Simona Halep și președintele Federației Române de Tenis, Ion Țiriac, au avut un dialog fascinant la evenimentul de pe Arena Națională. Omul de afaceri a provocat-o pe campioana de la Wimbledon să rememoreze finala cu Serena Williams, plecând de la intrarea celor două jucătoare în Arena Centrală a complexului londonez şi până la meciul propriu-zis.
– Ce a fost în capul tău în acest moment când ai intrat pe teren??
Aveam mari emoţii, dar aveam încredere că pot câştiga.
– Ai pornit prima pe teren. De ce?
Aşa am vrut, nu este nicio regulă la Wimbledon, dar aşa am simţit să fac.
– Cum e acest drum către teren?
Acest coridor poate fi intimidant, aveam rachetele şi eram pregătită să merg şi să câştig meciul. Doar la asta mă gândeam.
– Şi aici e iarba…
Da, de aici am avut emoţii. Fetele au vrut să ne ducă genţile, este o regulă şi erau foarte fericite.
– Spune-ne puţin despre aceste minute de încălzire…
Este un pic ciudat cu Serena, începe mai greu, nu-ţi dă ritm, dar am vrut să arăt că sunt puternică şi că pot da tare în minge.
– Era undeva normal să câştige serviciul şi să vezi ce faci după…
(Simona zâmbeşte)
– Ai o minge de break din primul game.
Am zis că trebuie să stau aproape de linie şi să dau returul apăsat.
-Break încă din primul game în finala la Wimbledon, cum a fost?
Mi-au dat încredere aceste puncte şi am ştiut că trebuie să merg înainte şi să servesc cu primul serviciu. Să am un tenis procentaj.
– Ai 5-1 cu Serena în primul set…
Am ştiut că fiecare punct este important pentru că este Serena şi ea poate reveni oricând.
– Ai luat primul set în faţa Serenei Williams, cum a fost?
M-am gândit doar la ceea ce urmează, cum a fost şi ce trebuie să fac pentru a continua pe acelaşi stil. Am jucat foarte bine până atunci.
– Setul doi a fost dificil, au fost momente importante în care se putea duce altfel scorul.
La 2-2 a fost extrem de important ceea ce s-a întâmplat. Ştiam că dacă face break va fi foarte greu pentru mine. (n.r. game-ul a fost câştigat de Simona)
– A cerut un challenge aici, mă aşteptam să nu ceară. Aici se întâmplă ceva foarte important. E pe linie şi Serena nu mai ajunge la minge, trebuia să fie punctul Simonei, dar nimeni nu a contestat.
Pentru că nu a dat peste fileu.
– Şi 30-0 nu a fost niciodată la fotbal, dar la cum joacă Dinamo…
(toţi fanii au izbucnit în râs)
– Am ajuns la 4-2, era deja aproape de victorie…a dat şi dublă.
Se demoralizase şi ea aici, nu?
– Şi fuge, şi fuge, şi fuge…
Am alergat bine aici, da, foarte bine…
– 5-2, adio, adio!
Aici am simţit că o să câştig meciul, 90% aşa am crezut. Servisem foarte bine până atunci, ştiam că dacă o voi plimba, mă voi impune încă din acel game. Dar nu m-am gândit pentru ce joc.
– Şi asta a fost tot. Mulţumesc, Simona! Îmi scot pălăria în faţa dumneavoastră că aţi venit la stadion şi în faţa Simonei.