Seara în care serialul „Suleyman” nu bate la rating fotbalul nostru

Serialul „Suleyman Magnificul” zdrobeşte, la rating, meciurile de fotbal din campionatul românesc. Am mai povestit că m-am uitat şi eu la un episod. Recunosc că aveam idei preconcepute, îi asociam succesul cu filmele indiene, manelele şi alţi blugi Pyramid, care au prins la români. Mă aşteptam să văd transpunerea eroică a unei lumi închise, totul în cheia „sultanul crud, dar drept”. Nu-i aşa. Filmul e făcut ca serialele englezeşti, cadrele sînt bine trase şi intrigile se armonizează, developînd o atmosferă de curte europeană. Păcatul celor mai multe filme istorice e că intoxică publicul cu insăilări vitejeşti şi nu pot reconstitui frămîntarile conducătorilor. Serialul turcesc fascinează pentru că regizorilor le-a reuşit dozajul de putere şi voluptate orientale.

Atunci cînd se transmite „Suleyman”, în Turcia e tot poporul la televizor şi poţi să ataci ţara. Cine dracu’ se uita la filme turceşti, în urmă cu 30-40 de ani? Tot atîţia cîţi creditau fotbalul turcesc. Acest fenomen a fost arhitecturat de doi nemţi, Sepp Piontek şi Jupp Dervwall, în anii ’80, şi consolidat de către un român, Hagi, în a doua jumătate a anilor ’90.

În urmă cu doi ani, am petrecut vreo oră pe insula Galata, de pe Bosfor, privind podul care leagă Europa de Asia, şi mi-am amintit cum au ajuns turcii în semifinalele campionatului mondial din 2002, disputat în Japonia şi Coreea de Sud. Au tras cacealmale şi Europei, şi Asiei! Turcia modernă se identifică perfect cu acel pod, care pe mine m-a fascinat. E traversat zilnic de zeci, dacă nu chiar de sute de mii de maşini şi are doar două picioare de piatră. Îl susţin cablurile de oţel. Mă întrebam cîte generaţii ar trebui să moară ca să terminăm noi un asemenea arc peste apă. Cred că tot atîtea cîte au plătit tribut turcilor.

Nu sunt un aplaudac al acestui popor oriental. Pun pe hîrtie impresii sentimentale, judecăţi comparative, nicidecum de valoare. Şi mă irită că rudele rămase acasă ale mustăcioşilor, care slugăresc prin Germania, au reuşit mai mult decît noi. În fotbal, ne-au depăşit net de cînd s-a lăsat Hagi. Victoria noastră de la Istanbul, din 2012, a fost una de corsari de ibric – şi nu minimalizez deloc triumful nostru, cînd afirm asta. Din contră, apreciez ingeniozitatea! Aş vrea ca în această seară să obţinem certitudinea barajului. Vom avea un mare ascendent în faza imediat superioară, ţinînd cont că ne-am clasat înaintea unui fotbal mai dezvoltat decît al nostru.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Cînd a terminat de reconstruit Catedrala Sfînta Sofia, Împăratul Iustinian (a nu se confunda cu Iulian şi alte Excelenţe de pagoda fără canalizare!) nu mai avea bani nici pentru uleiul din candele, dar impasul financiar nu l-a împiedicat să exclame „Te-am învins, Solomoane!”. Toutes proportions gardées, stai acasa, Terime!