languroase: „N-a ştiut, dom’le, săracu’, ce se întâmplă în ţară…”. Aşa par să stea lucrurile şi cu Daum. Nu ştie, amărâtu’ în ce – pardon – rahat s-a vârât (în nemţeşte se zice „scheisse”, cu doi „s”, de la „scufundare” şi de la „servilism”), pentru că una e să-ţi aperi postul şi ideea pentru care lupţi şi alta e să-i ridici osanale şefului Burleanu. Maestre, ia auzi cum cântă cucu’, nu ne facem un seppuku?

• În meciul cu Chile (3-2, nu ne vine să credem!), Andrei Ivan a încercat să dribleze până şi statuia lui Avram Iancu, dar până la urmă şi-a dat cu stângu-n dreptul. Da’ ce mai contează? Fraţilor, important e că am învins şi noi pe cineva! Feerie! Chelnerul şi-a întors faţa de la lada frigorifică! A sosit clipa să ne mai tragem o navetă-n vestiar! Pantilimoane, fă-te că plăteşti!

• După jocul Naţionalei am avut parte de cel mai savuros dialog, în direct, din ultimii ani. Protagonişti, Ioana Cosma şi Christoph Daum. Să rememorăm… Daum: „Mass media nu discută realist, discută doar cancanuri”. Ioana: „Vorbiţi ca un român. Noi suntem supăraţi că n-avem puncte”. Daum: „Toată lumea ştie situaţia fotbalului românesc. Noi ştim ce avem de făcut. Jurnaliştii sunt alături de echipa naţională, dar uneori scriu lucruri nebuneşti. Eu trebuie să fac ceva pentru fotbalul românesc şi pentru societate, nu doar câştigând”. Ioana: „Ne-aţi spus că vom ataca!”. Daum: „Nu. Am spus că apararea pregăteşte atacul. Nu vreau un contract. Lucrez aici pentru că mă identific cu acest proiect. Important e să fim împreună!”. Ioana: „…”. Daum: „Uitaţi-vă ce au scris jurnaliştii despre Simona Halep! Nu aţi apreciat-o şi ea a reuşit rezultate fantastice! Tu nu te uiţi destul la sport!”. Ioana: „Lucrez în media din ’92! Nu e de ajuns?”… Dragi prieteni, parcă asistam la o ceartă conjugală, d’aia în care ambii au dreptate şi din acel motiv, mereu, se ajunge la divorţ!

Vali Mortalu’, haterul de serviciu

• La Digi, Vali Moraru îl tot îndemna pe Ilie Dumitrescu să vadă meciuri „din Sud America”. Dom’le, asemenea construcţii ne amintesc de Răducioiu din anii ’90, care, la numai o săptămână după ce semnase cu Bari şi-o dăduse bengos pe italiană, elabora fraze care l-au făcut pe Sextil Puşcariu să se ridice din groapă ca sfântu’ Dracula (ăla de i-a făcut catedrală Agathon) şi să rescrie, de-a buşilea, „Atlasul lingvistic român”. Acelaşi Vali Mortalu’ a încercat să muşte: „Am văzut că domnului Daum îi plac paradoxurile şi filosofia de maidan” şi tot el l-a provocat pe Torje, care, însă, l-a pus cu dinţişorii pe (pardon) labe: „Daum e un antrenor valoros. A demonstrat-o pe unde a lucrat!”. Până la urmă, nu mai contează cine şi ce performanţe a avut sau pe unde le-a avut. Important este că mitologia Europei Centrale e, în multe privinţe, o sursă suplimentară de frustrare pentru noi.

• Serios vorbind, am observat la toate posturile TV atacuri dure la adresa selecţionerului, unele îndreptăţite, altele mai puţin. Deranjantă este, însă, concepţia „ce ne trebuie nouă, antrenor străin?”, deşi, înaintea venirii neamţului, exasperaţi de lipsa de performanţă a Naţionalei, aceeaşi inşi cereau disperaţi un tehnician de peste hotare. Acum, pentru că nu s-a petrecut nicio minune peste noapte, li s-a trezit bimbiricul nationalist şi decretează în cor că „avem tehnicieni români mai buni”. Ok, poate că Daum nu e cel mai nimerit sau poate că este, dar încă nu s-a obişnuit cu „fenomenul mioritic”, dar mă întreb şi eu, ca omu’: Care antrenori români sunt atât de „magistrali”, că de vreo 20 de ani numai despre Mircea Lucescu se vorbeşte?! Şi mai nou se discută despre Hagi, deşi încă e necopt. Unde-s ceilalţi?… Ce mai contează? Echipa naţională a ajuns o fâşie tâmpă de preş, vândută la suprapreţ de diverşi precupeţi lipsiţi de scrupule. Şi mai e un amănunt graţie căruia, eu unul, chiar dacă-l mai trag uneori de mustaţă, încă-l susţin pe Daum: Nu-mi plac, dom’le, haitele!

• De pe site-ul fanatik.ro, am aflat că Meme Stoica a primit mai puţin decât merita! Agitatorul de pe banca FCSB a fost suspendat doar o lună şi amendat cu 3.720 de lei, după ce, la finalul meciului cu CS U Craiova, a fost trimis în tribune pentru gesturile provocatoare la adresa fanilor olteni. Dragi cititori, omul e caz patologic! Orice ar păţi, de la bătaie până la oprobiu public, de la amendă până la suspendare, de la penibil la grobian, tot nu se lasă! Meme are, totuşi, ceva din personajele filmelor lui Sergiu Nicolaescu, în care eroul principal e mitraliat un sfert de oră, dar nu moare până nu-şi spune replica până la capăt!

Răzgândacii justiţiei mioritice şi un D’Artagnan romantic

• Curtea de Apel a anulat toate deciziile luate împotriva lui Mircea Sandu şi a lui Mitică Dragomir, după ce Curtea Constituţională a modificat definiţia „abuzului în serviciu”. La Digi Sport, Adrian Mititelu a pozat în Che Guevara: „Am luptat şase ani împotriva acestei organizaţii criminale, dar am fost un naiv!”. Nimic mai adevărat. Mă refer la partea cu naivitatea, pentru că FRF n-a fost şi nu va fi niciodată o organizaţie criminală, ci un for condamnat să subziste sub dictatura haosului, indiferent cine manevrează acest haos. Era clar, încă de la început, că nu se va întâmpla nimic spectaculos în cazul dezafilierii Craiovei, pentru că, în cazul unui cutremur, pica toată şandramaua. Şi nimeni n-ar fi avut interes, chiar dacă Mititelu ar fi avut dreptate. Dom’ Mititelu, poveştile astea se rezolvă conform dictonului „cine mişcă nu mai mişcă”… Din păcate pentru el, fostul boss al Craiovei a făcut gaşcă dimpreună cu D’Artagnan, idolul nostru, al tuturor, în ceea ce însemna caftangiul romantic şi curtenitorul înnăscut, da’ din nefericire nu mai are bani nici să vină cu calul printre Merţane până la sediul tribunalului, darmite să mai consume şi vreo bere prin hanurile deocheate care înobiliează drumul dintre Bănie şi Capitală, aşa că până şi calu’ ăla râde şi cu fundu’, până se toceşte şaua de sub el.

Digisport.ro

Diana Șucu, detalii neștiute despre Dan Șucu: ”A slăbit 10 kg. I-a fost greu”

• La Dolce Sport, Sile Tudor Samuilă a prezentat o înregistrare audio cu şedinţa Comitetului Executiv din 20 iulie 2011, adicătelea cu momentul în care a început tot scandalul Craiova-FRF. La vot, doar Marius Stan şi un anume domn Pălărie s-au abţinut, semn că mai toată suflarea făcuse zid în jurul liderului suprem, Mircea Sandu. Imediat, juristul Mircea Moise a afirmat că la şedinţa din 8 iulie 2011, aşadar înaintea votului, Mitică i-ar fi propus Naşului să-l „execute” pe Mititelu, iar ulterior a adăugat, referitor la decizia Curţii de Apel: „Nu am fost în faţa unui judecător, ci în faţa unei comisii a FRF!”. Ei, da! Punem pariu că, la „cremenal”, şedinţa a fost foarte destinsă. Ceva, cam în genul unei caterinci între băieţi rasaţi şi un pic nonconformişti. Cum, ce-i aia „nonconformist”? Explicaţia din DEX este următoarea: „Tip/ tipă foarte bogat/ă, mai ales după ’89, lesne de recunoscut după ticul verbal «Bă, tată, banii are miros?»”.

• Ura desfigurează chipuri şi umbreşte raţiunea. Povestea asta nu încetează să mă mire, mai ales atunci când asemenea metamorfoze li se petrec unor jurnalişti talentaţi şi (în general) cu discernământ. Aşa s-a întâmplat şi cu Alin Buzărin, care s-a răţoit, în direct: „O s-o mai ducem 7-8 ani cu înregistrarea ailaltă…”. Păi, dragă domnule Buzărin, dacă ţi s-ar fi petrecut matale vreo necurată, n-ai fi vrut ca judecătorii să audă şi „înregistrarea ailaltă”, care, probabil, ar fi demonstrat că mătăluţă spui adevărul şi că eşti nevinovat? Da, ar fi trebuit să fie luate în calcul toate probele, că nu ne grăbim… Sigur, poate că Adrian Mititelu e „nebunul cu ochii închişi” din celebra piesă a trupei Phoenix, adică taman tipul care glăsuieşte adevărul şi pe care nu-l aude nimeni, aşa cum, la fel, poate fi doar un zărghit. Poate că Mircea Sandu, Mitică Dragomir şi toţi membrii Comitetului Executiv sunt curaţi ca lacrima, aşa cum e posibil să fi lăcrimat pe la nişte porţi deschise, poate prea… deschise. Încă nu ştim şi probabil că n-o să ştim exact, niciodată. Cert este că am asistat la un circ care şi-a pus amprenta pe blazonul României, pentru că acesta este deja un caz social, nu doar unul… fotbalistic. Da’ e bine că aşa a venit ţanţoşa noastră justiţie să se contrazică pe ea însăşi şi să facă lumină în fotbalul românesc, că au furat geanabeţii becurile şi e o beznă de-ţi bagi degetele-n ochi…

Cum râde Dolce Panduru de International Board

• M-am plictisit de părerologi alunecoşi, care n-au curajul să-şi asume propriile „opinii”. Decebal Rădulescu este unul dintre ei. „Asta mi se pare un abuz, dar poate eu nu ştiu, nu mă pricep!”, a spus el, la Digi. Păi cum vine asta, mon cher? Dacă nu te pricepi, taci! Asta cu verdictele neasumate aduce aminte de cum se făcea presă, înainte de ’89, la ziarele raionale conduse de spiritul miciurinist al lui Fane Gheorghiu.

• Branko Grahovac este acuzat că a distrus magazia clubului Poli Iaşi. Ei şi ce? La gruparea moldoveană banii nu sunt o problemă, pentru că nu prea există…

• La Dolce Sport, Basarab Panduru i-a luat în tărbacă pe membrii International Board, for care a luat în discuţie mai multe modificări ale regulamentului jocului de fotbal, ce vor fi analizate în luna martie a anului viitor. „Cred că cei care s-au gândit la regulile astea au mers pe ideea că dacă dai de două ori în bară să se pună gol. Da, aşa s-ar da mai mare încredere atacantului să o dea de mai multe ori în bară. La 3 lovituri de colţ să se dea un penalty şi tot aşa”. Sigur, ar fi admirabil ca domnul analist Panduru să nu mai pronunţe „că cei”, da’ ce să-i faci, unde e talent şi prea multă cultură, mai trecem cu vederea cacofoniile. Cât priveşte detenta unora în materie de a râde de ceea ce nu cunosc, probabil că nu le-ar trebui studiouri TV din care să peroreze, ci niscaiva şcoli primare din cine ştie ce comună uitată cu recuzite tipice pentru nişte dascăli cabotini, care se respectă: catedră fără faţă de masă, nişte scaune oligofrene din fier şi placaj, luminile de la câte un neon spânzurat deasupra, ca posibile ghilotine şi table care dispun, în loc de bureţi, de chiloţii găuriţi ai femeilor de serviciu.

• Gigi Becali a devenit cel mai bun reporter special al Digi Sport. „Care Silviu Lung, la CFR? L-a luat Şumudică, vă spun eu!”. Aşa e când te joci cu exclusivităţile altora, pe scări, ţi le dau şi ţie alţii, în public, ca să te râdă o ţară întreagă!

Adio, Uriaşule!

• Săptămâna a început cu o veste cumplită. Gheorghe Guşet, unul dintre cei mai buni atleţi ai României, multiplu campion naţional şi balcanic la aruncarea greutăţii, a încetat din viaţă la doar 49 de ani! Guşet a murit după ce a suferit două operaţii pe cord săptămâna trecută. Guşet a ajuns joi la Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău, fiind diagnosticat cu disecţie de aortă. Medicii au decis transferul imediat la Institutul Inimii din Cluj-Napoca unde a fost operat. Starea sportivului, care abia împlinise 49 de ani pe 28 mai s-a înrăutăţit după prima intervenţie chirurgicală, iar medicii au fost nevoiţi să intervină din nou. „Se pare că Dumnezeu a avut alte planuri cu tine. Îţi mulţumesc pentru toţi cei 21 de ani petrecuţi împreună,pentru tot ce am realizat împreună în viaţă şi în sport! Ţi-am promis că voi fi lângă tine mereu si am fost pînă în ultimul moment al vieţii tale. Tu mi-ai promis înainte de operaţie că te întorci la mine… E prima dată când tu nu te ţii de cuvânt… Te iubesc, aşa cum nu am iubit pe nimeni altcineva şi nimeni niciodată nu te va înlocui în inima mea!!! Drum lin, dragostea mea… Dumnezeu să te odihnească în pace iubirea vieţii mele”, a fost mesajul postat pe o reţea de socializare de Lorena Boberschi, soţia lui Guşet. La Realitatea TV, ea a adăugat: „Nu se întâmplase nimic, nu acuza dureri sau alte probleme. Eram la o petrecere, a băut un pahar cu apă şi imediat i s-a făcut rău. (…) Ultima lui dorinţă, pe care mi-a spus-o pe patul de spital, a fost să am grijă de pisicuţele lui”…. Un munte de om, un râu de sensibilitate… Moartea are ghearele turmentate. Dumnezeu să te aibă în pază, Campionule!

• Această rubrică este un pamflet şi va fi considerată ca atare.