SPERANŢE pentru Neuer. Povestea INCREDIBILĂ a unui portar de HOCHEI care a cîştigat Balonul de Aur!

Manuel Neuer este nominalizat la cîştigarea Balonului de Aur, alături de Cristiano Ronaldo şi Lionel Messi. Neamţul, care a cîştigat Cupa Mondială împreună cu naţionala Germaniei în 2014, ar putea fi al doilea portar din istorie care să aibe această disticţie în vitrină. Pînă în prezent, Lev Iaşin este singurul portar din istoria fotbalului care a cîştigat Balonul de Aur, fiind considerat şi cel mai bun goalkeeper din toate timpurile, deşi nu a evoluat niciodată la un club mare din afara URSS-ului

După ce operatorii televiziunii britanice BBC au făcut un film documentar despre portarul naţionalei Uniunii Sovietice din perioada anilor ’60 ai secolului trecut, lui Lev Iaşin i s-a spus „Pantera neagră”. Se vede clar pe imagini faptul că Iaşin a posedat o calitate care niciodată nu a mai fost întîlnită la un alt goalkeeper de pe mapamond: putea plonja de la o bară la alta! Un singur exemplu: italianul Mazzola a reluat, sigur pe el, cu o lovitură de cap, o minge pe care scria gol în proporţie de 99,9 la sută, cu portarul advers plasat nu pe mijloc, ci în colţul opus expedierii balonului, şi a ridicat braţele a bucurie. Lovitura fusese perfectă, la semiînălţime, chiar lîngă bară, dar în secunda următoare a încremenit cu braţele sus… A văzut o nălucă în negru care şi-a luat zborul de la bara opusă, a făcut un salt cu o bătaie ireală şi a ciupit balonul cu vîrful degetelor, suficient pentru a-l deturna peste transversală! Mazzola, care a fost un adevărat vulpoi în careurile adverse, s-a închinat şi a declarat după meci că în viaţa lui nu a mai văzut asemenea săritură, care i-a dat senzaţia că în locul omului dintre buturi se afla o felină mare şi neagră: „A fost cea mai imposibilă paradă a unui portar pe care am văzut-o de cînd joc fotbal”. După meci l-a căutat la vestiar pe Iaşin, pentru a-i cere tricoul…

 Fotbal printre gloanţe în timpul războiului

Lev Iaşin rămîne o figură emblematică a sportului rege. Singurul portar care a reuşit să îşi adjudece trofeul decernat celui mai bun jucător european, Balonul de Aur 1963, a avut parte de o copilărie mai mult decît traumatizantă. La o vîrstă la care orice copil iubeşte joaca, Iaşin a trebuit să cunoască ororile şi traumele celui de-Al Doilea Război Mondial.

La 12 ani era nevoit, alături de părinţii săi, doi oameni fără prea multă şcoală, muncitori într-o fabrică de încălţăminte, să ia drumul pribegiei, părăsind Moscova pentru orăşelul Ulianovsk, unde aceştia şi-au cîştigat existenţa lucrînd într-o fabrică de muniţii. Micul Lev a primit ordin, alături de alţi puşti de vîrsta sa, să dea o mînă de ajutor şi avea să contribuie la fabricarea gloanţelor pînă la încheierea războiului. Cel al cărui nume poate avea două înţelesuri (Lev înseamnă leu în limba slavă, dar şi iubire în cea ebraică, mama sa fiind de această seminţie) a iubit enorm sportul, avînd două mari pasiuni, fotbalul şi hocheiul pe gheaţă. Deşi era război şi lumea îşi ducea viaţa cu urechile ciulite la sunetul alarmelor aeriene, Iaşin şi gaşca sa de puşti încropiseră un fel de teren în apropierea fabricii, unde de la bun început Lev şi-a arătat capacităţile ieşite din comun pe postul de portar.

 Jucau de parcă ar fi fost ultimul meci…

şi cînd lua improvizatul echipament de hocheist, cu patine primite de la unchiul său, uzate ca nişte piese de muzeu, Iaşin tot în spaţiul de carceră al buturilor de dimensiuni reduse se instala şi paradele sale în faţa unor şuturi absolut teribile cu proiectilul de fier îmbrăcat în cauciuc numit puc i-au făcut pe cei care mai aveau timp să arunce un ochi la meciurile copiiilor să dea verdictul că au în faţă un super-portar. Despre acea perioadă Iaşin avea să spună foarte simplu, dar elocvent: „Nu ştiam ce va fi a doua zi cu noi, pentru că mulţi prieteni din acea generaţie au fost înghiţiţi de război, dar ştiu că jucam fiecare meci, fie de fotbal, fie de hochei, de parcă am fi disputat o finală de Campionat Mondial. Nu mai spun că putea fi ultimul nostru meci…”.

Viaţa l-a ocrotit pe Iaşin de un final tragic înainte de vreme şi la vîrsta de 15 ani, odată cu steagul alb al păcii răsărit victorios după atîţia ani de durere, începe practic ascensiunea sa ca sportiv. Revenit la Moscova împreună cu familia, puştiul Lev se va angaja tot în fabrică, fiind nevoie de un ban în plus în casă.

 Campion cu Dinamo şi la fotbal, şi la hochei!

Cariera sa se rezumă la culorile şi la numele unui singur club. Dinamo Moscova a fost casa lui Lev Iaşin timp de douăzeci şi doi de ani, între 1949 şi 1971. Iaşin spunea despre acest lucru: „Sigur că foarte multă lume a socotit că ar fi trebuit să ajung să apăr la o mare superputere de pe continent, pentru a cîştiga trofee şi a-mi confirma valoarea. Însă ştim cu toţii că era imposibil să pleci în străinătate şi, în plus, la Dinamo tot timpul m-am simţit ca într-o a doua familie. Am jucat cu toată inima pentru Dinamo şi sînt foarte mulţumit cu titlurile cucerite, chiar dacă nu am trecut vreodată de graniţa performanţelor interne”.

Timp de 5 ani, între 1950 şi 1955, a reuşit fantastica performanţă de a face parte în acelaşi timp, ca portar, atît din lotul echipei de fotbal, cît şi din acela al formaţiei de hochei pe gheaţă! şi a lipsit foarte puţin ca Lev să cedeze insistenţelor fostului său antrenor, Arkadi Cernişev, şi să aleagă sportul cu patine şi crosă: „Este ciudat, dar aproape că alesesem hocheiul, care mi se părea mult mai periculos şi cu atît mai palpitant, dar într-o noapte m-am visat pe un stadion uriaş, cu peste 80.000 de oameni în tribune şi eu, în poartă, scoteam minge după minge, iar toţi acei oameni îmi strigau numele”. şi cînd Arkadi Cernîşev nu mai putea de bucurie că l-a convins pe Iaşin pentru hochei, a căzut ca un trăznet răspunsul acestuia. E drept, Iaşin a ieşit campion şi la fotbal, şi la hochei cu Dinamo, fiind singurul portar din lume care s-a putut mîndri cu asemenea succese.

 A făcut şi gafe… Memorabile!

Iaşin a jucat timp de trei ani (1950-53) doar două meciuri pentru Dinamo la echipa de fotbal. Asta pentru că la debut, cînd a trebuit să înlocuiască titularul, s-a ciocnit în mod caraghios cu un coechipier şi a primit un gol de cascadorii rîsului, dintr-o banală lovitură liberă. Cînd, după trei ani, a fost din nou titularizat, la scorul de 4-1 pentru echipa sa, a fost la un pas să îşi încheie cariera şi să revină la hochei, pentru că a făcut cel mai prost meci din carieră, primind în 10 minute 3 goluri parabile!

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

Dar cel mai caraghios gol din carieră l-a primit cînd era deja o celebritate, într-o partidă de la Mondialul din Chile, în 1962, un 4-4 de poveste contra Columbiei. De la 4-1 pentru sovietici! Iar Iaşin este singurul portar care a primit gol în istoria Mondialelor direct din corner. Evident, însă acestea au fost cîteva pete într-o mare de jocuri de neuitat, cu îngerul păzitor al sovieticilor făcînd minuni, în special la primele două finale de Campionat European, prima adjudecată de reprezentanţii Estului comunist în 1960, apoi 4 ani mai tîrziu cîştigători ai medaliilor de argint. Iaşin a fost prezent la 3 ediţii de Campionat Mondial la rînd, 1958, 1962 şi 1966, iar în Mexic 1970 a fost în stafful tehnic.

 L-a făcut să plîngă pe Ozon

şi românii au putut admira talentul uriaş al „Panterei Negre”. Iar regretatul Titus Ozon spunea că momentul în care i-a venit să îşi smulgă părul din cap, la figurat, s-a consumat într-un meci împotriva URSS: „A fost o mare învălmăşeală în careul lor, mingea a ajuns la mine, la trei-patru metri de poartă. Iaşin era pe jos, alţi doi jucători ai lor de asemenea, ba cred că şi unul de la noi. Îmi venea să urlu de bucurie. Am tras, nu tare, dar foarte plasat, lîngă bară şi m-am întors înspre centrul terenului cu braţele alergînd de bucurie. În loc să aud uralele tribunei pentru gol, am fost săgetat de un oftat din piepturile a peste 25.000 de oameni. Iaşin, că de aceea a fost unic, s-a ridicat de jos, a sărit ca dracul gol şi a atins mingea cu două degete. Dacă aş fi stat cu faţa la fază, mingea mi-ar fi revenit la un metru de poartă şi nu mai putea face nimic. Dar eu o luasem de nebun să sărbătoresc golul care nu a fost”.

Învins de boală la numai 60 de ani…

În 1990, lumea fotbalului a fost scurtcircuitată de anunţul neaşteptat şi cumplit de dureros. Cel mai bun portar al tuturor timpurilor a părăsit această lume la numai 60 de ani. Un cancer la stomac a fost imposibil de apărat, după ce cu 4 ani în urmă Iaşin primise prima lovitură cumplită, tăindu-se un picior, ca urmare a unei tromboflebite făcute în perioada petrecută la Budapesta, unde fusese trimis de Dinamo Moscova pentru a ajuta federaţia maghiară la deschiderea unei academii pentru juniori. Omul care a rămas în istorie prin pararea a 151 de penaltyuri, record neegalat pînă astăzi, şi prin cele 270 de meciuri în care nu a primit gol, alt record greu de egalat vreodată, a pierdut astfel, rînd pe rînd, cele mai importante bătălii din viaţa sa…

  „Dacă nu te excită la maxim reuşita unei intervenţii la o minge grea, nu ai ce să cauţi într-o poartă de fotbal. Calmul nu te va ajuta niciodată să ajungi un mare portar” (Lev Iaşin)

151 de penalty-uri a apărat Lev Iaşin în cariera sa de 22 de ani

P: Înregistreaza-te acum la Sportingbet si primesti un Free Bet de 400 lei!