Antrenorul care încearcă să construiască o nouă echipă la Dinamo a oferit un super-interviu ÎN EXCLUSIVITATE pentru FANATIK, în care dezvăluie care sînt metodele prin care vrea să se impună între antrenorii importanţi din Liga I, cum s-a ”văzut” în reluare la TV cînd a intrat pe teren la Ploieşti sau cine este mai inteligent în ”Groapa” din ”Ştefan cel Mare”.

Cînd te-ai gîndit prima dată să te faci antrenor? Îţi mai aduci aminte?
– Da, m-am gîndit la asta de cînd jucam fotbal. Adică îmi plăcea să fiu atent la ceea ce ne explicau antrenorii şi mă puneam în locul lor. Şi cînd eram singur, mă gîndeam cum aş fi făcut eu dacă eram antrenor.
Jucai afară cînd au apărut gîndurile astea?
– Da, eram la Şahtior. Mă apropiasem de 30 de ani şi deja începusem să-mi pun problema ce să fac atunci cînd voi termina cu fotbalul.
Te-ai gîndit şi la o carieră în conducere?
– Nu, nu! Doar antrenor. Mă gîndeam că dacă o să continuu în domeniul ăsta cînd termin de jucat, antrenor mă fac.

„Mi-aş dori să ajung să fac lucrurile perfect”
Ai fost genul care îşi lua notiţe de la antrenori, care îşi ţinea caiete cu ele?
– Nu. Le reţineam fără să le scriu… bine, ce îmi convenea mie, normal. Ştiţi cum era? Cînd îmi explica un antrenor ceva, ţineam minte. Să vă dau un exemplu. Eram în sala de forţă, iar cînd un antrenor îmi dădea o temă, să fac 50 de flotări, să zicem, dacă nu îmi explica de ce, le făceam în dorul lelii, să le trec mai uşor. Dacă venea şi îmi justifica, îmi explica la ce mă ajută, le făceam cu drag. Eh, lucrul ăsta l-am ţinut minte şi aşa fac eu acum. Aşa mi se pare cel mai bine ca antrenor, cînd dai o sarcină, să şi explici de ce trebuie îndeplinită, la ce e bună. Jucătorii îţi răspund pur şi simplu la comenzi astfel.
Deci e un lucru important să fii mereu în contact cu jucătorii…
– Da, da, da. Pentru că aşa au şi explicaţiile mele, dar au şi libertatea lor de jucători. Vă mai dau un exemplu. După un antrenament sau cînd le dau liber 15 minute, spre surprinderea mea, toată lumea e în sala de forţă. Fără să îi pun eu! Le spun doar că au 15 minute liber, iar toată lumea e în sală.
Ai avut un model de antrenor? Şi nu vorbim de antrenorii tăi, ci de cei pe care-i vedeai la televizor.
– Nu. Mă uit acum de cînd m-am apucat de meseria de antrenor. Sînt foarte atent la fiecare gest al fiecărui antrenor, al celor din străinătate. Văd ce e bine, ce gesturi face, mă gîndesc cum ar fi normal. Cînd eram jucător nu focalizam concret. Acum mă uit. Mă uit la Conte, la Simeone, la Guardiola… La toţi! Ce le transmit jucătorilor, cum le transmit, dacă le acoperă greşelile.
Te referi şi la partea psihologică?
– Şi la asta, dar şi la felul în care se manifestă pe margine, mă interesează mult asta. Eu mi-aş dori să ajung să fac lucrurile perfect. Din punctul meu de vedere e aşa: un antrenor stă pe banca de rezerve, 15 minute nu face vreun gest, iar atunci cînd el iese să dea nişte indicaţii înseamnă că s-a întîmplat ceva. Nu ştiu dacă există un astfel de antrenor, poate Mourinho sau Guardiola sînt oamenii care mai stau pe scaun să vadă un meci. Majoritatea antrenorilor trăiesc la mare intensitate meciurile. Dar normal e ca atunci cînd te ridici de pe bancă jucătorul să ştie că vrei să transmiţi ceva. Dar noi vrem mereu să transmitem ceva la orice fază. Nu numai noi din România, ci de peste tot.

„La Ploieşti am întîrziat meciul pentru aroganţa arbitrului”
Ai revăzut imaginile cu tine de la meciul cu Petrolul de la Ploieşti?
– Da!
Cum te-ai văzut cu ochii tăi?
– După ce s-a terminat meciul, cînd vedeam ce am făcut, dar fără sunet, normal că nu mi-a plăcut ce am văzut. Clar! Mai ales că mi-am dat seama că nu trebuia să mă manifest aşa, indiferent ce s-ar fi întîmplat. Dar în momentul ăla, bag mîna în foc că din zece oameni, nouă şi jumătate ar fi făcut ca mine. Dar, repet, indiferent ce s-ar fi întîmplat, nu e normal cum m-am comportat! Numai că au fost două lucruri care m-au enervat. Primul, l-am văzut pe Elton. El e un tip care nici măcar la antrenamente – că acolo îi las mai liberi, să fie mai multă agresivitate (n.r. – bate cu pumnul în palmă ca să exemplifice) – nu protestează, nu cere. Uneori nu le mai dau un fault, se mai trag de tricou, dar el niciodată nu zice: <Mister, fault!>. E, cînd l-am văzut că a ridicat mîinile şi nu ştia ce se întîmplă, eram un milion la sută convins. După aceea, cînd m-am liniştit, am zis <Bă, dacă nu a fost aşa?>. Dar m-am dus la Elton şi l-am întrebat: <A fost penalty?>. Iar el mi-a zis: <Mister, a luat mingea cu mîna!>. Atunci am stat liniştit că nu a fost o greşeală a mea, că nu am intrat eu pe teren aşa că am vrut eu.
Şi al doilea lucru?
– Felul în care s-a manifestat arbitrul. Eu, în general, cînd oamenii sînt aroganţi, nu îi suport! Arbitrul avea o aroganţă… Putea să vină şi să îmi zică: <Domn’ profesor, am luat decizia. Vedem la final dacă am greşit>. Au mai fost situaţii. La CFR, au ei 1-0, Matei a avut penalty, nu s-a dat. Eu niciodată nu am comentat arbitrajul public. Dar gestul ăla a fost aşa… Parcă mă împingea cineva de la spate. Se umpluse paharul.
Tensiunea era mai mare şi pentru că veneaţi după înfrîngerea cu Steaua?
– Nu, nu… Supărarea era, dar felul meu de-a fi e de a nu le arăta jucătorilor ce simt cînd sînt supărat. La mine tensiunea s-a strîns pentru că în minutul 5 a dat un penalty care a fost sau nu a fost. Acum, după ce am văzut faza, îţi spun concret: a fost! Dar atunci, nu ştiam exact. Nici măcar nu am gesticulat, am zis <Ok, asta e!>. Apoi a fost o fază cu Lazăr: pasă lungă, fault şi el nu dă penalty. Eeee, cînd a venit şi faza cu Elton, şi imediat după ce nu i-a dat penalty a fluierat fault pentru un umăr la umăr, atunci am intrat pe teren. Eu am întîrziat meciul pentru aroganţa lui. Era şi apăsarea după meciul cu Steaua, au mai fost şi nişte declaraţii cum că Petrolul are meci uşor cu Dinamo, ne înrăise puţin.

„Cine eşti tu, mă?! Mănînci cu două linguri odată?”
Ai avut vreo discuţie cu arbitrul la final?
– Nu, doar la pauza meciului, cînd i-am zis <Să vă fie ruşine pentru ce aţi făcut!>. Pe mine mă deranja că nu intra într-un dialog, să zică <Băi, profesore, am greşit, n-am greşit, vedem după meci. Sînt şi eu om. Dar acum, gata!>.
Îţi place vreun arbitru din România?
– Uite, Tudor vorbeşte cu mine. Balaj vorbeşte, îţi explică. După aceea, dacă tu persişti, deja e problema ta, eşti vinovat sută la sută. Cînd vine omul să vorbească, simţi că te respectă, e altceva. Eu, dacă văd că tu mă respecţi, te respect şi eu, mă comport senzaţional. Şi o femeie care vinde la bar e la fel ca mine. Şi un miliardar, la fel. Vorbesc cu toţi la fel. Dar cînd văd că tu gesticulezi aşa superior <Du-te, bă, de aici! Hai, afară!>. Păi cine eşti, mă, tu?! Cine eşti tu?! Păi, ce, mănînci cu două linguri odată? Tot cu una mănînci…
Dar ai văzut Benfica – Real Madrid, în Liga Campionilor pentru juniori? A arbitrat Radu Petrescu şi a dat trei penalty-uri…
– Nu, dar am citit că a arbitrat senzaţional, ţiplă! Să nu se înţeleagă cumva că eu am ceva cu omul ăsta. Că a fost suspendat şapte etape, crede-mă că mi-a părut rău. M-am gîndit că omul ăla nu-şi mai ia banii, că poate dacă mă comportam altfel îl suspendau mai puţin. Mi-am găsit şi eu o oarecare vină. Oricum nu mă ajută cu nimic că el e suspendat.

„Mă odihnesc doar cînd mănînc. Cu altă soţie, înnebuneam!”
Cît s-a schimbat viaţa ta de cînd eşti antrenor la Dinamo?
– În totalitate. O zi din viaţa mea acum arată total altfel decît în trecut. Am timp de odihnă doar cînd mănînc. Am şi unele discuţii cu soţia: <Mai lasă, mă fotbalul. Hai să mergem şi noi la un tenis, să ne relaxăm. La un suc, la un film>. Dar dacă e cineva căruia să-i aduc mulţumiri şi laude, soţia este. Faptul că ai linişte acasă te face să ai şi entuziasm. Dacă aveam una care punea presiune, înnebuneam! La mine munca începe de dimineaţa, de cînd îmi beau cafeaua. Mă gîndesc ce fac la antrenament, cu cine joc, cum joc. Pe cine m-aş gîndi să mă bazez. Dacă vrei să ajungi ceva, unul dintre cei mai buni, trebuie să-ţi aloci tot timpul pentru fotbal. Dacă vrei să fii trecător…
Acum un an te gîndeai că o să ajungi aici?
– Nu mă gîndeam că o să ajung aşa repede. Eu şi cînd am preluat Dinamo II, am simţit că o să fac treabă. Aşa mă gîndesc mereu. Am încrederea asta. Există posibilitatea să dai şi chix, dar eu mereu m-am gîndit că o să-i bat pe toţi.

„Cînd pun căpitan, eu îl pun, cînd iau banderola cuiva, eu o iau!”
Cît timp aloci într-o săptămînă discuţiilor particulare cu jucătorii?
– Foarte mult, în fiecare zi. În funcţie de situaţie. Astăzi am stat de vorbă cu Naumovski, cu Cătălin Munteanu, cu doctorul, să discutăm cazul lui Thicot. Eu cînd văd un jucător trist, am o discuţie mai lungă cu el. Stau de vorbă cu fiecare în parte, în special cu cei care nu prind lotul. Le explic <Bă, băiatule, nu joci acum pentru că nu mi-a plăcut aia sau îmi place aia>.
Cînd era Mulţescu, îi erau contestate ba metodele de pregătire, ba selecţia, ba felul în care vorbeşte cu jucătorii. Acum, nu. De ce crezi?
– Cînd un jucător e nemulţumit, e bine să ai un dialog corect cu el. E ideal! Comunicarea e cheia. Uite, a fost cazul cu Matei, cînd i-am luat banderola. Deşi s-a scris că nu ştiu cine ar fi luat decizia asta… aberaţii… Cînd pun căpitan de echipă, eu îl pun, cînd iau banderola cuiva, eu o iau! Fotbalistic, doar eu fac, nimeni altcineva! Cu Matei i-am explicat de ce. El mi-a zis de ce s-a enervat. <Mister, era ziua lui tata, voiam să dau gol, să joc bine>. Mie mi-e drag şi i-am zis <Bravo, bă, băiatule! Cosmine, tu eşti unul dintre cei mai buni fotbalişti români. Dar gestul ăla nu trebuia făcut. Nu vreau să dai un exemplu prost>. I-am ţinut un discurs de vreo 30 de minute. Dacă pe mine mă sună cineva la 4 dimineaţa să-l ajut şi pot să fac asta, mă ridic din pat şi plec să-l ajut. Dar dacă eu văd că omul ăla nu-mi răsplăteşte ceea ce îi ofer, atunci are o problemă cu mine.

„Eu greu recunosc cînd un om e mai inteligent ca mine. Ionuţ Negoiţă e foarte inteligent!”
Cînd se fluieră pauza unui meci, îţi construieşti un mic discurs în drum spre vestiar sau e ceva spontan?
– Uneori, da. Eu îi las pe ei mereu trei sau patru minute liberi, să se liniştească. Apoi le spun ce au greşit, depinde de starea lor. Dacă îi simt prea relaxaţi, că se întîmplă, trebuie să intru puţin în ei! Dar ce le explic eu la pauză este legat de ce au greşit. Iar înainte să ieşim pe teren, numai încurajări: <S-a terminat prima repriză. O luăm de la 0-0> dacă e rea, <Hai, pe ei!> (n.r. – bate din palme) Poţi să fii şi dur, dacă îi vezi aşa molîi. Dacă văd adrenalină la ei, îi liniştesc: <Gata, băieţi! Prima repriză s-a terminat, a fost>. Mereu încredere, încredere, încredere! Indiferent cît de rău s-a jucat.
Ce fel de patron e Ionuţ Negoiţă?
– Eu în general sînt un om care mai greu recunosc cînd cineva e mai inteligent decît mine. Mă duc la soţia mea şi îi zic că am văzut un om inteligent, mi-e greu să-i zic că e mai inteligent ca mine. Dar Ionuţ Negoiţă e un om foarte inteligent. Foarte inteligent. Dacă eu mă duc să vorbesc 30 de minute, el atît stă şi ascultă ofurile tale. Asta e o calitate mare de tot!
Ce te-a deranjat de cînd ai venit la Dinamo?
– Nu ştiu dacă m-a deranjat, dar am zis că nu e corect să se spună că am fost adus din grădina de zarzavaturi, că n-am experienţă, că e pălăria prea mare. De ce să nu laşi un om să muncească? Dacă l-au pus oamenii ăia, lasă-l să arate ce poate. Respect pe toată lumea, dar vreau să fiu respectat.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

„Vreau să rămînă Ţucudean”
O să insişti să rămînă Ţucudean?
– Da, clar. Eu sînt foarte mulţumit de el şi nu numai. Cum pot să nu fiu mulţumit de jucătorii mei cînd am plecat de jos şi am ajuns sus?!
Care-i primul vis pe care crezi că-l poţi realiza ca antrenor al lui Dinamo?
– Să cîştig campionatul!
Cînd?
– De la anul ne batem la campionat, dar, realist, cred că abia peste doi ani îl vom lua. Tot cu aceleaşi echipe ne vom bate, oricum.
Ce-ţi place la cele trei rivale – Steaua, Astra, Petrolul?
– Steaua a format o familie, a păstrat jucătorii. La Astra sînt jucători care au calitate individuală foarte bună. Foarte bună! La Petrolul e la fel ca la Astra.

„Cătălin Munteanu are nişte probleme acum. E trist, dezamăgit, pentru că revine şi iar îl apucă durerea. Are o problemă la picior, o chestie musculară”

„Eu sînt principalul meu critic. Cînd cîştig, e meritul jucătorilor, cînd pierd, e al meu că nu le-am explicat ce trebuie să facă. Eu muncesc, atît. Nu vreau certuri, intrigi sau altceva”

„Înainte, dacă se scria ceva urît de mine, luam foc. Acum accept criticile, pentru că mă şi bucur cînd sînt lăudat. Dar să nu fiu jignit!”

„Eu le-am zis tuturor: dacă vreodată mă schimb, să nu mai vorbiţi cu mine. Cînd o să ajung mare, nu o să mă dau mare, o să mă fac că nu sînt mare”

„La orice antrenament, mă pun în pielea jucătorilor. Mereu fac totul gîndindu-mă la cum vor percepe ei ce vreau eu să fac”

19 meciuri a strîns Stoican pe banca lui Dinamo în Liga I, din care a cîştigat 11 şi a terminat la egalitate 4

8 locuri a urcat pînă în prezent Dinamo sub cîrma lui Stoican, care a luat echipa de pe 12

P: Pariaza LIVE cu Unibet. Bonus de 150 ron la înregistrare!