Valeriu Argăseală recită o poezie compusă de el, pentru Sandu Boc. Video

Valeriu Argăseală recită o poezie compusă de el, la ziua lui Sandu Boc. Pe 3 iunie, fostul vicepreşedinte al LPF, a împlinit 72 de ani, iar prietenii i-au fost alături la aniversare. Printre aceştia, şi oficialul de la FCSB, care i-a dedicat o poezie pe care chiar el a compus-o.

Preşedintele vicecampioanei României este pasionat de poezie, iar la finalul anului trecut a lansat o carte cu creaţiile sale. Cea mai nouă dintre acestea a fost recitată cu audienţă, cu ocazia aniversării prietenului Sandu Boc:

Valeriu Argăseală recită o poezie compusă de el, la ziua lui Sandu Boc

Plecat de mic de lângă casă, în viaţa drumul să-şi găsească
Cu lacrimi de copil îşi lasă părinţii în casa părintească,
Chemat de jocul ce-o să-i fie alături pentru viaţa toată,
Să-i ţină locul de soţie, mamă şi soră, unchi şi tată.
Ajuns printre străini plângea cu gândul că într-o zi şi chinul
Din camera cu duşumea se va sfârşi când vrea destinul.
Îi este greu, dar de ruşine minte părinţii zi de zi
Că lui îi merge foarte bine, crezând că îi va păcăli.
Se întoarce roata, cum se spune, începe să îi fie bine
Apar primele zile bune şi ştie bine de la cine.
Ajunge crai în lumea bună, îl răsplăteşte viaţa, poate.
E fericit sub clar de lună, romanticul, avea de toate!
Are mult har în tot ce face, destin cu priză la popr
Şi pentru că prea mult îi place, pentru o vreme e actor
Trăieşte multe zile pline, cu domni celebri, o poveste!
Dar simte că a face bine nu-i ceea ce credea că este.
Şi având viaţa tulburată, ajunge iar copilul care
Avea exemplul de la tată să-şi ducă crucea fiecare
Dar timpul trece peste toate, şi vine vremea când se lasă
De dragostea întâi şi poate de el abia acum îi pasă.
Copilăreşte şi se joacă precum sunt cifrele în număr
Dorin ca zi de zi să facă ce n-a putut când era tânăr
Şi abia acum viaţa îl ţine lângă prietenii cuminţi
Aşa cum ne-nvăţau de bine, iubiţii notrşi dragi părinţi.
Acum, se împarte cu plăcere la toţi pe care îi iubeşte
Făcând naveta în tăcere, crezând că aşa îi păcăleşte.
Viaţa-i făcută şi trăită aşa cum fiecare crede
Dată prin ciur sau printr-o sită, cât am ascunde-o tot se vede.
Chiar dacă râzi pe sub mustaţă, crezând că lumea n-o să ştie
Am vrea să ştii, că noi pe faţă, chiar îţi citim vârsta târzie.
Şi ca povestea să se încheie, că timpul ne cam costă bani,
Cum foc se face din scânteie, aşa e viaţa din mulţi ani.